Tulburările de anxietate reprezintă cel mai frecvent tip de boală psihică din lume. În timp ce oricine poate experimenta îngrijorare sau teamă, persoanele cu tulburări de anxietate experimentează aceste sentimente în permanență și adesea fără un motiv identificabil.
Medicamentele pot ameliora simptomele anxietății, dar fiindcă nu se știe cu adevărat ce se întâmplă în creierul persoanelor cu anxietate, găsirea medicamentului sau a combinației de medicamente potrivite poate fi un proces îndelungat de încercări și erori, mai scrie publicația de popularizare a științei.
Cum s-a făcut experimentul
Pentru a înțelege ce se întâmplă în creier pentru a provoca anxietate, cercetătorii au imobilizat șoareci timp de 6 ore pentru a induce un răspuns la stres și apoi a analizat creierul rozătoarelor la nivel molecular.
Acest lucru a dus la descoperirea unor niveluri crescute a cinci microARN-uri (miARN-uri, cum mai sunt numite), adică molecule mici care ajută la determinarea genelor dintr-o celulă care sunt exprimate și care nu, în amigdală, regiunea creierului implicată în anxietate.
Aceștia au văzut că miARN-ul care a atins cele mai ridicate niveluri a fost miR-483-5p și au observat și că acesta a suprimat expresia genei Pgap2 – și că această suprimare părea să ofere o ameliorare a stresului și să reducă comportamentul legat de anxietate.
„MiARN-urile sunt poziționate strategic pentru a controla afecțiuni neuropsihiatrice complexe, cum ar fi anxietatea. Dar mecanismele moleculare și celulare pe care le folosesc pentru a regla rezistența și susceptibilitatea la stres au fost până acum, în mare parte necunoscute”, a explicat co-autorul principal Valentina Mosienko.
Aceasta crede că această legătură între miR483-5p și Pgap2 oferă un potențial uriaș pentru dezvoltarea de terapii anti-anxietate.
Următorul pas ar fi ca cercetări ulterioare să valideze descoperirea în creierele umane a acestei gene a anxietății și o modalitate naturală de a o frâna ar servi drept model pentru tratamente.