Cine a fost Jacques M. Elias, cel care a dat numele cunoscutului spital din Bucureşti

Multă lume nu știe însă cui datorăm existența acestui spital, și asta din cauză că numele celui datorită căruia Bucureștiul are în prezent o astfel de unitate medicală de prestigiu nu este pomenit foarte des. Așadar, pentru aceia dintre dumneavoastră care nu cunoașteți istoria Spitalului Elias, trebuie să vă spunem că cel care a făcut posibilă construirea spitalului a fost Jacques Menachem Elias, iar în cele ce urmează vă vom povesti care a fost contribuția acestuia.

Averea impresionantă a lui Jacques M. Elias

Jacques Menachem Elias a fost unul dintre cei mai bogaţi români care au trăit în secolele al XIX-lea și al XX-lea. El deținea numeroase proprietăţi şi afaceri în toată lumea.

Cel care avea să dea numele Spitalului Elias din Capitală s-a născut la Bucureşti în anul 1844, într-o familie de evrei de rit spaniol şi a trăit 79 de ani. Din păcate, nu se cunosc prea multe date biografice despre Elias. Din testamentul său reiese faptul că a avut doi frați, care au murit la Viena, în timp ce el nu a fost niciodată căsătorit şi nici nu a avut copii.

Elias a fost un important om de afaceri și un mare industriaș. A fost proprietarul mai multor fabrici de zahăr, a fost destul de mult timp președintele și acționarul Băncii Generale Române. De-a lungul vieții, el a reușit să strângă o avere impresionantă. Astfel, Jacques Elias deținea moșii întinse pe mii de hectare, 1.300 de hectare de pădure și teren arabil, precum și mai multe imobile atât în țară, cât și în străinătate. Spre exemplu, în Viena, el avea nouă clădiri, care aveau în total nu mai puțin de 1.300 de camere, magazine și birouri. Acestea erau evaluate la acel moment la aproape 22,8 milioane de lei, iar din chirii încasa în fiecare an circa 342.000 de lei.

Recomandări

Deciziile de recalculare a pensiilor din judeţul Alba, oprite de la distribuire. „Poştăriţa ne-a spus că trebuie toate revizuite”. Ministerul Muncii cere clarificări

De asemenea, el deținea câteva proprietăți și în Berlin, Roma și Paris și era proprietarul hotelurilor „Continental” și „Patria” din București. Totodată, deținea două mine de mercur în regiunea Dalmației (Croația), câteva fabrici, dar și acțiuni de milioane de lei la bursele din New York, Bruxelles, Londra, Praga, Belgrad sau Berlin.

A primit cetățenia română la 46 de ani

În pofida faptului că avea o avere fabuloasă pentru acele vremuri, Jacques M. Elias a trăit toată viața modest. El a locuit de-a lungul anilor într-un apartament obișnuit din Capitală și nu frecventa cluburile de noapte sau cazinourile, având un stil de viață foarte ordonat.

Înainte de Primul Război Mondial, evreilor din România li se acorda dreptul de a fi cetățeni români individual, cu aprobarea Parlamentului, aflăm de pe site-ul Wikipedia. În aceste condiții, Jacques M. Elias avea să primească cetățenia română abia în anul 1880, când avea 46 de ani. Procedura a fost una de urgență și a fost pusă în aplicare la cererea Regelui Carol I de Hohenzolern al României. Elias a fost consilierul personal al Majestății Sale, fiindu-i acestuia de un real ajutor în zona economică. De altfel, Carol I l-a recompensat cu înalte onoruri pentru contribuția pe care a avut-o la dezvoltarea economiei românești. Elias a încetat din viață la data de 14 mai 1923, în București.

Recomandări

Incursiunea Ucrainei în Rusia scoate la iveală slăbiciunile lui Putin: indecizia și paralizia în gestionarea crizelor. „Nu este un șobolan încolțit, este doar un impostor” | Analiză CNN

Testamentul lui Jacques M. Elias

Pentru că nu avea nici ascendenți, nici descendenți în viață, în testamentul pe care el însuși l-a redactat în decembrie 1914 a desemnat ca legatar universal Academia Română. Elias a lăsat toată averea, evaluată la acel moment la aproximativ un miliard de lei, celui mai mare for de știință și cultură din România „oriunde s-ar afla această avere, în țară și în străinătate”. Cu toate acestea, Elias nu a uitat de săracii din București cărora li se distribue în fiecare an de Crăciun şi de Paşte ajutoare din fondul special Elias.

Potrivit unui articol publicat de Alex. F. Mihail în săptămânalul „Realitatea Ilustrată”, în 1936, el nu a uitat nici de Azilul de noapte, Societatea de Salvare, Societatea pentru profilaxia tuberculozei și nici de diferite spitale și societăți de binefacere. A lăsat legate pentru Facultatea de Medicină, Fundația Universitară Carol I, pentru mai multe școli evreiești și românești, apoi unor temple israelite, câtorva rabini. Mai mult decât atât, el i-a lăsat prin testament „chiar birjarului său o sumă de bani și și-a adus aminte până și de servitori și de câțiva funcționari mai mici”. Rudele sale au avut parte de un tratament aparte, în sensul că, fiind bogate, acestora nu le-a lăsat nimic moștenire.

Recomandări

Analiză | Cât de neagră a fost ziua de 23 august 1944 pentru România. Alexandru Aioanei, istoric: „Frontul fusese distrus și eram un stat înfrânt”

Modest din fire, Elias a vrut să rămână anonim în acțiunile sale caritabile. Totodată, dorința pe care și-a exprimat-o și când era în viață, dar și în testament a fost aceea ca toți membrii familei să contribuie la această operă culturală și filantropică. Academia Română i-a respectat o altă dorință și a înființat o fundație de cultură națională și de asistență publică, denumită Fundația Familiei Menachem H. Elias. După moartea sa, o parte dintre rude au cerut anularea testamentului. Profesorul Grigore Antipa, membru la acea vreme în comitetul fundaţiei și delegat al Academiei Române, le-a convins să renunțe la pretenții și le-a oferit câte o sumă de bani. Celelalte „rude sărace” au încasat pensii lunare, conform dorinței lui Jacques Menachem Elias.

Cel mai modern spital din Europa

La 10 ani după moartea lui Jacques M. Elias, a fost aprobată achiziționarea unui teren cu o suprafață de 12.000 m², iar în 1924 aveau să înceapă lucrările de construcție. Proiectul i-a aparținut arhitectului român Cezar Popovici, care a supravegheat și a condus lucrările de execuție. Construirea și întreținerea lui au fost responsabilitatea inginerului Emil Prager.

Spitalul Elias a fost inaugurat în 1936, de către fundația Jacques Menachem Elias și era, la acel moment, cel mai modern spital din Europa. Acesta avea trei secții – ambulatoriul de consultații cu spital de urgență, spitalul propriu-zis de medicină internă cu 150 de paturi, un sanatoriu cu 48 de paturi, precum și locuințe pentru medici, personalul administrativ și de serviciu.

De asemenea, unitatea sanitară mai dispunea de secții speciale de fizioterapie, electroterapie, hidroterapie, precum și de nouă laboratoare, relatează Easistent.ro. În cadrul spitalului funcționa și un centru de transfuzie a sângelui similar cu marile centre din Occident. Construcția și dotarea ultramodernă ale Spitalului Elias au fost estimate la peste de 130 milioane de lei.

Scurtă istorie a Spitalului Elias

Spitalul de Urgență Elias din București este una dintre cele mai importante instituții medicale din România. Situat în sectorul 1 al Capitalei, acesta este cunoscut pentru serviciile de înaltă calitate și pentru competența profesională a personalului său medical.

În cei 87 de ani de existență, spitalul a cunoscut numeroase structuri administrative și regimuri mai mult sau mai puțin preferențiale datorită cărora Elias și-a căpătat renumele de care se bucură și în prezent. De-a lungul timpului, a devenit un centru de excelență în furnizarea asistenței medicale de urgență și specializată. Dotările sale moderne, echipa medicală bine pregătită și abordarea multidisciplinară asigură o gamă variată de servicii medicale.

Timp de trei ani, 1941-1944, spitalul a fost rechiziționat de Marele Stat Major al Armatei Române, care l-a pus la dispoziția Misiunii Aeronautice Germane în calitate de chiriaș. Considerat în mod eronat un bun german, Elias a fost preluat de armata sovietică pe post de pradă de război. În ianuarie 1948, printr-o dispoziție administrativă și fără acordul fundației familiei Menachem H. Elias, spitalul avea să treacă în rețeaua Ministerului Sănătății.

Până în 1989, asupra Academiei Române s-au făcut presiuni ca să accepte trecerea spitalului în proprietatea statului. În 1990, a trecut la Ministerul Apărării Naționale, iar în 2002 a revenit în subordinea Academiei Române.

Spitalul Elias, în prezent

În clipa de față, Spitalul de urgență Elias este structurat pe 18 secții, între care cardiologie, chirurgie generală, anestezie și terapie intensivă, unitate primiri urgențe, boli de nutriție și diabet, gastroenterologie și hepatologie, geriatrie și gerontologie, medicină internă, neurologie, obstretică-ginecologie, ORL etc.

Există 913 paturi, din care 40 pentru spitalizare de zi, la care se adaugă alte 30 ale secției de geriatrie de la Otopeni și încă 180 la Olănești, acolo unde este o bază de tratament, fizioterapie și recuperare medicală. Sunt oferite servicii de urgență nonstop, unde pacienții pot beneficia de îngrijiri imediate și de calitate în caz de accidente, traume sau alte situații critice.

Pe lângă serviciile medicale de înaltă calitate, Spitalul Elias se remarcă și prin activitatea sa în domeniul cercetării medicale. Aici se desfășoară numeroase studii și proiecte de cercetare, cu scopul de a aduce noi inovații în domeniul medical și de a îmbunătăți în permanență calitatea asistenței medicale. De asemenea, Elias este și un centru de formare și de educație medicală. Aici sunt organizate stagii de pregătire și de rezidențiat pentru medici și se oferă oportunități de specializare și perfecționare profesională în diverse domenii medicale.

Vezi şi cine a fost Alexandru cel Mare!

Urmărește-ne pe Google News