10 comentariiCuprins:
Ce este și cum arată cocoșul de munte
Cocoșul de munte, specie a cărei denumire științifică este Tetrao urogallus, face parte din familia Phasianidae, la fel ca prepelița și potârnichea. Este o specie sedentară, prezentă pe cea mai mare parte a continentului european. În captivitate trăieşte până la 18 ani. La specia cocoș de munte există un dimorfism sexual accentuat, adică o deosebire semnificativă între sexe.
Masculul este mai mare, atingând o greutate de 4 –5 kg, deschiderea aripilor măsoară 90 cm, iar înălțimea ajunge la 1 m . Penajul este pe spate, cap și aripi de un brun închis, iar pieptul are o culoare verde cu lucii metalice.
Femela este mult mai mică, cântărind numai 2,5 kg, are o înălțime de 60 cm, deschiderea aripilor măsoară 70 cm. Culoarea penajului pe partea superioară a corpului e pestriță-brună cu dungi argintii, iar partea inferioară a corpului alb-gălbui.
La ambele sexe cresc iarna pene pe picioare, iar lateral, picioarele sunt prevăzute cu pinteni cornoși. Sub ochi păsările au o parte a pielii neacoperită de pene de culoare roșie.
Puii au deja de timpuriu culoarea femelei adulte cu o pată neagră specifică pe cap. Mai târziu, prin luna august, în funcție de sex încep să schimbe culoarea penajului.
Ouăle au mărimea oului de găină domestică, însă culoarea lor este albă punctat cu brun.
Unde trăiește cocoșul de munte
Cocoşul de munte este o specie caracteristică zonelor de pădure de conifere, dense, înalte şi întunecate, dar care au şi luminişuri deschise.
Cocosul de munte trăiește în pădurile de conifere, la altitudini de 1.200-1.500 metri. Potrivit zoo.ro, acesta se găsește în urmatorele țări: Albania, Andorra, Austria, Belarus, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, China, Croația, Cehia, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Italia, Kazakhstan, Letonia, Liechtenstein, Lithuania, Macedonia, Republica Iugoslava, Mongolia, Muntenegru, Norvegia, Polonia, România, Rusia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Elveția și Ucraina.
- Descoperă cele mai cunoscute și interesante specii de păsări din România
Ce mănâncă cocoșul de munte
Hrana cocoșului de munte constă, ca la galinacee în general, din diferite părți vegetale, semințele fructelor, insecte și larvele lor. Deoarece păsările sunt dependente de anumite specii de plante, acest fapt a cauzat reducerea efectivului lor.
Curiozități despre cocoșul de munte
Cocoşii de munte sunt păsări diurne și activitatea lor se limitează la orele de zi, în timp ce noaptea şi-o petrec în copaci. Femelele se împrechează la sol și își petrec noaptea pe cuib. Atât timp cât puii tineri nu pot zbura, găina își petrece noaptea cu ei în adăpostul dens de pe sol. În timpul iernii, găinile coboară rar la sol, iar cele mai multe urme în zăpadă provin de la cocoși.
Masculii adulți sunt puternic teritoriali și ocupă un habitat de 50-60 de hectare. Teritoriile femelelor sunt de aproximativ 40 de hectare. Teritoriile cocoșilor și ale găinilor se pot suprapune.
Cocoşii de munte nu sunt zburătoare iscusite din cauza greutății corporale și a aripilor scurte și rotunjite. Când îşi iau zborul, produc un zgomot puternic, brusc, care descurajează prădătorii. Din cauza dimensiunii corpului și a anvergurii aripilor, în timpul zborului evită pădurile tinere și dense. Tot în timpul zborului, se odihnesc în scurte faze de planare, iar penele lor produc un șuierat.
Cocoșul de munte atinge maturitatea sexuală la vârsta de 1 an, însă masculii ajung să se împerecheze abia la vârsta de trei ani, atunci când este atinsă și maturitatea socială.
În perioada împerecherii, masculii devin agresivi, putând ataca chiar şi omul. În timpul rotitului, masculii îşi desfac coada în evantai şi scot sunete puternice, care atrag femelele.
Femela depune de obicei până la zece ouă la sfârşitul lui aprilie şi începutul lunii mai. Incubaţia durează în medie 26-29 de zile şi este asigurată numai de către femelă. Puii părăsesc cuibul din prima zi după ieșirea din ou, însă găina de munte le oferă în continuare protecție împotriva prădătorilor.
Puii încep să facă salturi în zbor la 10-14 zile şi încep să zboare singuri la circa 25-30 de zile, însă rămân împreună cu familia până toamna, când formează grupuri mari cu alte familii, în vederea iernării.
Cea mai mare amenințare a existenței cocoșului de munte este vremea schimbătoare ce îngreunează perioada de reproducere. Vremea răcoroasă prelungită primăvara împiedică găina de munte să se hrănească suficient, astfel încât să intre în starea de reproducere
În România, populaţia de cocoș de munte este estimată la 4.500-5.200 de perechi, arată Societatea Ornitologică Română. Abundența păsărilor pe teritoriul pe care-l populează nu este uniformă, populațiile fiind mai numeroase în nordul Carpaților Orientali și pe versantul nordic al celor Meridionali și mai puțin numeroase în Carpații Olteniei și Munteniei. Cele mai mari efective sunt prezente în Rusia, Finlanda, Suedia şi Norvegia.