Cine a fost Traian Vuia

Cine a fost Traian Vuia

Traian Vuia s-a născut la 17 august 1872, în satul Surducul Mic din județul Timiș, România. Încă din copilărie a visat să poată pilota un aparat inventat de el însuși. 

A studiat doar problemele tehnice care îl interesau în mod deosebit, problema zborului fiind pentru el cea mai importantă. După absolvirea liceului din Lugoj (județul Timiș) nu a putut termina o școală de mecanică din cauza unor probleme financiare, fiind nevoit să urmeze și să absolve o facultate de drept, care în acele vremuri îi putea asigura un sprijin financiar. 

A proiectat prima mașină zburătoare

Vuia și-a finalizat studiile despre zborul uman și a proiectat prima sa mașină zburătoare pe care a numit-o „avionul-car”. A încercat să construiască această mașină la Lugoj, dar, pentru că nu avea niciun ajutor material, a decis să plece la Paris. 

La 1 iulie 1902 a sosit la Paris. Vuia spera că la Paris – considerat la acea vreme centrul lumii aeronautice – va găsi pe cineva interesat de proiectul său. 

Vuia l-a rugat pe profesorul Tatin să îi susțină proiectul, dar Tatin, cunoscut ca un foarte bun teoretician și experimentator, i-a reproșat lui Vuia că mașina zburătoare pe care o propunea nu avea un motor adecvat (lucru acceptat de toți constructorii de mașini zburătoare din acea vreme) și că avea o singură elice, în timp ce toate modelele de avion care zburaseră până atunci aveau două elice paralele care se roteau în sensuri opuse (din motive de stabilitate). 

Recomandări

Cine e românul care a depus peste 100 de cereri la instanțe, cerând anularea hotărârii CCR vizând turul 2 al prezidențialelor. „Omul și bărbatul virgil din familia gorcea și vaida”

Cu toate acestea, Vuia a continuat să își susțină proiectul și l-a prezentat Academiei de Științe din Paris la 16 februarie 1903, cu titlul „Proiect de aeroplan-car”. 

Academia din Științe din Paris i-a respins proiectul

Comisia specială de Aeronautică a Academiei de Științe din Paris a considerat proiectul lui Vuia o utopie. L-a respins cu comentariile: „Nu am fost de acord: Problema zborului cu o mașină care cântărește mai mult decât aerul nu poate fi rezolvată și nu este decât un vis”. 

Vuia nu a renunțat și a solicitat o licență pentru mașina sa de la Oficiul de Proprietate Industrială din Franța. La 17 august 1903 a primit această licență cu numărul de înregistrare 332-106. 

Aceasta a fost publicată oficial la 16 octombrie 1903. Această mașină zburătoare a fost numită de constructorul său „Traian Vuia 1”. 

Era un avion monoplan cu aripă înaltă. A doua problemă dificilă rezolvată de Vuia a fost construirea unui motor care să dezvolte o forță de propulsie care să asigure o decolare autonomă. 

În toamna anului 1904, a început să construiască motorul bazat pe acid carbonic drept combustibil, de asemenea o invenție proprie. În cursul aceluiași an (1904), Vuia a obținut o licență pentru invenția sa din Marea Britanie. 

Recomandări

Proful de filozofie care a dat Bucureştiul pe caiacul cu care vâsleşte prin sălbăticia cea mai adâncă a Deltei Dunării

Se știa că primul motor de avion, care a apărut în 1903, a fost construit de frații Wright. Cel de-al doilea, construit de Charles Manly, a fost folosit de profesorul Langley pentru avionul său; acesta a încercat să zboare cu el de două ori în 1903, dar nu a reușit.

Vuia a construit cel de-al doilea motor care a funcționat pe o mașină zburătoare

Cel de-al treilea motor a fost cel al lui Vuia. Acesta a fost al doilea motor din lume care a funcționat pe o mașină zburătoare (motorul lui Vuia este expus la Paris, la Muzeul Aerului, o copie a acestuia fiind la București, la Muzeul Militar Central). 

Elicea mașinii zburătoare a lui Vuia a fost construită de Tatin, care, văzând că avionul lui Vuia devine realitate, a decis să-l ajute. Elicea a fost singura parte a avionului construită de Tatin. 

În timp ce își construia avionul, Vuia a primit vizitatori precum George Besancon, Santos-Dumont etc., personalități cunoscute în domeniul aviației. 

Cei mai mulți dintre ei au fost șocați de faptul că Vuia a adoptat o soluție monoplan pentru avionul său, deoarece toate avioanele care zburaseră până atunci fuseseră construite după ideea biplanului Lilienthal-Chanute. 

Argumentul lui Vuia a fost că s-a inspirat din natură (el obișnuia să spună: „Nu am văzut niciodată o pasăre cu mai mult de două aripi”). De asemenea, erau îngrijorați pentru că aparatul lui Vuia avea o singură elice, astfel încât stabilitatea avionului era dificil de menținut. 

Recomandări

Apel către lovele. Ce-am înțeles din dezbaterile prezidențiale. Ce-ar fi zis candidatul meu la dezbateri?

Avionul „Vuia 1”

Avionul „Vuia 1” a fost construit complet în decembrie 1905. Acum Vuia trebuia să aleagă un loc potrivit pentru a-și testa aparatul; a găsit o câmpie numită Montesson, în apropiere de Paris, unde nu putea fi deranjat de spectatori. 

Primele sale experimente au început în decembrie 1905. În această perioadă și-a folosit mașina doar ca automobil; aripile nu au fost montate pe ea.

După ce a devenit un pilot foarte bun pentru „mașina” sa, Vuia a transformat-o în ceea ce el a numit „avion-car” prin adăugarea aripilor.

În această configurație, mașina a fost folosită în continuare doar ca automobil, până când a putut atinge în siguranță o viteză de 40 km/oră fără a folosi motorul la capacitate maximă.  

Până atunci, nimeni, cu excepția unuia dintre oamenii care îl ajutase la construirea mașinii, nu a asistat la aceste experimente. 

„Vuia 1” a zburat la o înălțime de 1 metru

În februarie, după ce au auzit de succesele lui Vuia, mai multe persoane – inclusiv George Besancon și alții – i s-au alăturat pentru a asista la încercări.

În cursul lunii februarie, multe ziare din Franța au început să consacre spații mari mașinii lui Vuia. Considerând că vremea era suficient de caldă, Vuia a decis să facă prima sa încercare de zbor la 18 martie 1906. 

A decis să facă încercarea după-amiaza, așa că la ora 15.00 a pornit motorul. În câteva minute, aparatul său a început să se miște. 

După o mișcare accelerată (aproximativ 50 de metri), „Vuia 1” a părăsit solul și a zburat la o înălțime de aproximativ 1 m. După aproximativ 12 m de zbor, au apărut unele probleme cu motorul, astfel că elicea s-a oprit și „Vuia 1” a aterizat. 

Al doilea experiment de zbor

Un al doilea experiment de zbor a fost realizat pe 6 mai 1906. Vuia făcea experimente cu diferite unghiuri de incidență când aripa stângă s-a îndoit aproape vertical. Experimente de zbor similare au avut loc și pe 24 iunie, 1 iulie. 

Toate aceste experimente și preocupările legate de rezultate au fost comunicate în scrisoarea sa din 8 iulie 1906 către „L’Aerophile” (Comisia de Aeronautică) a Academiei de Științe din Paris. 

Pe 19 august Vuia a zburat la o înălțime de aproximativ 2,5 metri, timp de aproximativ 24 de metri, după care aparatul s-a lovit de sol, deteriorând elicea, o roată și un amortizor, ceea ce avea să întârzie încercările sale de îmbunătățire a avionului său. 

La șase luni după primul zbor al lui Vuia, un alt pionier al aviației – Santos-Dumont – a reușit o încercare similară; el este uneori citat ca fiind primul care a zburat folosind doar instalațiile de la bord, deoarece zborul său a fost controlat oficial. 

Dar Vuia zburase de multe ori înainte: 18 martie, 24 iunie la Issy-les-Moulineaux (tot în Franța), 1 iulie, 5 iulie, 14 iulie, 12 august, 19 august etc.

Sursa foto: 123rf.com

Vezi şi cine a fost Thales din Milet și ce a lăsat acesta în urma sa!

Urmărește-ne pe Google News