ComenteazăCuprins:
Evanghelia și evangheliștii
O persoană care vine la biserică pentru închinare aude adesea într-o predică o mențiune a numelor evangheliștilor. Aceștia au fost martori direcţi ai vieţii Mântuitorului Iisus Hristos.
Evangheliștii sunt acele persoane care încearcă să evanghelizeze, adică să anunțe oamenilor veștile bune. Iar vestea bună pentru creștini este Evanghelia lui Iisus Hristos.
La început, învăţătura Domnului s-a predat pe cale orală de către apostoli. Însă, pentru a feri Biserica lui Hristos de greşeli şi pentru apărarea adevăratei credinţe, a fost necesară trecerea în scris a vieţii Mântuitorului.
În tradiția creștină, apostolii sunt considerați evangheliști, iar cei patru evangheliști se referă la autorii atribuiți celor patru Evanghelii din Noul Testament.
Cele patru Evanghelii vorbesc despre învățăturile și faptele săvârșite de Mântuitorul Iisus Hristos pentru mântuirea oamenilor în timpul slujirii Sale pământeşti.
Acestea poartă următoarele titluri: Evanghelia după Matei, Evanghelia după Marcu, Evanghelia după Luca și Evanghelia după Ioan.
- Află și care sunt cele 10 porunci
Cine au fost cei patru evangheliști
Evanghelia după Matei
Matei, autorul primei Evanghelii, fiu al lui Alfeu (Mc. 2,14), era originar din Capernaum. Înainte de a ajunge apostol, el se numea Levi și era de profesie vameș. La acea vreme, aceasta era o meserie desconsiderată.
În timpul persecuţiei lui Irod Agrippa (44 î.Hr.), Matei pleacă din Ţara Sfântă şi propovăduieşte Evanghelia în Etiopia, dar și în India, conform unor istorici, şi moare ca martir.
Evanghelia după Matei a fost scrisă între anii 43 și 44 înainte ca el să părăsească Ierusalimul, iar limba folosită era aramaica, limba pe care evreii o vorbeau după întoarcerea din robia Babilonului.
Înainte de anul 70, Evanghelia a fost tradusă în limba greacă, iar autorul traducerii pare a fi tot evanghelistul Matei.
Prin Evanghelia scrisă de Matei se dovedeşte mesianitatea şi divinitatea Domnului Iisus Hristos. De asemenea, se arată că aşteptarea unui Mesia politic este zadarnică, de aceea Sfântul Evanghelist Matei foloseşte de mai multe ori cuvintele „acestea s-au făcut ca să se împlinească Scriptura” (Mat. 1, 22; 2,15; 2, 23; 21, 4; 27, 9).
Evanghelia după Marcu
Autorul celei de-a doua Evanghelii a fost Marcu, care nu făcea parte dintre cei 12 apostoli. Originar din Ierusalim, el avea numele evreiesc de Ioan. După tradiţie, Cina cea de Taină ar fi avut loc în casa mamei lui din Ierusalim.
Marcu este considerat a fi tânărul care a condus apostolii la Cina cea de Taină (Mc. 14, 13-14; Lc.22, 10). De asemenea, despre el se vorbește ca despre tânărul care nu era pregătit să se despartă de avuţia sa (Mc. 10, 17-22) sau despre tânărul din Grădina Ghetsimani (Mc. 14, 51-52).
În timpul persecuţiei lui Nero, Marcu a plecat în Egipt, unde a propovăduit Evanghelia şi a murit ca martir. Evanghelia după Marcu a fost scrisă între anii 61 și 63, la Roma, unde se afla împreună cu Sfântul Apostol Pavel, și demonstrează că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.
Scrisă în greaca comună, Evanghelia era adresată mai mult creştinilor dintre păgâni, ceea ce explică multe dintre amănuntele legate de Ţara Sfântă (Mc. 13, 3; 3, 17; 7, 34; 7, 3; 14, 12).
Evanghelia după Luca
Cea de-a treia Evanghelie a fost scrisă de Luca, care nici el nu se număra printre cei 12 apostoli. Este cea mai lungă și, poate, cea mai frumoasă Evanghelia din Noul Testament, asta deoarece, spun istoricii, a fost scrisă de un om cu o cultură impresionantă. Originar din Antiohia Siriei, Luca era medic (Col. 4, 14).
Luca a scris Evanghelia pe când se afla la Roma, dovadă fiind faptul că este adresată unui patrician roman Teofil, așa cum găsim la începutul scrierii sale. Prin Evanghelie, Luca îl întăreşte pe Teofil în credinţă, însă îi dovedeşte și că viaţa şi faptele Domnului Iisus Hristos sunt adevărate.
Practic, se poate spune că Evanghelia după Luca este adresată tot creştinilor dintre păgâni. Limba folosită a fost tot greaca vorbită în acea vreme. Sfântul Luca este şi autorul cărţii „Faptele Apostolilor”.
Luca a călătorit împreună cu Sfântul Apostol Pavel, iar după moartea acestuia a propovăduit Evanghelia în Dalmaţia, Galia, Italia şi Macedonia. El a murit în Ahaia la o vârstă înaintată.
Evanghelia după Ioan
Autorul celei de-a patra Evanghelii este Ioan, apostolul iubit al Domnului. Originar din Betsaida Galileei, Ioan era fiul lui Zevedeu şi frate cu apostolul Iacob.
Mama lui se numea Salome şi provenea, pare-se, dintr-o familie înstărită. De altfel, istoricii susțin ideea că acesta a fost și motivul pentru care Sfântul Ioan a putut să urmeze o şcoală bună din acea vreme.
Se spune că Evanghelia după Ioan a fost scrisă la Efes în anul 96, fără să existe o dovadă clară a scrierii în acest an. Ioan a scris Evanghelia în aceeași limbă greacă vorbită în acea vreme. Stilul abordat este, însă, deosebit comparativ cu stilul celorlalți trei evanghelişti.
Scopul Evangheliei după Ioan ni-l spune chiar autorul (Ioan 20, 31). Şi el a scris tot pentru numeroșii la acea vreme păgâni creştini, întărindu-le acestora credinţa că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii.
În timpul persecuţiei lui Irod, Ioan a plecat la Efes după moartea lui Iacob. Între anii 81 și 96 a fost exilat de către împăratul Domiţian în insula Patmos, acolo unde a scris „Apocalipsa”. După moartea lui Domiţian, Ioan s-a întors la Efes, unde și-a și găsit, de altfel, sfârșitul, în jurul anului 100.
Foto: Shutterstock