Una dintre cele mai cunoscute opere ale sale, „Principele”, îl aduce pe Machiavelli în centrul atenției. Descoperă viața lui Niccolo Machiavelli, ce înseamnă machiavelic și care sunt caracteristicile machiavelismului.

Cine a fost Niccolo Machiavelli

Fiul lui Bernardo Machiavelli și al Bartolomeii di Stefano Nelii, Niccolo Machiavelli s-a născut pe data de 3 mai 1469. Băiatul unui avocat ce aparținea unei ramuri sărăcite a unei influente familii florentine, acesta a intrat în serviciul guvernului între anii 1494 și 1512, în calitate de contabil, și a cunoscut succesul după proclamarea Republicii Florentine, în anul 1498.

În perioada 1503-1506, Machiavelli a reorganizat apărarea militară a Republicii Florentine, atunci când s-a bazat pe recrutarea de localnici pentru asigurarea unei apărări permanente și patriotice a bunurilor publice. În această perioadă, printre însărcinările sale s-au numărat și diferite vizite la suveranul francez, Sfântul Scaun și împăratul german.

În anul 1512, Machiavelli a fost destituit din funcție și arestat pentru o perioadă scurtă de timp. A fost închis în Florența și învinuit de o presupusă conspirație împotriva noii puteri, atunci când familia florentină Medici a recâștigat puterea asupra Florenței și republica a fost dizolvată.

După ce a fost eliberat, Machiavelli a fost exilat și detașat în San Casciano, loc în care și-a scris și cele mai importante lucrări. În ciuda încercărilor, el nu a mai revenit niciodată la poziția înaltă pe care a avut-o în cadrul guvernului anterior.

Viața lui Machiavelli

Nu se cunosc multe lucruri despre viața personală a lui Machiavelli, însă este știut faptul că s-a căsătorit la 32 de ani, cu Marietta Corsini, femeie care i-a dăruit patru băieți și două fete.

Pe vremuri, în Florența secolului al XVI-lea, căsătoriile se făceau în urma unui aranjament care avea la bază un contract. Mai exact, un intermediar aranja căsătoria dintre două persoane, dar și averile acestora, dota miresei și pozițiile lor sociale. Pentru că părinții lui Machiavelli erau deja decedați în anul 1502, s-a zvonit că negocierea contractului de căsătorie s-a făcut în baza funcției pe care acesta o deținea și a dotei Mariettei.

Nu sunt făcute publice multe amănunte despre viața personală a lui Machiavelli, ba chiar nicio scrisoare, din cele peste 300 păstrate, publicate în volumul „Machiavelli și prietenii săi”, nu îi este adresată soției sale. A fost păstrată și găsită o scrisoare, scrisă de Marietta, în care aceasta afirma că îi simte lipsa, dar și că este îngrijorată pentru starea lui de sănătate. Aceasta îi transmitea și faptul că fiul lor îi seamănă și că îl așteaptă acasă.

În anul 1527, Machiavelli îi scrie o scrisoare fiului său Guido, unde se exprimă respectuos față de mama sa, numind-o „Madonna Marietta”.

Dacă despre viața conjugală nu se știu prea multe, despre aventurile extraconjugale s-au scris destul de multe amănunte. Aceste detalii au fost pomenite de el în corespondența sa. O primă aventură extraconjugală a fost menționată într-o scrisoare a unui anume Giovani Girolami, când este menționată în șase scrisori o prostituată, la Riccia, o femeie pe care Machiavelli o vizita des.

Într-o altă scrisoare adresată lui Francesco Vettori, Machiavelli vorbește despre o altă aventură, cu o cucerire căreia nu îi dă numele, dar despre care afirmă că ar fi sora unui prieten, pe care soțul a părăsit-o. O altă amantă a acestuia, menționată des în scrisori, a fost actrița Barbera Raffacani Salutati.

Niccolo Machiavelli a murit pe data de 21 iunie 1527, în Florența, și este îngropat în bazilica Santa Croce.

Principele – Opera celebră a lui Niccolo Machiavelli

„Principele” – Il Principe este cea mai cunoscută operă a lui Machiavelli. A fost scrisă în 1513, perioadă în care se afla exilat în San Casciano, acuzat de complot împotriva familiei de Medici. Lucrarea a fost scrisă în doar câteva săptămâni și îi este dedicată lui Lorenzo al II-lea, fiul lui Piero de Medici, cu gândul de a-și recâștiga postul de secretar al Republicii Florentine.

Din această operă s-a născut și termenul de machiavelism și adjectival machiavelic.

Alte opere importante ale lui Machiavelli

  • 1512-1516 – „Belfagor”;
  • 1513 – „Dialog despre limba noastră”;
  • 1520 – „Viața lui Castruccio Castracani da Luca”;
  • 1520 – 1525 – „Istoriile florentine”;
  • 1521 – „Șapte cărți despre arta războiului”;
  • 1524 – „Mătrăguna”;
  • 1531 – „Discursuri asupra primei decade a lui Titus Livius”.

Ce înseamnă machiavelic

Machiavelic, sau machiavelism, este un termen ce face referire la teoria politică expusă de Niccolo Machiaveli, în special în opera sa „Principele”. Acesta a susținut faptul că, „pentru a-ți atinge scopul propus în politică poți folosi absolut orice mijloace”. De aici și „scopul scuză mijloacele”, dar și expresii precum: manevre diabolice, lipsă de scrupule, trădare, minciună, corupere, expresii ce duc către sensul de machiavelic.

Cuvântul machiavelic sau machiavelism, în limbajul comun, se folosește atunci când anumite persoane realizează acțiuni ori sisteme în care, deși morala și scrupulele sunt excluse, sunt prezente ingeniozitatea și ținta precisă.

În prezent, în pshihosociologia modernă, termenul de machiavelism, dar și tip de personalitate machiavelică, se folosește și atunci când există tendința de a manipula comportamentul altora, în vederea atingerii propriilor scopuri.

Machiavelismul insinuează dispoziția de a percepe și a trata anumiți indivizi ca pe obiecte ce pot fi manipulate, doar pentru a se atinge un scop.

Citește și:  Originea expresiei „Divide et impera” – ce înseamnă și cine a rostit-o

Caracteristicile machiavelismului

Datorită faptului că machiavelismul reprezintă o serie de convingeri cinice despre moralitate, natura umană, dar și legimitatea folosirii oricărei tactici pentru a se atinge scopuri personale, persoanele cu atitudine machiavelică pot avea următoarele trăsături:

  • Au o încredere desăvârșită în propria persoană;
  • Își gestionează foarte bine emoțiile, altfel că își calculează momentul când să devină emotive;
  • Acționează atunci când există situații emoționante pentru ceilalți;
  • Acționează cel mai mult în interes propriu, chiar dacă acest fapt este în detrimentul celorlalți;
  • Se aliază cu cei mai puternici, doar pentru a-și atinge propriile scopuri;
  • Pot manipula persoanele în față.
Niccolo Machiavelli

Citate celebre ale lui Machiavelli

„Nu titlul îl onorează pe om, ci omul onorează titlul”.

„Un război îl pornești când vrei și îl termini când poți.”

„În politică, alegerea este arareori între bine și rău, ci între cel mai mare și cel mai mic rău.”

„Defectul obișnuit al omului este de a nu prevedea furtuna atunci când este timp frumos.”

„Există două maniere de a combate, una prin lege, cealaltă cu ajutorul forței. Prima este proprie oamenilor, cealaltă este comună cu animalele.”

„Ne atragem ura atât făcând bine, cât și făcând rău.”

„O schimbare o pregătește pe alta.”

„Nu există un motiv mai bun pentru disperare decât a nu găsi un nou motiv pentru a spera.”

„Este mai sigur să fii temut decât iubit.”

„Pierde acela care știe ce va face atunci când va câștiga. Câștigă cel care știe ce va face atunci când va pierde.”

„Acolo unde există multă voință, dificultățile scad.”

„Setea de a domina este cea care se stinge ultima în inima omului.”

„Oamenii prudenți știu întotdeauna să-și aroge merite din acte la care au fost constrânși de necesitate.”

„Natura ne-a creat cu facultatea de a dori totul și neputința de a obține totul.”

Sursă foto: wikipedia.org, 123rf.com

Citește și:  Leonardo da Vinci – povestea faimosului geniu italian

Urmărește-ne pe Google News