Cioara și corbul – Curiozități și lucruri interesante despre aceste păsări

Cioara și corbul sunt păsări renumite pentru inteligența lor, dar și pentru abilitatea de a utiliza tot felul de unelte, de a identifica inamicul și de a rezolva problemele.

Cioara și corbul fac parte din familia Corvidelor, din care în România sunt prezente opt specii. Dintre acestea, cea mai prezentă este cioara de semănătură (Corvus frugilegus). Potrivit experţilor, cioara de semănătură se deosebeşte de cioara neagră şi de corb prin dimensiunea mai mică şi ciocul de culoare albă.

Diferența dintre cioară și corb

Chiar dacă foarte mulți le confundă, cioara și corbul au anumite particularități care le diferențiază:

Mărimea

Corbul este semnificativ mai mare decât cioara. Corbul are între 55-70 cm înălţime şi până la 130 cm între aripile desfăcute. Cioara este însă mult mai mică. Cioara de semănătură este cea care poate ajunge până la 45 cm înălţime şi până la 90 cm cu aripile desfăcute. Din punct de vedere al greutății, cioara cântărește aproximativ jumătate din greutatea unui corb. O cioară poate avea 400-500 de grame, pe când un corb poate ajunge și la 1,5 kg.

Habitatul

Dacă ciorile sunt foarte sociabile și pot fi adesea văzute în locuri populate de oameni, în sate și orașe, corbii preferă să trăiască mai degrabă în sălbăticie, departe de oameni.

Recomandări

Un posibil scenariu în războiul dintre Rusia și Ucraina. Sergiy Gerasymchuk, expert ucrainean în securitate: „Numai epuizarea ambelor părți poate duce la o încetare viabilă a focului” | Interviu

Culoarea

În cazul ciorilor, culoarea diferă de la specie la specie, însă diferența este evidentă și în acest caz. În timp ce corbul este de o culoare neagră strălucitoare, culoarea ciorilor nu este deloc strălucitoare, ci mai degrabă cu aspect prăfuit.

Ciocul

Cioara are ciocul mai deschis la culoare, destul de ascuțit și fără pene. În cazul corbului, ciocul este negru, curbat şi gros, cu partea superioară a bazei acoperită de pene groase. De asemenea, corbul este uşor de identificat după raportul dintre cioc şi cap. Ciocul e mult mai mare la corb.

Coada

Coada corbului are în majoritatea timpului formă de romb, pe când la cioară, coada e în formă de evantai.

Recomandări

Guvernul Colectiv. La nouă ani de la tragedie, demisionarul Victor Ponta și colegii lui de cabinet sunt în continuare în prim-planul politicii

Sunetul scos de cioară și de corb

Corbul scoate un sunet puternic, sonor, pe când sunetele scoase de cioară nu au aceeași rezonanță.

Zborul

Corbul poate fi văzut adesea zburând la distanțe mici – de 2-3 metri de sol, dând mai rar din aripi și planând mai mult. Ciorile, în schimb, preferă să zboare la înălțimi de peste 10 metri.

Cât trăiește o cioară și cât trăiește un corb

Și în ceea ce privește durata de viață a ciorilor există diferențe față de corbi. În funcție de specie, o cioară trăiește, în medie, aproximativ 25 de ani. În captivitate însă, speranța de viață poate fi chiar și de 80 de ani.

Pe de altă parte, corbul trăiește, în medie, 18-20 de ani, iar în captivitate, durata de viață poate ajunge la 60 de ani.

Cioara și corbul – curiozități

Potrivit unor studii din ultimii ani, ciorile sunt cele mai inteligente păsări din lume, după corbi. Folosesc diferite tehnici pentru a face rost de hrană.

Recomandări

Maia Sandu obține o victorie a la Pirus: o victorie importantă care anunță un an foarte greu

Corbii sunt cele mai inteligente corvide.

Dintre toate speciile de păsări, ciorile, corbii și papagalii prezintă raportul cel mai mare de volum între creier și corp. În cazul ciorilor, acesta este asemănător cu cel al omului. Cercetările științifice demonstrează că abilitățile cognitive ale acestor păsări pot fi comparate cu cele ale primatelor.

Ciorile sunt singurele viețuitoare, cu excepția omului și maimuțelor, care sunt capabile să se folosească de unelte în căutarea hranei.

În Japonia, a devenit cunoscut felul cum ciorile negre (Corvus corone) folosesc mașinile pentru a sparge nuci. Acestea iau câteva nuci și le pun pe jos în mijlocul intersecțiilor. Apoi, așteaptă că un vehicul să treacă pentru a sparge coaja nucilor, zburând imediat pe pământ pentru a mânca interiorul gustos.

Ciorile pot ține minte și recunoaște chipurile oamenilor, arată un studiu realizat în 2011 de un grup de la Universitatea din Washington.

Printre prădătorii ciorilor se numără șoimii, bufnițele, coioții și ratonii. Pentru a se proteja de acestea, corvidele știu că numărul reprezintă un avantaj. În momentul în care văd un posibil prădător, ciorile se grupează în colonii.

Toate corvidele, inclusiv cioara și corbul, se împerechează pe viață cu un singur partener. Fidelitatea ciorilor și a corbilor este atât de mare, încât nu își caută alt partener decât dacă cel actual a fost ucis sau capturat.

Puii de cioară sunt îngrijiţi de ambii părinţi până când aceştia învaţă să zboare, respectiv 32-33 de zile, după care rămân în apropierea coloniilor, de obicei foarte numeroase.

Carnea de cioară este comestibilă, fiind pe lista a numeroase restaurante exclusiviste din Occident. Conform unor studii efectuate de o echipă de cercetători germani, carnea de cioară are mult mai puține toxine și compuși reziduali decât carnea de porc.

Corbii sunt singurele păsări care nu se ascund în timpul furtunilor puternice. Când se stârnește o astfel de furtună și celelalte păsări stau ascunse, corbii sunt singurii care au curajul să zboare, dându-se peste cap și executând manevre acrobatice de zbor.

Ciorile de semănătură se numără printre păsările care îşi fac rezerve pentru iarnă, ascunzând hrana în pământ.

Pe lângă sunetele obișnuite pe care le produc, ciorile emit și alte tipuri de sunete. Fiecare dintre acestea transmite un mesaj diferit; de exemplu, sunetul croncănit al acestora poate avea rol de afirmare a teritoriului sau un semnal pentru a-și transmite locația semenilor.

Te-ar putea interesa și:Păsări călătoare – păsările migratoare care se întorc primăvara la noi

Cioara și corbul – superstiții și lucruri mai puțin știute

În ultimii ani, numărul ciorilor din România a crescut foarte mult, devenind un factor de dezechilibru ecologic. Cauza constă în împușcarea și combaterea irațională a uliilor, șoimilor călători, acvilelor și bufnițelor mari, singurii dușmani naturali capabili să rărească eficient numărul ciorilor. În lipsa acestor păsări de pradă, ciorile se înmulțesc constant, ajungând să provoace pagube considerabile.

În mitologia românească, corbul este o pasăre cu semnificații ambivalente. Pe de o parte, corbul prevestește nenorociri: moarte, boli, viscol, război. Pe de altă, este un mediator ceresc între elemente, între Cer și Pământ. În basmele românești, corbul apare deseori drept aliat al eroului.

Ciorile sunt percepute, adesea, dintr-o perspectivă negativă. În foarte multe tradiții, de-a lungul istoriei acestea au fost asociate cu anumite concepte precum moarte, boli sau lucruri de rău augur. În plus, ele sunt catalogate de fermieri drept hoațele recoltelor, sau un deranj pentru locuitorii de la oraș. Totuși, ele au rolul lor.

William Shakespeare este considerat cel care a dat tonul “demonizării” corbilor, în Europa. În operele sale Macbeth, Julius Caesar și Othello, i-a portretizat pe corbi drept mesageri și exponenți ai răului.

În Japonia, corbul este considerat mesager divin și pasăre de bun augur, vestitor al victoriei și semn al virtuții războnice.

În Coran, corbii sunt prezentați drept făpturile care i-au învățat pe oameni să își îngroape morții.

În Grecia Antică, cioara era pasărea zeiței Atena, iar corbul era pasărea mesager a zeului Apollo.

Primele ciori au apărut în Miocen, în urmă cu circa 17 milioane ani, în zona Australiei și Oceaniei.

În Africa, corbul are rol de călăuză și spirit protector, fiind considerat o pasăre care îi previne pe oamenii în privința posibilelor pericole.

Stiai ca… exista pasari care pot vorbi?

Urmărește-ne pe Google News