1. Stejarul nu creşte pretutindenea; buruienile, în tot locul.

2. Eu nu mă supăr deloc de modul cum se reflectă persoana mea în ochii d-tale, căci de la aşa oglindă nici nu mă pot aştepta la alt reflex.

3. Oamenii nu se deosebesc atât prin ceea ce zic, cât prin ceea ce fac.

4. Nu, dreptatea nu-i nimic fără putere.

5. Poate că povestea este partea cea mai frumoasă a vieţii omeneşti… cu poveşti ne leagănă lumea, cu poveşti ne adoarme… Ne trezim şi murim cu ele.

6. Dă-mă uitării precum te-am mai rugat, căci numai uitarea face viaţa suportabilă.

7. Maghiarul este un adversar comic.

8. Adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânim adevărul.

9. A exista înseamnă a suferi.

10. Înţelepciunea populară este mai preţioasă decât aurul.

11. Antitezele sunt viaţa.

12. Poezia – trandafirul ce creşte în potir de aur, sufletul frumos.

13. Visul unei umbre şi umbra unui vis.

14. Popor românesc, mari învăţături îţi dă ţie această întâmplare! Dacă fiii tăi ar fi fost uniţi totdeauna, atunci şi pământul tău strămoşesc rămânea unul şi nedespărţit. Dar veacuri de dezbinare neîntreruptă te-au dus la slăbiciune, te-au dus să-ţi vezi ruşinea cu ochii!

15. Egalitatea nu există decât în matematică.

16. Adevărul este crud, dar numai el foloseşte.

17. În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, – în vremea veche trăia un împărat întunecat şi gânditor ca miazănoaptea şi avea o împărăteasă tânără şi zâmbitoare ca miezul luminos al zilei.

18. A aştepta să culegi altceva dintr-un pământ decât ceea ce a fost semănat în el, ar fi copilărie.

19. Ceea ce pentru noi este un adevăr absolut, e numai rezultatul (poate relativ) de cultură a vremilor trecute.

20. Oamenii se împart în două categorii: unii caută toată viața și nu găsesc, alții găsesc și nu sunt mulțumiți.

21. A nu iubi nu e nimica, a nu putea iubi e grozav.

22. Totul ia timp… și timpul ia tot.

23. Sau țara aceasta să fie în adevăr românească, sau nici nu merită să fie.

24. Nebunii lui Shakespeare sunt adevăraţi înţelepţi.

25. Sărac e cel ce se simte sărac, căruia îi trebuie neapărat mai mult decât are.

26. Cine preferă fete femeilor e ca acel ce preferă pe ucenici maestrului.

27. O gândire este un act, un cutremur al nervilor. Cu cât nervii se cutremură mai bine, mai liber, cu atât cugetarea e mai clară.

28. Menirea vieţii tale e să te cauţi pe tine însuţi.

29. Dumnezeu nu e în cer, nu-i pe pământ; Dumnezeu e în inima noastră.

30. Atingerea absolutului e fericirea supremă, iubirea împlinită e doar o treaptă spre fericire.

31. Fiecare lucru poartă în sine însuși măsura sa.

32. Fiecare frumuseţe este cristalizarea suferinţelor universului.

33. Dacă nu pricepem ceva, să zicem mai bine că nu pricepem decât să-i dăm o explicație falsă.

34. Toată lumea crede în dragoste, însă unii se întreabă dacă ea există cu adevărat.

35. Câţi oameni sunt într-un singur om? Tot atâţia câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopţii.

36. Ca să-ţi dai seama de nivelul culturii generale a unei naţii, trebuie să vezi ce idoli are.

37. Ideea valorii este foarte relativă, căci fiecare o măsoară după interesul său.

38. Citește! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei și imagini, din care vei întocmi înțelesul și filosofia vieții.

39. S-au zidit fără îndoială multe palate în București, s-a înmulțit numărul acelora care trăiesc numai în capitală sau numai în străinătate; țara muncește înzecit pentru a întreține absenteismul și luxul, precum și pătura numeroasă de oameni care și-au făcut din politică o profesie lucrativă.

40. Aruncaţi din întâmplare la răspântia unde se ating cele trei lumi deosebite şi mai mult ori mai puţin învrăjbite, lumea modernă, cea musulmană şi cea muscălească, românii chiar în virtutea originei lor, sunt meniţi a reprezenta interesele ideilor moderne şi a fi un stat de cultură deosebită, în care trei lumi se întâlnesc şi se împacă.

41. Dacă lumea este un vis, de ce n-am putea să coordonăm şirul fenomenelor sale cum voim noi?

42. Când te laudă lumea, ascult-o, numai lauda ce ți-o aduci tu singur n-o asculta. Vei vedea ce frumos se reduc laudele lumii la nimic și cum înveți a prețui exact valoarea propriilor tale acte.

43. Caracterul însă al unei școli bune este ca elevul să învețe în ea mai mult decât i se predă, mai mult decât știe însuși profesorul.

44. Munca unui om se poate plăti. Caracterul, munca lui, nicicând.

45. Cel mai mare păcat al omului este frica, spaima de a privi în faţă şi a recunoaşte adevărul.

46. A te tăvăli pe jos de râs este o expresie foarte adevărată. Cine râde din toată inima, aceluia-i vine gustul să se tăvălească pe jos.

47. Prietenia e transformare a iubirii, ea nu depinde de sex, de aceea e mai pură.

48. Moralitatea este pentru suflete e identică cu sănătatea pentru trup!

49. Când iubirea este, și ea este numai când e reciprocă absolută, va să zică universală; când iubirea e, aceasta e cu neputință și de e cu neputință, ea nu e decât cauza unei iubiri preînnoite și mai adânci încă de cum fusese-nainte.

50. Mulţi lucrează, dar puţini gândesc.

Nu rămâne doar cu citatele! Intră să vezi cele mai frumoase poezii de Mihai Eminescu!

Urmărește-ne pe Google News