Nicoale Iorga – scurtă biografie

Nicolae Iorga s-a născut la 5 iunie 1871, la Botoşani, părinţii săi fiind avocatul Nicu Iorga şi Zulnia Aghiropol. Nicolae Iorga a mai avut un frate, George.

În 1876, pe când Nicolae Iorga avea numai 5 ani, tatăl moare din cauze necunoscute, lăsându-i pe Nicolae și pe fratele său mai mic George orfani de tată. Este o pierdere pe care istoricul o va aminti în scrieri, cuprins de imaginea pe care o avea despre copilăria sa.

Primele studii

Încă de foarte mic, era recunoscut pentru abilitățile sale speciale.

La vârsta de şase ani, în 1876, a fost admis la şcoala primară a lui Marghian Folescu din Botoşani şi citea în original literatură franceză. La vârsta de 9 ani, profesorii i-au permis să le predea câteoată colegilor săi istoria României.

A făcut gimnaziul și liceul la Colegiul Laurian din Botoșani și, din anul 1883, a început să dea meditații colegilor pentru a crește veniturile familiei.

În anul 1886, a fost eliminat temporar din școală pentru că nu salutase un profesor și a decis să părăsească orașul și să se înscrie la Colegiul Național din Iași, fiind admis cu bursă. Vorbea deja fluent franceza, italiana, latina și greaca.

Magna cum laude la Facultatea de Litere

A urmat studiile Facultății de Litere a Universității din Iași, luând examenul de licență cu magna cum laude, prezentând o o lucrare pe tema literaturii grecești, o realizare care l-a consacrat în rândurile academicienilor și a opiniei publice.

Prima căsătorie la 19 ani

În anul 1890, la doar 19 ani, Iorga se căsătoreşte cu Maria Tasu (1871-1954) care îi va dărui 5 copii, dintre care două fetiţe au murit la vârsta de doi ani.

Cei doi au fost soţ şi soţie timp de 10 ani, însă deplasările lungi ale lui Iorga peste hotare, lungile ore de cercetare, au cântărit foarte mult în compromiterea acestei căsătorii.

La 17 iunie 1900, va divorţa de soţia sa, însă Iorga se va îngriji de prima lui familie, cu toate că aceasta nu va mai ocupa un loc important în viaţa lui.

La 4 februarie 1901, Iorga se recăsătoreşte cu profesoara Ecaterina Bogdan. Ecaterina Iorga sau Catinca, aşa cum o alinta savantul pe a doua sa soţie, i-a oferit șapte copii și i-a fost lui Iorga consilier intim şi confident, a fost gazdă pentru regii României şi a administrat toate afacerile soţului ei.

Studiile în străinătate

În perioada aprilie – iunie 1890, Iorga va studia pentru prima dată în străinătate, în Italia, apoi va merge în Franța, unde a urmat cursurile École pratique des hautes études, o perioadă în care va învăţa engleza și germana.

În anul 1892, Iorga a studiat în Anglia și în Italia, iar în 1893, s-a înscris la programul de doctorat al Universității din Berlin, dar apoi s-a mutat la Universitatea din Leipzig, unde va obţine doctoratul în filosofie (1893).

În octombrie 1894, Iorga revine în ţară şi se va stabili la București, într-o casă din zona Grădina Icoanei, obținând, la vârsta de 23 de ani, un post de profesor suplinitor.

Activitatea publicistică a lui Nicolae Iorga

Opera sa istorică vastă cuprinde numeroase domenii: monografii de oraşe, de domnii, de familii, istoria bisericii, a armatei, comerţului, literaturii, tipăriturilor, a călătorilor în străinătate etc.

Câteva din publicaţiile mai importante:

  • „Studii şi documente cu privire la istoria românilor”, în 25 volume (1901 – 1913),
  • „Istoria Imperiului Otoman” în 5 volume (apărută în limba germană – „Geschichte des osmanischen Reiches” -, 1908 – 1913),
  • „Istoria românilor” în 10 volume (1936 – 1939).

Totodată, a scris poezii, drame istorice („Învierea lui Ştefan cel Mare”, „Tudor Vladimirescu”, „Doamna lui Eremia”, „Sfântul Francisc din Asisi” şi altele), volume memorialistice („Oameni cari au fost”, „O viaţă de om, aşa cum a fost”, „Supt trei regi. Istorie a unei lupte pentru un ideal moral şi naţional”).

Alte volume publicate sunt, printre altele:

  • „Cultura naţională şi politica naţională”, 1908,
  • „Războiul nostru în note zilnice”, 1914 – 1918, 1921 – 1923,
  • „Dezvoltarea ideii unităţii politice a românilor”, 1915,
  • „Pentru întregirea neamului. Cuvântări din război” 1915 – 1917, 1925,
  • „Doctrina naţionalistă”, 1922,
  • „Politica externă a regelui Carol I al României”, 1923,
  • „Războiul pentru independenţa României. Activităţi diplomatice şi stări de spirit”, 1927,
  • „Memorii”, 1917 – 1938, vol. I-VII, 1931 – 1939,
  • „Doi ani de restauraţie. Ce am fost, ce am vrut şi ce am putut”, 1932,
  • „După întoarcerea la regimul de partid. Isprava”, 1932,
  • „Supt trei regi. Istorie a unei lupte pentru un ideal moral şi naţional”, 1932,
  • „O viaţă de om aşa cum a fost”, 1934,
  • „Istoria unei legende: Iuliu Maniu”, 1934,
  • „Oameni care au fost”, vol. I-III, 1934 – 1936,
  • „Discursuri parlamentare 1907 – 1920”, vol I-II, 1936 – 1939.

Iorga a conferenţiat în marile universităţii ale lumii şi a fost ales membru a zeci de academii şi instituţii specifice de peste hotare -Paris, Roma, Oxford, Lisabona, Stockholm, Praga, Aleger, Santiago de Chile etc..

Cariera politică

Nicolae Iorga a considerat că trebuie să se implice activ în viaţa socială şi politică a României. Pe 23 aprilie 1910, împreună cu Alexandru C. Cuza, a fondat Partidul Naţionalist-Democrat.

PND reprezenta interesele unei părţi ale intelectualităţii cu convingeri democratice, precum şi a unor categorii ale micii burghezii rurale şi urbane. Un accent deosebit se punea pe culturalizarea maselor şi pe factorul moral, considerat de Nicolae Iorga ca decisiv pentru evoluţia României.

În programul partidului erau înscrise deziderate ca exproprierea tuturor moşiilor mai mari de 100 de hectare, impozit progresiv pe venit, descentralizarea administrativă, lărgirea dreptului de vot şi asupra femeilor.

Activitate politică:

  • Preşedintele Partidului Naţionalist-Democrat (Partidul Naţionalist al Poporului între mai 1924 – 8 martie 1925 – Partidul Naţional între 28 septembrie 1926 – septembrie 1932)
  • Deputat 1907
  • Preşedintele Adunării Deputaţilor 9 decembrie 1919 – 26 martie 1920
  • Senator 1939
  • Preşedintele Senatului 9 iunie 1939 – 13 iunie 1939
  • Preşedintele Consiliului de Miniştri 18 aprilie 1931 – 31 mai 1932
  • Ministru de Interne interimar 18 aprilie 1931 – 27 aprilie 1931
  • Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice 18 aprilie 1931 – 31 mai 1932
  • Ministru de stat 10 februarie 1938 – 30 martie 1938
  • Consilier regal 30 martie 1938 – 5 septembrie 1940

Sfârșitul tragic al lui Nicolae Iorga

În anul 1940 regimul lui Carol al II-lea s-a prăbușit. Neașteptata cedare a Basarabiei și Bucovinei de nord sovieticilor a șocat societatea românească și l-a revoltat pe Iorga.

Mai târziu, Dictatul de la Viena a cedat Ungariei Transilvania de Nord, astfel agravându-se criza politică și morală, care a dus la instaurarea Statului Național-Legionar cu Ion Antonescu în rol de Conducător, sprijinit de un guvern legionar.

Legionarii vor promova politici proprii, naţionalizarea unor fabrici, crearea de instituiţii proprii, în paralel cu cele oficiale, sau forţe proprii de poliţie, care i-au arestat fără mandat pe cei pe care-i considera adversari.

Nicolae Iorga era văzut drept un inamic al legionarilor, mai ales în urma unui conflict cu fostul coducător al legionarilor Corneliu Zelea Codreanu, pe care îl dăduse în judecată pentru calomnie. Corneliu Zelea Codreanu a fost găsit vinovat. Câteva luni mai târziu, Codreanu și alți lideri legionari au fost asasinați.

În noimebrie 1940, profesorul Nicolae Iorga se afla la Sinaia, lucrând la monumentala operă „Istoria românilor”.

La 27 noiembrie 1940, profesorul se găsea în biroul său din vila de la Sinaia, unde lucra. La ora 17:30, uşa de la camera doamnei Ecaterina Iorga s-a deschis şi 3 persoane au barat uşa, iar alte 4 persoane se găseau în camera alăturată. Era „Poliţia legionară a capitalei”, care venise să-l ridice pe profesorul Iorga, „pentru un interogatoriu”.

A doua zi, la 28 noiembrie 1940, corpul profesorului Iorga a fost găsit fără viaţă, într-un şanţ de pe şoseaua Ploieşti-Strejnic, la 1 km de Strejnic, pe partea dreaptă a şoselei, pe mirişte, la o distanţă de 15 m de şosea. Fusese împuşcat, iar lângă cadavru s-au găsit nouă tuburi de cartuşe.

Cunoscut în întreaga lume ca medievist, bizantinist, romanist, slavist, istoric al artelor și filosof al istoriei, Iorga a avut o activitate ştiinţifică excepţională, fiind autorul a 1003 volume, 12.755 articole şi studii, 4.963 recenzii, este autorul a numeroase sinteze, culminând cu Istoria Românilor în 10 volume, pentru care a fost numit cel mai mare istoric şi savant al României din toate timpurile

Surse: wikipedia.org, enciclopediaromaniei.ro, radioromaniacultural.ro, rfi.ro

Vezi şi cine au fost Iuliu Maniu, Nicolae Bălcescu şi George Enescu!

Citeşte şi despre Rasputin şi Napoleon Bonaparte!

Urmărește-ne pe Google News