10 comentariiCuprins:
Viața lui Iuliu Maniu
Iuliu Maniu s-a născut în 1873, în Șimleu Silvaniei, Sălaj. La fel ca părinții lui, a studiat dreptul, iar în 1896 și-a luat doctoratul în drept la Universitatea din Viena.
S-a înscris în Partidul Național Român, iar în 1906 a fost ales în parlamentul austro-ungar. În 1916 a fost încorporat în armata austro-ungară și a fost staționat în Italia.
În 1918, la sfârșitul războiului, el și alți câțiva lideri români din Transilvania au decis ca provincia lor să se unească cu România.
În 1926, Partidul Național Român devine parte a Partidului Țărănesc, care era prezidat de Ion Mihalache. Iuliu devine președinte al Partidului Național Țărănesc. Este apoi numit prim-ministru la 10 noiembrie 1928.
Deși a fost unul dintre politicienii români care au făcut presiuni asupra lui Carol pentru a se întoarce în România, când acesta se întoarce în cele din urmă, Iuliu Maniu demisiona. El își explica decizia invocând un jurământ pe care îl făcuse în fața regelui Mihai I.
Cu toate acestea, el recapătă puterea de a forma un guvern, iar la 12 iunie redevine prim-ministru. Următorii ani ai carierei sale politice au fost marcați de lupta sa împotriva camarilei regale.
Potrivit lui Ioan Scurtu, el a fost „primul om politic care a înțeles că Carol al II-lea avea de gând să impună un regim autoritar”.
Istoricul a mai spus că „a luptat cu curaj pentru a apăra democrația”. La 27 noiembrie 1937, formațiunea sa politică a semnat Pactul de non-violență cu Garda de Fier și Partidul Național Liberal, reprezentat de Gheorghe Brătianu.
I-a cerut lui Carol al II-lea să renunțe la tron
După ce a pierdut Transilvania, în urma Dictatului de la Viena, a fost unul dintre politicienii români care au cerut lui Carol al II-lea să renunțe la tron.
Spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, se implică în mișcări politice pentru a-l izola pe mareșalul Ion Antonescu, scoțând România din război și semnând armistițiul cu Națiunile Unite.
La 20 iunie 1944 contribuie la constituirea Blocului Național Democrat, format din Partidul Național Țărănesc, Partidul Național Liberal, Partidul Social Democrat și Partidul Comunist Român.
Lupta pentru reinstalarea democrației în România
După 6 martie 1945, în urma formării guvernului Petru Groza, se implică într-o nouă luptă pentru reinstalarea democrației în România, opunându-se acțiunilor dictatoriale ale Partidului Comunist.
A folosit toate mijloacele legale pentru a protesta împotriva crimelor comuniste, trimițând mai multe memorii și scrisori de protest către Consiliul de Control Aliat și presa liberă.
Într-unul dintre aceste proteste, emis la 29 iunie 1947, incriminează arestările ilegale ale membrilor Partidului Național Țărănesc, dietele criminale din închisori și abuzurile la adresa condamnaților politici. În același timp, el cere eliberarea membrilor Partidului de opoziție, arestați fără mandat începând cu 6 martie 1945.
Ca urmare a înscenării de la Tămădău, la 14 iulie 1947, Iuliu Maniu și alți lideri ai Partidului Național Țărănesc sunt arestați. La 29 iulie, Partidul Național Țărănesc a fost dizolvat prin Ordonanță a Consiliului de Miniștri.
A fost condamnat la închisoare pe viață
Victimă a unei simulări fără dreptul la un proces echitabil, Iuliu Maniu a fost condamnat la închisoare pe viață, la Galați. După o tentativă de evadare, organizată de un grup de militari, este transferat la închisoarea de la Sighet.
Între 1950 și 1955, închisoarea de la Sighetu Marmației a fost locul unde a fost încarcerată cea mai mare parte a elitei românești interbelice.
Alături de Iuliu Maniu au fost închiși Ion Mihalache, Bebe Brătianu, Gheorghe Brătianu, Constantin Giurescu și câțiva preoți greco-catolici. Iuliu Maniu moare în închisoare la 5 februarie 1953, la 6 ani de la condamnarea sa.
A fost înmormântat, alături de alți condamnați politici morți, în interiorul cimitirului săracilor din Sighet. În timpul nopții, a fost exhumat de gardienii închisorii și aruncat într-o groapă comună, fără semne distincte.
Sursa foto: 123rf.com