ComenteazăCuprins:
Viața lui Che Guevara
Ernesto Che Guevara s-a născut la 14 iunie 1928, în Rosario, Argentina, într-o familie care făcea parte din clasa de mijloc. Tatăl său, Ernesto Guevara Lynch, era arhitect, iar mama sa, Celia de la Serna, provenea dintr-o familie înstărită.
Guevara a crescut într-o familie care punea preț pe activitățile și căutările intelectuale și care era interesată și milita pentru justiția socială.
Părinții săi erau amândoi activi din punct de vedere politic și i-au insuflat de la o vârstă fragedă un sentiment de conștiință socială. Guevara era foarte apropiat de mama sa, care îl ducea adesea în excursii la țară și îi insufla dragostea pentru natură.
În copilărie, Che a fost diagnosticat cu astm, o afecțiune care l-a afectat pe tot parcursul vieții. În ciuda problemelor sale de sănătate, a excelat la școală și și-a arătat de mic pasiunea și talentul pentru literatură și poezie. De asemenea, a dezvoltat o dragoste pentru fotbal și a fost un atlet talentat.
Familia lui Guevara s-a mutat frecvent în timpul copilăriei sale, locuind în diferite orașe din Argentina. În 1948, a intrat la facultatea de medicină de la Universitatea din Buenos Aires, unde s-a implicat în grupuri politice de stânga și a început să își dezvolte ideile revoluționare.
Experiențele din copilărie ale lui Guevara, în special călătoriile sale prin America Latină, au contribuit la formarea convingerilor sale politice și a angajamentului său față de justiția socială.
De asemenea, acestea au contribuit la inspirarea activităților sale revoluționare ulterioare și la viziunea sa asupra unei lumi mai drepte și mai egalitare.
Jurnal pe motocicletă
În 1951, Guevara a pornit într-o călătorie pe motocicletă prin America de Sud, pe care a povestit-o mai târziu în celebra sa carte „Jurnal pe motocicletă”.
În timpul acestei călătorii, a văzut foarte multă sărăcie, condiții de viață precară, inegalitate și nedreptate socială, lucruri care i-au alimentat și mai mult convingerile revoluționare.
Mișcarea 26 iulie
În 1954, Guevara l-a întâlnit pe revoluționarul cubanez Fidel Castro și s-a alăturat Mișcării 26 iulie a acestuia, care urmărea răsturnarea dictatorului cubanez Fulgencio Batista.
Mișcarea 26 iulie era o organizație revoluționară din Cuba, fondată de Fidel Castro, fratele său Raul Castro și alți lideri revoluționari în 1953. Grupul a fost numit după data unui atac eșuat asupra cazărmii Moncada din Santiago de Cuba, care a marcat începutul Revoluției cubaneze.
Inițial, mișcarea a fost compusă dintr-un mic grup de revoluționari care au încercat să îl răstoarne pe dictatorul Fulgencio Batista, susținut de SUA, și să instaureze un guvern socialist în Cuba. În urma eșecului atacului de la Moncada, mulți dintre liderii mișcării au fost arestați și încarcerați.
Cu toate acestea, mișcarea a continuat să crească și să câștige sprijin în rândul cubanezilor nemulțumiți de regimul represiv al lui Batista.
În 1956, Fidel Castro și un grup de revoluționari s-au întors în Cuba din exilul din Mexic și au început un război de gherilă împotriva forțelor lui Batista în munții din estul Cubei.
În următorii câțiva ani, Mișcarea 26 iulie a obținut sprijinul țăranilor și muncitorilor din întreaga Cuba, precum și al activiștilor și intelectualilor de stânga din întreaga lume. Obiectivul mișcării de justiție socială, anti-imperialism și eliberare națională a rezonat cu multe persoane din Cuba și din afara ei.
În 1959, forțele revoluționare au capturat capitala Havana, iar Batista a fugit din țară. Mișcarea 26 iulie și aliații săi au stabilit apoi un guvern socialist în Cuba, avându-l ca lider pe Fidel Castro.
Revoluția cubaneză
Guevara a devenit unul dintre cei mai apropiați aliați ai lui Castro și a jucat un rol-cheie în Revoluția cubaneză, conducând forțele de gherilă în luptele împotriva armatei lui Batista.
Revoluția cubaneză a avut loc între 1953 și 1959, culminând cu răsturnarea dictatorului Fulgencio Batista, susținut de SUA, și instaurarea unui guvern socialist condus de Fidel Castro.
Dar totul a început la 26 iulie 1953, când grupul de rebeli condus de Fidel Castro și de fratele său Raul a lansat un atac asupra cazărmii Moncada din Santiago de Cuba. Atacul nu a avut succes și mulți dintre rebeli au fost capturați și executați, dar a servit drept strigăt de mobilizare pentru mișcarea revoluționară.
În următorii câțiva ani, Castro și susținătorii săi au purtat un război de gherilă împotriva forțelor lui Batista în munții din estul Cubei, obținând sprijinul țăranilor și muncitorilor cubanezi, precum și al activiștilor și intelectualilor de stânga din întreaga lume.
În 1958, forțele revoluționare au lansat o serie de ofensive de succes împotriva armatei lui Batista, care au culminat cu capturarea capitalei Havana la 1 ianuarie 1959. Batista a fugit din țară, iar forțele revoluționare au preluat controlul asupra guvernului.
Noul guvern, condus de Fidel Castro, a pus în aplicare o serie de reforme menite să îmbunătățească viața cubanezilor obișnuiți, inclusiv reforma agrară, naționalizarea industriilor cheie și instituirea de servicii medicale și educaționale gratuite.
Revoluția cubaneză a avut un impact semnificativ asupra istoriei mondiale, inspirând mișcări și guverne de stânga din întreaga lume și ducând la un embargo politic și economic de lungă durată din partea Statelor Unite.
Che Guevara și cariera politică
După succesul revoluției, Guevara a deținut mai multe funcții guvernamentale de nivel înalt în Cuba, inclusiv cea de ministru al industriei.
Cu toate acestea, el a devenit dezamăgit de birocrația de tip sovietic care s-a dezvoltat în Cuba și a pledat din ce în ce mai mult pentru o cale mai revoluționară, anticapitalistă.
În 1965, Guevara a părăsit Cuba pentru a-și urma agenda revoluționară în altă parte. A călătorit mai întâi în Congo pentru a sprijini forțele revoluționare de acolo, dar în cele din urmă nu a avut succes în misiunea sa. A călătorit apoi în Bolivia în 1966, unde spera să declanșeze o revoluție împotriva guvernului susținut de SUA. Acolo și-a găsit finalul.
Moartea revoluționarului
Che Guevara a fost capturat de forțele armatei boliviene la 8 octombrie 1967, în timp ce conducea o campanie de gherilă în Bolivia. A fost rănit și luat prizonier, iar în următoarele câteva zile a fost interogat și ținut în diferite locații.
La 9 octombrie, guvernul bolivian a decis să-l execute pe Guevara, cu sprijinul guvernului Statelor Unite. În dimineața zilei de 10 octombrie 1967, Guevara a fost dus la o școală din orașul La Higuera și executat de un sergent al armatei boliviene, Mario Teran.
Corpul lui Guevara a fost ulterior expus pentru fotografii și apoi îngropat într-un loc secret. În 1997, rămășițele sale au fost descoperite și readuse în Cuba, unde au fost înmormântate cu onoruri militare depline într-un mausoleu din Santa Clara, Cuba.
Moartea lui Guevara a fost un eveniment semnificativ în istoria stângii latino-americane și a mișcării revoluționare globale.
Moștenirea lui Che Guevara
Imaginea și ideile sale au continuat să inspire mișcările pentru justiție socială și anti-imperialiste din întreaga lume, iar moștenirea sa este vie și astăzi, deși controversată și contestată de unele voci.
În timp ce unii îl văd ca pe un revoluționar eroic care a luptat pentru dreptate și eliberare, alții îi critică tacticile și felul în care drepturile omului au fost ignorate prin acțiunile sale.
Che Guevara a lăsat o moștenire complexă și controversată, care continuă să inspire dezbateri și discuții între activiști, politologi, istorici și oameni obișnuiți din întreaga lume.
Un aspect al moștenirii lui Guevara este reprezentat de ideile sale revoluționare și de angajamentul față de justiția socială. Guevara a fost un critic vocal al imperialismului, capitalismului și nedreptății și și-a dedicat viața luptei pentru o lume mai echitabilă și mai dreaptă.
Scrierile și discursurile sale, inclusiv celebra sa carte “Jurnal pe motocicletă”, continuă să inspire oamenii care luptă pentru schimbare socială și pentru drepturile omului.
Un alt aspect al moștenirii lăsate de Guevara este reprezentat de rezultatele sale controversate în ceea ce privește drepturile omului. În timp ce unii îl cinstesc ca pe un revoluționar eroic, alții critică rolul său în guvernul cubanez și implicarea sa în execuții sumare și alte încălcări ale drepturilor omului. De asemenea, unii pun la îndoială tacticile sale și angajamentul său față de democrație și drepturile omului.
Mulți îl condamnă și se referă la el ca fiind un personaj fără scrupule, care a ajutat la uciderea fără milă a multor oameni. Cei care îl critică invocă metodele sale, faptul că a ignorat drepturile omului și a neglijat conceptul de democrație.
În ciuda acestor controverse, Che Guevara rămâne un simbol important al spiritului revoluționar și al luptei pentru justiție socială și eliberare.
Imaginea sa este încă recunoscută și celebrată pe scară largă, iar ideile sale continuă să inspire activiști și intelectuali din întreaga lume.
Sursa foto: 123rf.com