Descoperă povestea Sfintei Parascehva și a moaștelor acesteia la care se închină sute de mii de credincioși anual:
Cuprins:
Cine a fost Sfânta Parascheva
Deși Sfânta Parascheva este o sfântă îndrăgităde mulți credincioși, informaţiile istorice despre viaţa sfintei sunt, astfel, puţine şi târzii faţă de perioada în care a trăit.
Prima biografie a fost tradusă în limba română în timpul secolului al XVI-lea, fiind cunoscută sub numele de Codex Sturzanus, în cadrul căreia cuvioasa apare sub numele de Sf. Petka, după cum era numită în rândul sârbilor şi al bulgarilor, dar şi ca Sf. Vineri, apelativ foarte folosit de poporul român.
Parascheva a trăit în secolul al XI-lea, fiind născută la Epivat- azi Selimpaşa, în Turcia- într-o familie de oameni înstăriţi. Mergând regulat la biserică, copila Parascheva avea să fie tot mai impresionată de predicile preoţilor şi, mai ales, de textul Evangheliei.
Mărturiile târzii despre viaţa sfintei au consemnat faptul că pe când avea în jur de 10 ani, Parascheva a auzit citindu-se în biserică din Evanghelia după Marcu, iar versetul „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” a impresionat-o într-atât de mult încât a împărţit săracilor toate hainele pe care le purta – astfel de gesturi deveniseră o obişnuinţă pentru Parascheva, contrar opiniilor părinţilor ei. După ce i-au murit părinţii, toată partea de avere care i se cuvenea a dăruit-o nevoiaşi- lor, alegând calea monahismului şi retragerea din lume.
Sfârşitul vieţii pământeşti a Sfintei Cuvioase Parascheva a fost în locurile natale, pe când avea în jur de 25 de ani, întorcându-se în localitatea de baştină, fără ca nimeni să o recunoască.
După ani de post şi suferinţă fizică, Parascheva a murit în Epivat, unde se spune că a revenit la îndemnul unui înger care i-a apărut în vis, şi a fost înmormântată ca orice străin, fără ca mormântul să-i fie cunoscut în anii care au urmat.
Legenda descoperiri trupului Sfintei Cuvioase Parascheva
Descoperirea trupului a fost a una considerată de creștini un miracol. Atunci când camarazii unui marinar mort auaruncat trupul acestuia peste bordul navei, acesta a fost descoperit de un călugăr, care s-a îngrijit de înmormânta- rea lui. Venind şi alţi creştini, au săpat o groapă pentru cel decedat, dar în locul acela au descoperit trupul întreg şi frumos înmiresmat al unei femei.
Bărbaţii au depus trupul marinarului lângă cel al cuvioasei şi apoi au plecat. Peste noapte, în visele unuia dintre gropari, pe nume Gheorghe, şi ale unei femei credincioase, numită Eftimia, a apărut însăşi Sfânta Parascheva, în chip de împărăteasă, şi a cerut ca trupul ei să fie mutat la loc de cinste, credincioşii locului aducând-o într-o procesiune solemnă în biserica Sfinţii Apostoli din Epivat.
Legenda spune că drept credincioșii creștini au zidit o biserică chiar pe locul în care au trăit părinții Cuvioasei și acolo unde ea însăși a văzut lumina zilei. Vestea despre minunile care se săvârșeau în apropierea moaștelor s-a răspândit repede în Tracia și în Peninsula Balcanică.
Istoria moaștelor Sfintelor Parascheva
În anul 1235, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate la Târnovo, iar pentru o vreme au fost duse la Belgrad. În 1521, sfintele moaşte au ajuns la Constantinopol, fiind răscumpărate de la turci de Patriarhia Ecumenică, şi au fost aşezate pentru început în Biserica Sfânta Maria Panmacaristos, pe atunci Catedrală patriarhală. În urma transformării acesteia în geamie, moaştele Sfintei Parascheva au fost mutate în alte biseric.
După 120 de ani, ele au cunoscut ultima strămutare, de data aceasta spre pământul românesc. În anul 1641, după ce domnul Moldovei Vasile Lupu a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, patriarhul Partenie I, împreună membrii Sinodului, a hotărât să-i ofere, drept recunoştinţă, moaştele Cuvioasei Parascheva.
Racla cu sfintele moaşte a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoţită de trei mitropoliţi greci. Ajungând la Galaţi, apoi la Iaşi, au fost întâmpinate de Vasile Lupu, de mitropolitul Varlaam şi de episcopii de Roman şi Huşi, de cler şi credincioşi. Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost aşezate în Biserica Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi.
După un incendiu de la sfârșitul anului 1888, incendiu ce nu a afectat și moaștele Sfintei Parascheva, racla a fost mutată în Catedrala Mitropolitană din Iași.
Cuvioasei Parascheva îi sunt atribuite de către mulți credincioși minuni și vindecări miraculoase. Din acest motiv, de ziua sa, pelerinajul la moaștele situate în Catedrala Mitropolitană din Iași a devenit unul dintre principalele evenimente religioase din România. Pelerini din toată țara se adună în fiecare an la Iași în cel de-al doilea weekend al lunii octombrie pentru a comemora pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, în timp ce orașul însuși și-a stabilit Zile de sărbătoare în același timp.
Tradiții și superstiții de ziua Sfintei Parascheva
De Sfânta Parascheva nu se mănâncă de dulce, nu se lucrează şi se dă de pomană pentru sufletele celor adormiţi. La ţară, în această zi, bătrânii nu făceau nici focul în sobă, pentru a nu atrage asupra casei lor nenorociri.
În tradiţie, se spune că de Sfânta Parascheva, fetele care cos şi care spală vor rămâne nemăritate.
Nici bărbații nu au voie să muncească în această zi. În cazul în care muncesc, casa le va fi lovită de trăsnet și peste ea o să cadă grindă.
De Sf. Parascheva o tradiție veche spune că printre bucatele de pomană este bine să se împartă și vin nou și must, dar și pâine ori lipie și nuci.
Sărbătoarea închinată Sfintei Parascheva concentra numeroase practici de pronosticare meteorologică. Țăranii cunoșteau cum va fi iarna în funcție de modul în care dormeau oile în ziua prăznuirii ei: dacă dormeau unite, era semn că iarnă va fi grea, iar dacă dormeau răzlețite, era chipul unei ierni blânde.
Rugăciunea către Sfânta Parascheva
“Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis și s-a făcut toată făptura, nu întoarce fața Ta de la noi păcătoșii ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică și înfricoșătoare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre, ce în toată ziua, nenumărate, cu nesocotință le săvârșim.
Noi suntem păcătoși, netrebnici și plini de răutate; iar Tu ești izvorul vieții și al milostivirii. Nu ne lăsa, Doamne! Nu trece rugăciunea noastră a păcătoșilor, nici ne răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci pentru că nu suntem vrednici a câștiga milostivirea prin sârguința cea de toate zilele, dăruiește-ne-o Tu ca un îndurat mult-Milostiv. Doamne, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruiește-ne nouă sănătate și viață ferită de toată răutatea și ne întărește cu Duhul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimilor, cu bucurie să slavim preasfânt numele Tău în veci. Amin”.
Citește și: Acatistul Sfintei Parascheva