ComenteazăCu mult înainte ca Levis Strauss să popularizeze denimul, în secolul al XVI-ea India exporta „dungaree”, o ţesatura grea şi aspră din bumbac, care avea culoarea indigo. Aceasta era vândută marinarilor portughezi care o foloseau pentru a face vele pentru corabii. Materialul a fost folosit şi la haine, purtate în principal de cei săraci. În aceeaşi perioada, în micul sat italian Chieri, situat în apropiere de Torino, era vândut materialul ce urma să devină denim. Flota Genovei din Italia l-a folosit pentru a face pantaloni trainici marinarilor săi, care să poată fi purtaţi atât uscaţi cât şi uzi.
Aceşti pantaloni erau spalaţi în mare într-o plasă legată de partea din spate a navei. Destul de interesant este faptul ca în contact cu sarea de mare, culoarea albastră a pantalonilor disparea treptat. Denumirea de „blue jeans” este un derivat de la „albastru de Genova”. Cu toate acestea, materialul provenea din orasul Nimes din Franţa.
Cheia se afla în ţesatura pe diagonală, care este numită în mod popular diagonal. Firele albastre erau împletite cu cele albe, lucru ce a devenit o caracteristică a „Serjului de Nimes”. Abia cu 200 de ani mai tarziu, în 1829, s-a născut Levi Strauss în Bavaria, Germania. Câţiva ani mai târziu, el a emigrat la New York, unde s-a alăturat fratilor săi mai în vârsta, care erau proprietarii unei afaceri cu diverse marfuri non-alimentare. În 1853, a devenit cetăţean american şi a decis să deschidă o afacere în San Francisco, care în acel momentul se află încă în mijlocul goanei după aur.