Despre Grigore Moisil

Grigore C. Moisil aparține celei de-a cincea generații de matematicieni români. Din prima generație fac parte fondatorii Spiru Haret și David Emmanuel, ambii cu doctorate la Sorbona (Paris).  Aceștia s-au născut la mijlocul secolului al XIX-lea și au meritul de a fi inițiat cercetarea matematică de înalt nivel în România. 

Născut la Tulcea, cu un lung arbore genealogic de înalți intelectuali în partea de nord-vest (Bistrița-Năsăud) a României, cu formarea școlară parțial la București, parțial la Iași, copilăria și adolescența lui Moisil sunt bine-cunoscute din propriul său jurnal publicat în ultimii ani de văduva lui Moisil, Viorica Moisil, care a avut mare grijă de întreaga moștenire științifică și umană a soțului ei. 

Părinții și copilăria lui Moisil

Principalii dascăli ai copilului Moisil au fost părinții săi. Tatăl său a fost un important istoric, în timp ce mama sa a fost doar o educatoare pentru școala primară. Principala sa plăcere a fost întotdeauna de natură intelectuală, el nu era atras să se joace cu alți copii sau să practice diverse jocuri sportive. 

Mama sa l-a învățat să numere și să facă calcule și abia într-o a doua etapă să citească și să scrie. Cea mai importantă parte a procesului de învățare a avut loc acasă, alături de părinți și o parte din timp cu frații și sora sa, toți devenind intelectuali. 

Atracția sa pentru matematică nu a diminuat interesul său pentru celelalte discipline școlare. Curiozitatea lui era totală și a rămas totală pe toată durata întregii sale vieți. Dar pasiunea sa pentru matematică și modul în care înțelegea matematica l-au determinat să vadă lumea prin prisma matematicii.

Educație

Grigore Moisil a urmat școala primară în București, apoi liceul la Vaslui și la București (la Liceul „Spiru Haret”) între 1916 și 1922. În 1924, a fost admis la Școala de Construcții Civile a Universității Politehnice din București, dar și la Școala de Matematică a Universității din București. A manifestat un interes mai pronunțat pentru matematică, astfel că a părăsit Universitatea Politehnică în 1929, deși trecuse deja toate examenele din anul III. 

În 1929 și-a susținut teza de doctorat, La mécanique analytique des systemes continus (Mecanica analitică a sistemelor continue), în fața unei comisii conduse de Gheorghe Țițeica, din care făceau parte Dimitrie Pompeiu și Anton Davidoglu. Teza a fost publicată în același an la editura Gauthier-Villars din Paris și a primit comentarii favorabile din partea lui Vito Volterra, Tullio Levi-Civita și Paul Lévy.

În 1930, Moisil a plecat la Universitatea din Paris pentru continuarea studiilor de matematică, pe care le-a finalizat în anul următor cu lucrarea „Despre o clasă de sisteme de ecuații cu derivate parțiale din fizica matematică”. 

Cariera de profesor

În 1931, s-a întors în România, unde a fost numit pe un post de profesor la Școala de Matematică a Universității din Iași. La scurt timp după aceea, a plecat pentru o bursă de un an de la Fundația Rockefeller pentru a studia la Roma.

În 1932, s-a întors la Iași, unde a rămas aproape 10 ani, dezvoltând o relație strânsă cu profesorul Alexandru Myller. La Universitatea din Iași a predat primul curs de algebră modernă din România, denumit Logică și teoria demonstrației. În această perioadă, a început să scrie o serie de lucrări bazate pe lucrările lui Jan Łukasiewicz în domeniul logicii multivalorificate. 

Cercetările sale în domeniul logicii matematice au pus bazele unor lucrări semnificative realizate ulterior în România, precum și în Argentina, Iugoslavia, Cehoslovacia și Ungaria. În timp ce se afla la Iași, a finalizat cercetări remarcabile prin numeroasele idei noi și prin modul său de a găsi și de a folosi noi conexiuni între concepte din diferite domenii ale matematicii. A fost promovat la gradul de profesor titular în noiembrie 1939.

În 1941, s-a eliberat un post de profesor la Universitatea din București, iar Moisil a aplicat pentru el. Cu toate acestea, Gheorghe Vrânceanu, Dan Barbilian și Miron Nicolescu au aplicat și ei pentru acest post, iar Vrânceanu l-a obținut. 

Moisil s-a adresat Ministerului Educației, argumentând că ar fi o mare oportunitate pentru matematica din România dacă toți patru ar putea fi numiți. 

Ca urmare a apelului său, toți cei patru matematicieni au fost angajați. Moisil s-a mutat la București, unde a devenit profesor la Școala de Matematică (ulterior Școala de Matematică și Informatică) a Universității din București, la 30 decembrie 1941.

Între 1946 și 1948, Moisil și-a luat un concediu, fiind numit trimis plenipotențiar la Ankara. În Turcia, a ținut mai multe serii de prelegeri de matematică la Universitatea din Istanbul și la Universitatea Tehnică din Istanbul.

În 1973, Grigore Moisil a plecat, însoţit de soţia lui, Viorica Moisil, într-o călătorie de o lună şi jumătate în Canada şi Statele Unite ale Americii, pentru a ţine mai multe conferinţe. Grigore Moisil a decedat subit, la 21 mai 1973, când se afla la Ottawa, la vârsta de 67 de ani.

Membru al Academiei Române și al Institutului de Matematică al Academiei Române

În 1948, și-a reluat activitatea didactică la Universitatea din București. În același an, a fost ales membru al Academiei Române și membru al Institutului de Matematică al Academiei Române. 

După 1965, unul dintre studenții săi remarcabili – George Georgescu – a lucrat îndeaproape cu el în domeniul logicii multivalorificate, iar după ieșirea României din dictatură în 1989, a devenit profesor de matematică și logică la aceeași universitate și la același departament ca Moisil, în 1991. 

Studentul său a publicat, de asemenea, lucrări ample și originale despre logica algebrică, MV-algebra, algebră, topologie algebrică, categorii de MV-algebre, teoria categoriilor și algebra Łukasiewicz-Moisil.

Lucrări

Moisil a publicat lucrări de mecanică, analiză matematică, geometrie, algebră și logică matematică. A dezvoltat o extensie multidimensională a derivatei areolare a lui Pompeiu și a studiat funcțiile monogene de o variabilă hipercomplexă cu aplicații în mecanică. 

Moisil a introdus, de asemenea, unele algebre cu multe valori, pe care le-a numit algebre Łukasiewicz (numite în prezent și algebre Łukasiewicz-Moisil), și le-a utilizat în logică și în studiul teoriei automatelor. El a creat noi metode de analiză a automatelor finite și a avut numeroase contribuții în domeniul teoriei automatelor în algebră.

Moisil a avut contribuții importante în crearea primelor calculatoare românești. A jucat un rol fundamental în dezvoltarea informaticii în România și în creșterea primelor generații de informaticieni români. 

În 1996, a fost distins prin excepție, postum, cu premiul Computer Pioneer Award, acordat de Institute of Electrical and Electronics Engineers Computer Society.

Citeşte şi: Cine a fost Iuliu Maniu

Urmărește-ne pe Google News