ComenteazăCuprins:
Cine a fost Pinocchio
Aventurile lui Pinocchio este un roman pentru copii scris de autorul italian Carlo Collodi, poate unul dintre cele mai cunoscute romane pentru copii din lume. Romanul al cărui personaj principal este Pinocchio este considerat un clasic al literaturii pentru copii și stă la baza multor opere de artă derivate, cum ar fi filmul casei Disney din 1940, cu titlul Pinocchio.
Prima jumătate a cărții a apărut între anii 1881 și 1883, ca o serie de mai multe povești. Ulterior, în februarie 1883, a fost completată ca o carte pentru copii.
La fel ca multe basme populare toscane, Pinocchio se vrea a fi o poveste cu lecții morale importante pentru copii: de exemplu, neascultarea costă scump, minciuna este rareori o idee bună, iar băieții care își iubesc și au grijă de părinții lor vor fi răsplătiți. În ciuda misiunii sale pedagogice, povestea rămâne un clasic atemporal. A fost tradus în numeroase limbi, o versiune în limba engleză a apărut pentru prima dată în 1892 și a fost lansată sub mai multe titluri. În plus, cartea a fost adaptată pentru film, televiziune și teatru. Filmul Disney este cea mai cunoscută adaptare, deși este semnificativ diferit de cartea originală, care este mai întunecată și îl portretizează pe Pinocchio ca fiind mai egoist și mai agresiv.
Considerat a fi a doua cea mai tradusă carte după Biblie, romanul a inspirat sute de noi ediții, piese de teatru, comercializare și filme, cum ar fi versiunea animată iconică a lui Walt Disney.
Descoperă cele mai frumoase filme pentru copii în limba română.
Care este povestea lui Pinocchio
Cartea povestește aventurile unui personaj numit Pinocchio, o marionetă care a prins viață, și ale săracului său tată, un tâmplar pe nume Geppetto.
Un om sărac pe nume Geppetto voia să-și sculpteze o marionetă pentru a-și câștiga existența ca păpușar. I se dă o bucată de lemn fermecat și, de îndată ce Geppetto sculptează marioneta, pe care o numește Pinocchio, aceasta începe să-l chinuie pe bătrân.
Odată ce i-au fost făcute picioarele, Pinocchio fuge, iar Geppetto este arestat când prinde păpușa. Pinocchio se întoarce singur la casa lui Geppetto, iar când Greierul Vorbitor îl ceartă, Pinocchio ucide greierul. Mergând pe drumul său și ignorând toate sfaturile, Pinocchio se întâlnește curând cu o varietate de personaje rele, în special Vulpea și Pisica, care plănuiesc să fure cei cinci bani de aur date lui Pinocchio pentru Geppetto. În cele din urmă, Vulpea și Pisica, deghizate în Asasini, vor să-l spânzure pe Pinocchio pentru a obține piesele de aur.
Cu toate acestea, Zâna cu părul azur îl salvează pe Pinocchio în ultimul moment. Când Pinocchio o minte pe Zână despre monedele de aur, nasul îi crește comic de lung. Mai târziu, Pinocchio se întâlnește din nou cu Vulpea și Pisica, care îl păcălesc. În cele din urmă, Pinocchio o găsește din nou pe Zână și vine să locuiască cu ea ca fiu al ei. De două ori începe să meargă la școală și de două ori se lasă se rătăcește, a doua oară devenind măgar. După alte aventuri, Pinocchio este înghițit de Rechinul Teribil și îl găsește pe Geppetto trăind în burta rechinului. Pinocchio își salvează tatăl și apoi are grijă de el. Zâna îl transformă apoi pe Pinocchio într-un băiat adevărat.
Cine a fost Pinocchio în realitate
Potrivit lui Alessandro Vegni, un expert citat de nbcnews.com, care a comparat povestea cu hărțile istorice, povestea lui Pinocchio este plasată în satul toscan San Miniato Basso, care se află la jumătatea distanței dintre Pisa și Florența. Numele inițial al satului era de fapt „Pinocchio”, conform cercetărilor. Așadar, Pinocchio nu era inițial cineva, ci o localitate.
Povestea lui Geppetto și păpușa sa din lemn de pin, serializată într-o revistă italiană pentru adolescenți sub titlul La Storia di un Burattino în 1881, a fost transformată doi ani mai târziu într-o carte numită „Aventurile lui Pinocchio. „
Noile detalii despre decorul orașului florentin al poveștii dezvăluie noi detalii fascinante despre lucrarea iconică.
Collodi cunoștea cu siguranță satul Pinocchio. Tatăl său, un bucătar cunoscut, a locuit în apropiere câțiva ani. În 1825, cu un an înainte de nașterea lui Carlo, tatăl său s-a mutat din zona Pinocchio la Florența pentru a lucra pentru marchizul Lorenzo Ginori Lisci.
Cine erau personajele din Pinocchio
Se crede că Collodi nu numai că a vizitat San Miniato, ci și a și cunoscut mai mulți oameni acolo și, cel mai probabil, a folosit oameni reali pentru a-și inspira personajele. Locuitorii din San Miniato erau numiți Pinocchi sau Pinocchini.
Începând din San Miniato, cercetările lui Vegni au arătat mai multe analogii cu povestea lui Collodi.
Există „Casa Il Grillo” (Casa greier), o clădire rurală al cărei nume s-ar putea referi la Greierul Vorbitor și la satul Osteria Bianca (Hanul Alb), unde încă se află pub-ul despre care Vegni crede că a inspirat Hanul Creveților Roșii.
Pe hartă se află și „Fonte delle Fate” („Fântâna Zânelor”) al cărui nume neobișnuit ar fi putut inspira Câmpul Miracolelor unde Pinocchio și-a plantat monedele de aur, astfel încât acestea să se reproducă în câteva mii de monede de aur.
În mod intrigant, vulpea și pisica întâlnite de Pinocchio par să aibă legături cu două caracteristici care apar pe hărți: Rio delle Volpi (Râul Vulpii) și două case numite „Rigatti” (numele evocă „gatti”, pisici).
Nu departe, satul La Lisca, care se laudă în mod ciudat cu osul unui cetaceu preistoric pe fațada unei case, ar fi putut inspira de asemenea rechinul.
Cu siguranță, numele de locuri din viața reală au jucat un rol atunci când autorul lui Pinocchio și-a ales pseudonimul.
Născut Carlo Lorenzini, scriitorul a purtat numele Carlo Collodi după orașul natal al iubitei sale mame, Collodi, lângă Pistoia, în Toscana.
Cine a fost Carlo Collodi
Carlo Collodi, pe numele adevărat Carlo Lorenzini, s-a născut la 24 noiembrie 1826 și a fost un scriitor și ziarist italian, autor al unor cărți didactice pentru copii, printre care, desigur, și unul dintre cele mai cunocute romane din toate timpurile Le avventure di Pinocchio. Storia di un burattino.
Până la vârsta de 17 ani, Carlo a fost elevul mai multor școli conduse de ordine călugărești catolice, unde a adunat variate cunoștințe literare și muzicale, cultura lui perfecționându-se și prin frecventarea cercurilor literare și prin călătorii numeroase.
Carlo Collodi a început să scrie cărți pentru copii în 1876, odată cu publicarea culegerii „I raconti delle fate” – „Povestirile zânelor” , o excelentă traducere de basme literare franceze. Această carte a fost urmată de o serie de cărți special concepute pentru uz școlar, în care basmul se împletea cu prezentarea cunoștințelor, o formulă care era destul de populară în acele vremuri și pe care Carlo Lorenzini a interpretat-o cu o deosebită putere a imaginației și măiestrie scriitoricească.
Povestea lui Burattino
În anul 1881 a început să contribuie regulat la una din primele reviste pentru copii din Italia, „Ziarul pentru copii” – „Il giornale per I bambini”, care în primul său număr a publicat primul episod din „Aventurile lui Pinocchio”, intitulate la vremea aceea „Storia di un burattino” – „Povestea lui Burattino”.
Alte povești au apărut în același ziar periodic, cum ar fi ” Pip?, o lo scimiottino color di rosa” – „Pip?, sau maimuțelul de culoarea trandafirului” – care este o continuare a poveștii lui Pinocchio, dar cu un ton de autopersiflare; aceste povestiri au fost mai târziu adunate în cartea „Storie allegre” – „Povești vesele”, în 1887.
Carlo Collodi a murit subit la Florența în 1890 și a fost înmormântat în cimitirul eroilor din orășelul San Miniato la Monte. Toate lucrările lui au fost donate de familie Bibliotecii Naționale Centrale din Florența, unde sunt păstrate și în zilele noastre.
Cea mai cunoscută poveste a fost tradusă în zeci de limbi, a cunoscut adaptări făcute de scriitori celebri cum ar fi Alexei Tolstoi și numeroase ecranizări, mai ales de desene animate.