Cu siguranță te întrebi cine este persoana în dreptul căreia stau toate aceste realizări? Ei bine, numele său este Elie Carafoli. Acesta a fost un eminent inginer și om de știință de origine aromână, care a jucat un rol deosebit în dezvoltarea științei și tehnologiei aeronautice din țara noastră. De asemenea, acesta a devenit cunoscut ca fiind creatorul școlii românești de aerodinamică și unul dintre pionierii acestui domeniu în Europa.

Prin munca sa incisivă și pasiunea sa pentru aerodinamică, Elie Carafoli a deschis noi orizonturi în domeniul aeronauticii românești. Cercetările și inovațiile sale au contribuit la progresul științific și tehnologic al aviației, oferind un fundament solid pentru dezvoltarea industriei aeronautice în România.

A studiat sub îndrumarea lui Gustave Eiffel

Elie Carafoli s-a născut la 15 septembrie 1901, într-o familie de aromâni, în oraşul grec Veria, situat în apropiere de Salonic. A absolvit școala primară în limba română în orașul natal, iar cursurile liceale le-a făcut la Școala Comercială din Salonic și, pentru câteva luni, la liceul din Bitolia.

În toamna anului 1915 a plecat la Bitolia, în Serbia de atunci, unde a intrat în clasa a IV-a a liceului local. Însă nici nu a început bine şcoala, că aceasta s-a şi închis din cauza ocupării Serbiei de către armatele Puterilor Centrale. După izbucnirea Primului Război Mondial, cu o dârzenie și un curaj ieșite din comun a făcut o călătorie dificilă prin zone afectate de război, de multe ori în apropierea frontului, pentru a veni în România. A ajuns la București la începutul anului 1916, unde și-a terminat studiile secundare într-unul din cele mai bune licee din țară, „Gheorghe Lazăr”, potrivit Agerpres.

A urmat cursurile universitare la Școala Politehnică din Capitală, unde a obținut diploma de inginer electromecanic în 1922. Și-a desăvârșit educația la renumita Universitate Sorbona din Paris, sub îndrumarea renumitului fizician și inginer Gustave Eiffel. Aici și-a luat mai întâi licența în științele fizico-matematice, iar ulterior și-a susținut teza de doctorat, devenind doctor în științele fizice cu teza „Contribuţii la teoria sustentaţiei în aerodinamică”.

A fost asistent la Universitatea Sorbona

Activitatea ştiinţifică şi-a început-o la catedra de Mecanica fluidelor de la Sorbona. A fost colaborator al Institutului Aeronautic de la Saint-Cyr unde, sub conducerea profesorului Albert Toussaint, a întreprins o serie de cercetări privind teoria şi trasarea profilurilor aerodinamice. Împreună cu acesta, Carafoli a publicat trei comunicări şi a realizat o cuvă de vizualizare a mişcării fluidelor în jurul corpurilor specifice aviaţiei, care poartă denumirea de „cuva Toussaint-Carafoli”.

A efectuat numeroase experienţe cu această cuvă și a elaborat teorii originale. Cea mai cunoscută lucrare semnată de el se numește „Profilele Carafoli”. În această lucrare el vorbește despre studiul privind aripile de anvergură finită şi trasarea unor profile aerodinamice. Pe lângă activitatea ştiinţifică, Carafoli a desfăşurat şi activitate didactică ca asistent al celebrului profesor Paul Painlevé la Catedra de Mecanica Fluidelor de la Sorbona.

De-a lungul carierei sale, Carafoli a primit numeroase distincții și premii, inclusiv titlul de Membru de Onoare al Academiei Române. A fost, de asemenea, membru al unor importante organizații și societăți științifice din întreaga lume.

A realizat prima suflerie aerodinamică subsonică din sud-estul Europei

Revenit în România, la vârsta de 27 de ani, Elie Carafoli a devenit profesor la Politehnica din București. În calitate de fondator al Laboratorului de Aerodinamică al acestei instituții el a reușit să creeze o școală românească de aerodinamică recunoscută pe plan internațional.

Activitatea sa didactică și de cercetare a fost remarcabilă, iar contribuțiile sale au avut un impact semnificativ în dezvoltarea aviației și aeronauticii. Elie Carafoli a abordat o gamă largă de subiecte în cercetarea sa, de la forma și structura aripilor, la stabilitatea zborului și controlul avioanelor. În același timp, el a introdus concepte și metode noi în analiza aerodinamică, contribuind la îmbunătățirea performanțelor aeronavelor. Una dintre cele mai cunoscute și mai importante contribuții ale sale o reprezintă „regula lui Carafoli”, o teorie referitoare la stabilitatea aerodinamică a avioanelor. Lucrările și publicațiile lui Elie Carafoli au atras atenția comunității științifice de pretutindeni, fiind apreciate pentru originalitatea și pentru rigorile lor.

De numele său se leagă inaugurarea primului curs de aerodinamică şi mecanica avionului din învățământul superior. De altfel, el avea să predea acest curs la Institutul Politehnic timp de 48 de ani. Cu ajutorul colaboratorilor săi apropiați, Carafoli a realizat prima suflerie aerodinamică subsonică din sud-estul Europei, care a intrat în funcţiune în 1930. Aceasta a fost inaugurată oficial un an mai târziu. Ulterior, a fost şef de catedră la Institutul Politehnic din Bucureşti, precum şi director al Institutului de Mecanică Aplicată.

A conceput mai multe avioane autohtone

Pe lângă activitatea sa academică și de cercetare, Elie Carafoli a jucat, de asemenea, un rol esențuial în dezvoltarea industriei aeronautice din România. De altfel, el a fost unul dintre fondatorii fabricii de avioane ICAR (n.n. – Întreprinderea de Construcții Aeronautice Românești) și a contribuit la producția și modernizarea a numeroase tipuri de avioane autohtone, inclusiv avioane de antrenament și avioane de vânătoare. A avut un impact semnificativ în promovarea capacității României de a produce și de a inova în industria aerospațială.

Începând cu anul 1929, împreună cu Lucien Virmoux (reprezentantul Uzinelor Blériot Spad) şi cu un grup de ingineri, a studiat, proiectat şi construit la uzina IAR din Braşov primul avion românesc construit de uzinele IAR Brașov, IAR CV-11, unul dintre primele avioane din lume cu aripa joasă. Acestuia aveau să îi urmeze la scurt timp alte aeronave precum IAR-13, IAR-14, IAR-15 și IAR-16 care, prin soluțiile constructive avansate pe care le propuneau – profilurile aerodinamice, formulele constructive îndrăznețe („aripa joasă”) și prin performanțele excepționale de care erau capabile – au reprezentat realizări care au fost recunoscute pe plan mondial.

A proiectat și construit avionul ICAR 36

În 1938, Elie Carafoli a realizat avionul de vânătoare IAR-80, considerat la acel moment unul dintre cele mai bune avioane. Acesta era echipat cu motorul IAR K14-1000 care, în 1940, a stabilit recordul mondial pentru putere specifică la motoarele cu piston.

Însă una dintre realizările remarcabile ale lui Carafoli a fost proiectarea și construirea avionului ICAR 36, alături de echipa sa. Acest avion monoplan cu aripă joasă a reprezentat un avans semnificativ în tehnologia aerodinamică și a servit drept model pentru alte avioane care aveau să fie construite ulterior.

Prin intermediul acestei aeronave, Carafoli și-a demonstrat în mod clar abilitățile și cunoștințele în ceea ce privește proiectarea aripilor și a structurilor aerodinamice, consolidându-și astfel reputația de care se bucura deja.

Descoperă și cine a fost Charles Dickens

A primit mai multe distincții importante

Începând cu anul 1945, cercetările lui Elie Carafoli s-au axat pe aerodinamica vitezelor mari şi vitezele supersonice, mai scrie sursa citată. El a desfăşurat vaste cercetări ştiinţifice şi experimentale, a elaborat o metodă pentru studiul aripilor dreptunghiulare, trapezoidale şi triunghiulare, care sunt cunoscute sub denumirea de „aripi delta”. Elie Carafoli a fost primul cercetător care a rezolvat problema aripilor cruciforme, cu aplicaţii la rachete, el folosind în acest sens metode originale, formulate chiar de el.

Trei ani mai târziu avea să devină membru titular al Academiei Române și Șef al Secției de Mecanică Aplicată. În 1949 a fost numit în funcția de director al Institutului de Siderurgie, Metalurgie și Mecanică Aplicată. Acesta a devenit după încă doi ani Institutul de Mecanică Aplicată al Academiei Române. În 1965, din acesta s-a desprins Institutul de Mecanica Fluidelor al Academiei Române, în care se acorda o atenție deosebită domeniilor de bază ale aviației. Ne referim aici la aerodinamica și mecanica fluidelor, dinamica zborului, calculul structurilor de aviație și altele.

Datorită prodigioasei sale activități în domeniul științelor aerospațiale, Elie Carafoli a primit titlul de Om de Știință Emerit al RSR. În același timp, a fost decorat cu distincțiile Ordinul Muncii clasa I, Ordinul Meritul Științific clasa I și Steaua Republicii clasa a II-a.

Ce funcții internaționale a ocupat Elie Carafoli

De-a lungul carierei sale a publicat o serie de lucrări, atât în ţară, cât şi în străinătate şi a avut numeroase comunicări la Academia Română şi la Academia de Ştiinţe din Paris. Totodată, el a avut numeroase contribuţii la elaborarea analogiei hidrodinamice pentru studiul aripilor în regim supersonic (1949), imaginarea aripilor cu jeturi laterale (1962) sau elaborarea programului prioritar de aviaţie (1968). Tot Elie Carafoli s-a aflat la originea creării unei mari uzine de profil special, și anume Industria Română Mecanică şi Chimică (Mija), situată în apropiere de Ploieşti.

Între 1949 și 1952, Elie Carafoli a redactat cunoscutul „Tratat de Aerodinamică”, iar ceva mai târziu – „Aerodinamica vitezelor mari”. Recunoscut pe plan mondial ca un deschizator de drumuri, Elie Carafoli a fost membru titular al Academiei Internaționale de Astronautică începând cu anul 1960. De asemenea, a fost vicepreședinte al Federației Internaționale de Astronautică, în perioada 1965-1967. Apoi, între anii 1968 și 1969, a ocupat postul de președinte al acestui prestigios for științific și s-a numărat printre cei 35 de membri ai Societății Regale de Aeronautică.

Elie Carafoli a murit pe 6 mai 1989, la București, lăsând în urmă o impresionantă moștenire în domeniul aerodinamicii.

Foto: Știință și tehnică

Citește și:  Cine a fost Niccolo Machiavelli – ce înseamnă machiavelic

Urmărește-ne pe Google News