Mitul lui Narcis poate fi interpretat ca o avertizare asupra pericolelor obsesiei de sine și narcisismului exagerat, care pot duce la izolare și distrugere personală. De aceea, este esențial să se facă o diferențiere între autopromovarea moderată și narcisismul patologic. Înțelegerea acestei trăsături poate ajuta la dezvoltarea unor relații mai sănătoase și a unei conștiințe de sine mai echilibrate.

Cine a fost Narcis în mitologia greacă

Narcis este o figură centrală în mitologia greacă, care s-a născut la Thespiae în Beoția. Era fiul lui Cephissus, personificarea râului beoțian cu același nume, și al nimfei Liriope. Se spune că era un tânăr atât de frumos, încât s-a îndrăgostit de propria sa imagine reflectată în apă.

De la o vârstă fragedă, frumusețea sa l-a făcut să fie admirat de toți cei care îl vedeau, atât femei, cât și bărbați. Cu toate acestea, Narcis era extrem de mândru și de distant, refuzând toate avansurile, indiferent de cât de sincere sau de puternice erau acestea. Mitul lui Narcis subliniază nu doar frumusețea sa fizică, ci și lipsa sa de empatie și de interes față de ceilalți, trăsături care, în cele din urmă, l-au dus la pierzanie, relatează World History.

Legenda lui Narcis

Cea mai cunoscută versiune a legendei spune că Narcis a fost blestemat de zeița Nemesis, care a vrut să-l pedepsească pentru aroganța sa și să se îndrăgostească de propria imagine. Mama sa a fost avertizată într-o zi de clarvăzătorul orb Tiresias că Narcis va trăi o viață lungă atâta timp cât „nu se va cunoaște niciodată pe sine”.

Când a ajuns la vârsta adolescenței, tânărul chipeș nu a găsit niciodată pe cineva care să îi poată trage sforile inimii, ba chiar a lăsat în urma sa numeroase fecioare necăjite și cu inima frântă, iar unul sau doi tineri au suferit la rândul lor de pe urma lui Narcis. Apoi, într-o bună zi, acesta și-a văzut propria reflexie într-un bazin cu apă și, în acest fel, a descoperit iubirea neîmpărtășită supremă și s-a îndrăgostit de propria imagine. Bineînțeles, această relație unidirecțională nu a dus nicăieri.

Fascinat de propria frumusețe, Narcis a rămas lângă apă, incapabil să se îndepărteze, a tânjit în disperare până când, în cele din urmă, a murit de sete și de foame. Nemurirea, cel puțin într-un fel, a fost asigurată, totuși, atunci când cadavrul său (sau, potrivit altor versiuni, sângele din rana provocată prin autoînjunghiere) s-a transformat într-o floare care, ulterior, i-a purtat numele, mai precizează World History.

Povestea lui Narcis și Echo

O altă versiune a mitului apare în cartea a treia a Metamorfozelor lui Ovidiu, un poem narativ latin în 15 părți, care a apărut în jurul anului 8 d.Hr. și a cărui temă unificatoare este transformarea. În această povestire, Echo, o nimfă a pădurii, a fost blestemată de Hera să repete doar ultimele cuvinte pe care le auzea, fără a putea vorbi altfel.

Asta pentru că a ținut-o pe zeiță distrasă cu povești în timp ce iubitele soțului ei Zeus, nimfele munților, au fugit de pe Muntele Olimp fără să fie anunțate. La fel de frumos ca întotdeauna, Narcis a întâlnit-o pe Echo în această formă într-o zi, în timp ce vâna căprioare în pădure. Aceasta s-a îndrăgostit pe loc de Narcis și a încercat să-i mărturisească dragostea, însă, din cauza blestemului, nu a reușit. Ea a încercat să-l îmbrățișeze pe tânăr, dar acesta a respins-o cu cruzime, înțelegând în mod eronat cuvintele ei drept o batjocură.

Distrusă de durere, Echo s-a retras în singurătate într-o peșteră, unde a murit, iar vocea ei a rămas ca un ecou al uriașei sale suferințe. Înainte de moartea ei, a chemat-o pe Nemesis, zeița răzbunării, să-l pedepsească pe Narcis pentru cruzimea sa, iar acesta a murit. Această poveste este o metaforă a iubirii neîmpărtășite și a lipsei de comunicare într-o relație, sugerând consecințele devastatoare ale unei astfel de suferințe, potrivit Greek Reporter.

Mitul lui Narcis în artă și în cultură

De-a lungul secolelor, legenda lui Narcis a inspirat nenumărați artiști, poeți și scriitori. Spre deosebire de artiștii greci, versiunea romană a poveștii lui Narcis și Echo a fost un subiect foarte popular în arta romană și este regăsită în aproape 50 de picturi murale numai la Pompei.

În perioada renascentistă, picturi precum „Narcis” de Caravaggio au reînviat povestea, iar în literatură, poeți ca John Keats și Oscar Wilde au evocat în operele lor tema narcisismului și a vanității. În psihologie, mitul a fost utilizat pentru a descrie trăsăturile de personalitate excesiv egocentrice, culminând în teoria narcisismului.

Arta renascentistă l-a îndrăgit, de asemenea, pe Narcis, iar povestea care implică lumina și reflexia s-a dovedit irezistibilă pentru pictorul Caravaggio, care a redat propria interpretare mitului în celebra pictură în ulei „Narcis” din secolul al XVI-lea d.Hr. Cultura modernă, în special cinematografia și literatura, continuă să utilizeze mitul lui Narcis ca simbol al obsesiei de sine și al luptei cu propria identitate.

În cele din urmă, numele său trăiește astăzi în psihanaliză, unde narcisismul se referă la tulburarea de personalitate a admirării de sine excesivă și a preocupării față de aspectul cuiva.

Când a apărut termenul „narcisism”

Termenul de „narcisism” a fost inventat de eseistul și medicul britanic Havelock Ellis. Se întâmpla la final de secol al XIX-lea, mai exact în 1899, în timpul studiilor sale referitoare la perversiunile sexuale. A folosit acest termen pentru a descrie un interes erotic excesiv pentru propriul corp care, așa cum precizam anterior, provine direct de la Narcis, o figură centrală din mitologia greacă.

Cei de la Greek Reporter spun că Sigmund Freud, cel considerat părintele psihanalizei, considera narcisismul drept o etapă normală în dezvoltarea copilului, dar atunci când devine excesiv se poate transforma într-un mecanism de apărare împotriva insecurității.

El a extins ulterior sensul termenului pe care l-a folosit pentru a descrie o condiție psihologică marcată de egocentrism și lipsă de empatie. De-a lungul timpului, termenul de „narcisism” a pătruns în limbajul cotidian și a evoluat de la un termen clinic la o descriere mai largă a autoadmirării excesive.

Ce înseamnă că o persoană este narcisistă

Astăzi, termenul de narcisism este folosit în mod obișnuit pentru a-i descrie pe cei care sunt excesiv de concentrați pe ei înșiși și care nesocotesc nevoile sau sentimentele celorlalți. Altfel spus, o persoană narcisistă este caracterizată printr-o iubire de sine exagerată, o nevoie constantă de admirație și, totodată, de o lipsă de empatie față de oamenii din jur.

De asemenea, acești indivizi tind să se considere superiori și au dificultăți în a menține relații sănătoase din cauza faptului că nu îi interesează decât propria persoană și nevoile lor, dar și modul în care sunt percepuți de ceilalți. Nu în ultimul rând, narcisismul se manifestă printr-o stimă de sine fragilă, care trebuie constant alimentată de laude și de confirmări externe.

Prin urmare, mitul lui Narcis rămâne relevant și astăzi deoarece continuă să informeze înțelegerile moderne ale personalității și comportamentului.

Tipuri de narcisism

Există două tipuri de narcisism în care poate fi încadrat comportamentul narcisist. Cele două tipuri pot avea trăsături comune, dar provin din experiențe diferite ce datează din copilărie, aflăm de la specialiștii de la WebMD.com. Cele două tipuri dictează, de asemenea, diferitele moduri în care oamenii se vor comporta în relații. Iată care sunt acestea:

Narcisism grandios

Oamenii cu acest comportament au fost cel mai probabil tratați ca și cum ar fi superiori sau mai presus de ceilalți în copilărie. Aceste așteptări îi pot urmări pe măsură ce devin adulți. Ei tind să se laude și să fie elitiști. Cei cu narcisism grandios sunt agresivi, dominanți și își exagerează importanța. Sunt foarte siguri pe ei și nu sunt deloc sensibili.

Narcisism vulnerabil

Acest comportament este de obicei rezultatul neglijării sau al abuzului din copilărie. Persoanele cu acest comportament sunt mult mai sensibile. Comportamentul narcisist le ajută să se protejeze împotriva sentimentului de inadecvare și de nesiguranță. Chiar dacă trec de la un sentiment de inferioritate la cel de superioritate față de ceilalți, narcisiștii vulnerabili se simt jigniți sau anxioși atunci când ceilalți nu îi tratează ca și cum ar fi speciali.

Mai există și un al treilea tip de narcisism, mai puțin cunoscut, și anume narcisismul malign. Acesta se referă la un tip de personalitate caracterizată prin narcisism extrem, agresivitate și, uneori, chiar abuz asupra persoanelor din jur.

Ce să faci dacă trăiești cu un narcisist

Cu tratamentul potrivit, unii narcisiști pot învăța cum să-și accepte comportamentul. Acest lucru poate îmbunătăți viața lor și a celor din jurul lor. Narcisiștii nu caută ajutor pentru că asta nu corespunde imaginii pe care o au despre ei înșiși, astfel că este posibil să aibă nevoie de încurajare pentru a obține ajutor de specialitate.

Dacă ești într-o relație cu o persoană narcisistă ai putea schimba dinamica relației. Poți schimba modul în care partenerul te privește pentru a ajuta la diminuarea efectelor comportamentului său narcisist. Dacă va recunoaște că este o persoană narcisistă, va putea învăța să aibă mai multă compasiune față de sine. Asta înseamnă să se trateze cu bunătate în loc să se compare cu alții, ceea ce poate reduce nevoia de laudă și de recunoaștere. Iată ce ar trebui să faci dacă ești într-o relație cu un narcisist:

Educă-te. Află mai multe despre această tulburare ceea ce te poate ajuta să înțelegi punctele forte și punctele slabe ale narcisistului și să înveți cum să le gestionezi mai bine.

Creează limite. Fii clar cu privire la limitele tale. S-ar putea să-l superi sau să-l dezamăgești pe narcisist, însă nu este problema ta să controlezi emoțiile narcisistului.

Ai grijă cum vorbești. Narcisiștii nu acceptă criticile constructive, astfel că trebuie să fii atent cum formulezi comentariile.

Rămâi calm. Nu reacționa dacă vrea să provoace o ceartă. Dacă reacționează violent, tratează-l ca pe un copil de 3 ani care se simte nedreptățit când părintele îi impune o oră de culcare.

Creează un sistem de sprijin. A trăi cu un narcisist poate duce la sentimente de nesiguranță, de confuzie și îndoială de sine. Asigură-te că ai aproape un grup de oameni dispuși să te sprijine.

Apelează la un consilier. Terapia nu va vindeca narcisismul partenerului tău, dar te poate ajuta să rezolvi anumite aspecte prin anumite modalități de abordare a acelor probleme.

Foto: Shutterstock.com

Urmărește-ne pe Google News