Chiar și cu prețul vieții, am decis să nasc al treilea copil

Vedeam copilași pe stradă, ținându-și părinții de mână, și mă întrebam dacă o să fiu și eu capabilă să aduc pe lume o asemenea minune. în anul 2009, am rămas pentru prima dată însărcinată. M-am bucurat enorm și îl consideram cadoul meu de nuntă. Vorbeam cu embrionul care abia se forma, îi cântam, îi citeam povești. Bucuria mea a fost scurtă și, la numai 10 săptămâni, sarcina s-a oprit din evoluție. Am fost dărâmată. A urmat un chiuretaj nedorit, care m-a marcat pentru totdeauna.

Plângeam zi și noapte. Credeam că nu o să mai reușesc să am un alt copil după acea experiență. Medicul m-a sfătuit să nici nu mai încerc până nu efectuam un set complet de analize. Pentru că aveam nevoie să îmi găsesc liniștea interioară, i-am propus soțului meu să ne luăm concediu și să mergem două săptămâni la mănăstirile din nordul Moldovei.

La una dintre aceste mănăstiri, am găsit un preot minunat, care ne-a sfătuit ca un adevărat părinte duhovnicesc. I-am povestit experiența noastră cu sarcina pierdută. Ne-a sfătuit să postim, să ne spovedim, apoi să ne împărtășim. După ce am făcut toate aceste lucruri, ne-a citit câteva rugăciuni de dezlegare pentru a avea alți prunci. I-am promis atunci lui Dumnezeu că nu voi face niciodată o întrerupere de sarcină. Iar câțiva ani mai târziu, când uitasem de promisiune, pe neașteptate, a trebuit să demonstrez.

Recomandări

Anchetă la Castelul Peleș după dezvăluirile Libertatea. Corpul de control al Ministerului Culturii a cerut actele contabile din 2019 și documente interne. Mărturia unui turist șocat de hoția angajaților

La numai o lună de când am revenit din Moldova, am aflat că rămăsesem din nou însărcinată. Medicul meu ginecolog nu prea s-a bucurat la auzul veștii.

— Era bine să aveți și acele analize, având în vedere antecedentele… O să vă dau un tratament pentru menținerea sarcinii, preventiv.

M-a ținut sub observație timp de 8 luni. Am ajuns cu bine la termen și am născut primul nostru copil, o fetiță, prin cezariană. I-am pus numele Otilia. Fetița creștea ca în povești. în anul ur-mător, în vară, ne-am gândit să-i facem o vizită preotului care ne îndrumase. Rugăciunile lui ne aduseseră acel copil minunat.

Am plecat cu Otilia în Moldova. Abia împlinise 9 luni și arăta cu degetul către bebeluși mai mici ca ea îngânând: „Bebe”. își dorea un frățior sau o surioară.

Fără să ne gândim la operația mea recentă și la pericolul la care mă expu-neam, eu și soțul meu am început să nu ne mai protejăm. La întoarcerea din Moldova, am descoperit că eram însăr-cinată din nou. Am fost foarte fericiți când am văzut rezultatul testului. Reacția doctorului ne-a cam speriat însă:

— Aveți un copil care nici nu a îm-plinit un an și o operație de 10 cm. Nu vă dați seama că riscați să îl lăsați orfan?

Recomandări

Sondaj INSCOP la comanda Libertatea – Alegeri prezidențiale: candidații cu cele mai mari șanse să intre în turul 2

Medicul mi-a impus repaos la pat și neapărat să am o persoană care să se ocupe de Otilia pe parcursul sarcinii. Am adus-o pe mama, de la țară, la noi. Eu mă ridicam din pat doar ca să mănânc și să merg la baie. Am reușit să duc la termen și cea de a doua sarcină. A doua fetiță, Anastasia, s-a născut la termen tot prin cezariană. De data aceasta, cicatricea a ajuns la 20 cm. Aveam aproape toată burta tăiată. Cu toate acestea m-am recuperat repede. Din acea zi, mi-am spus că, dacă am trecut peste acea încercare, nu o să mă mai sperii niciodată.

0 perioadă mi-a fost tare greu cu doi copii mici. Amândouă purtau pampers, voiau să mănânce în același timp, aveau nevoie de atenție. Nu îmi mai doream alți copii. Când a împlinit Anastasia 2 ani, am plecat în primul concediu cu ambele fete. Abia trecusem de perioada dificilă și lucrurile începeau să intre pe un făgaș normal.

Otiliei îi plăceau în continuare bebe-lușii. începuse să vorbească destul de bine și mă întreba când mai sosea unul și la noi.

— Niciodată, draga mea… Mami și tati au numai două fetițe. Nu își mai doresc alți bebeluși.

Numai că, undeva acolo Sus, Cineva și-a amintit de promisiunea mea. într-o noapte, prezervativul s-a rupt, iar eu mă aflam chiar în perioada ovulației. Pentru că eram într-un sat de munte, în concediu, nu am avut de unde să cumpărăm o pilulă de urgență. Când ne-am întors acasă, am aflat că urma să avem încă un copil.

Recomandări

De ce i-a arestat Curtea Supremă pe suspecții asasinatului de la Arad. Judecătorii invocă dovezi „fără echivoc” ale unor relații intime între inculpați

Medicul cu care am născut fetițele mi-a spus din start că nu se bagă:

— îmi pare rău, dar nu vă pot garanta că scăpați cu viață din asta. A treia operație este cu risc, iar eu nu sunt dispus să mi-l asum. V-am avertizat de data trecută!

Am întrebat și alți doctori. Toate părerile erau asemănătoare:

— Renunțați la sarcină. O să lăsați doi copii fără mamă!

în plus, toți renunțau să mă ia în evidență. Alt doctor, mai tinerel, mi-a spus:

— Doamnă, eu sunt la începutul carierei… Nu vreau să vă am pe conștiință. Dacă vreți, vă fac chiuretaj, atâta pot să fac…

— Nu, mulțumesc! Riscul a același ca și la naștere. Decât să mor luând o viață, mai bine mor încercând să dau viață.

Nimeni nu înțelegea că eu aveam de îndeplinit o promisiune. Am continuat să mă rog pentru pruncul pe care îl purtam și să sper. Norocul meu a fost că gândeam pozitiv și nu m-am lăsat influențată prea tare de părerile lor. Eram sigură că voi scăpa cu viață. Prin luna a patra, cu ajutorul unei colege, am reușit să ajung la un doctor mai în vârstă de la Spitalul Filantropia.

Nu aveam nicio analiză făcută când m-am prezentat la prima consultație.

— Cum este posibil ca până în luna a patra să nu aveți nicio analiză?

— Pentru că niciun medic nu a vrut să mă consulte până acum.

I-am povestit doctorului toată peripeția mea. Cum pierdusem prima sarcină, cum am promis că nu voi face niciodată avort, cum au apărut cele două fetițe, și acum copilul pe care îl purtam în pântece. El a ascultat cu răbdare. E un om credincios. La sfârșit, i-am spus:

— Domnule doctor, semnez orice act doriți prin care îmi asum întreaga răspundere pentru sarcină și naștere.

— Doamnă, dacă ați avut curajul să luați această decizie și aveți credința că veți reuși, atunci și eu am încredere că o să vă salvez!

Nu îmi venea să cred că găsisem un om care să mă susțină! M-a urmărit cu atenție pe tot parcursul sarcinii. în fiecare săptămână îmi făcea o ecografie pentru a măsura grosimea uterului. și la această sarcină a trebuit să stau la pat, iar de copii s-a ocupat mama.

Prin luna a șaptea, doctorul a văzut că uterul meu se subțiase vizibil, așa că a decis să mă interneze în spital.

— Dacă se desface operația, în două minute sunteți moartă! Este mai bine să stați aici. încă 6 săptămâni am stat în spital și am fost monitorizată atent. într-o seară, am început să am contracții. Doctorul a venit imediat la spital și m-a băgat în sala de operație:

— Nu sunt contracții de naștere, însă, din cauza lor, riscați să se rupă uterul acolo unde a fost cusut. Este mai bine să scoatem copilul acum!

și așa a venit pe lume Matei, cel de al treilea copilaș al nostru. Ca să fiu sigură că nu o să mai concep altul, mi-am legat trompele uterine. îmi este greu cu trei copii, dar nu i-aș da pentru nimic în lume.

Anul acesta am fost din nou în nordul Moldovei cu cei trei copii. M-am simțit binecuvântată. Mi-am dat seama că în acea zonă a țării sunt familii care au și 10 sau 15 copii. în lumea în care trăim noi, la oraș, doi copii înseamnă prea mult. Dar nu peste tot viața se măsoară la fel.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Urmărește-ne pe Google News