E mai aproape decât crezi
L-am cunoscut pe când eram în clasa a noua, la liceu. Mereu aparea ca din senin, era mereu în preajma mea, de parca m-ar fi cautat. El, baiatul cu ochi blânzi, ma aştepta în umbra, cu un zâmbet timid. Şi, într-o buna zi, întâmplarea a facut ca tocmai el sa fi e transferat în clasa mea. Nici nu va puteţi imagina mirarea mea când l-am zarit intrând pe uşa, dar la braţul unei colege de-ale mele.
Deşi eram implicată într- o relaţie pe atunci, nu ştiu de ce, m-am simţit tradata, de parca ştiam ca el îmi este mie menit. Apoi, destinul a facut ca amândoi sa ne desparţim de foştii parteneri. Şi am ajuns sa fim colegi de banca. Cu timpul, am descoperit ca aveam nenumarate lucruri în comun, aceleaşi pasiuni… Am devenit foarte buni prieteni, de nesparţit. Astfel, dupa o vreme, am aflat ca, de fapt, el era îndragostit de mine înca de la început şi ca-şi dorea sa fim împreună.
Cu soarta nu te pui
Am încercat să mă opun destinului, vreme de doi ani. I-am refuzat, de fiecare dată, orice încercare de a fi mai mult decât prieteni buni. Ţineam enorm la prietenia noastra sincera, adevarata şi nu voiam s-o pierd. Toate stradaniile mele au fost în zadar. În fi nal, am cedat şi m-am hotarât sa-i dau o şansa. Am început relaţia cu teama. Dar el mi-a demonstrat, în timp, ca scopul lui în viaţa era de a ma face fericita. Îşi aducea aminte fi ecare detaliu referitor la orice îmi face mie placere. Iar într-o seara minunata m-a cerut în casatorie. Şi am ales sa paşesc alaturi de el pe drumul vieţii, pâna la sfârşit.
Chiar daca au intervenit şi neînţelegeri pe parcurs, am înţeles ca el e jumatatea mea. Dupa doi ani de relaţie, a aparut şi fetiţa noastra, o minune de copil, ce-l moşteneste întru totul. Are aceeaşi privire de înger ca şi tatal ei. Acum sunt convinsa ca, deşi viaţa poate fi asemuita cu marea agitata, plina de valuri înspumate, exista întotdeauna, undeva, binele. Iar când l-ai aflat, trebuie sa-l pastrezi cu sfinţenie. Caci, dupa mii de cautari, va aparea, cu siguranţa, şi sufletul pereche.”