Comfort sau confort. Cum se scrie corect

Comfort sau confort – cum se scrie corect

Apropierea consoanelor sonore ”m” și ”n” de consoana surdă ”f”, poate duce uneori la pronunții greșite. În acest caz se află și cele două variante – confort și comfort.

Un alt motiv care poate duce la confuzie și care ne poate face să ne întrebăm dacă se scrie corect confort sau comfort este varianta din limba engleză – comfort.

Deși se poate ca din cauza felului în care se aude pronunția, tendința să fie aceea de a scrie comfort, totuși singura variantă acceptată în limba română este confort, cu N.

Ce înseamnă confort potrivit DEX

Potrivit dicționarului explicativ al limbii române, pluralul substantivului neutru confort este conforturi, iar definiția lui este: totalitatea condițiilor materiale care asigură o existență civilizată, plăcută, comodă și igienică.

Ce înseamnă expresia – a ieși din zona de confort

Expresia ”zona de confort” sau ”comfort zone” în limba engleză este una destul de recent apărută.

Zona de confort se referă la o situație în care te simți în siguranță sau în largul tău.
Ex: „Excursia este o încercare de a scoate studenții din zona lor de confort”

De asemenea, zona de confort poate fi și o metodă stabilă de lucru care necesită puțin efort și dă rezultate acceptabile, dar nu la maxim potențial. Ex: „Dacă rămâi în zona ta de confort, nu vei evolua niciodată”

Recomandări

Ce înseamnă pentru Ucraina, Orientul Mijlociu și China întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă

Așadar, a ieși din zona de confort înseamnă, de fapt, a te expune anumitor provocări cu scopul de a crește pe plan personal sau profesional, de a învăța, experimenta, evolua.

Despre limba română

Limba română este o limbă de origine latină. Mai exact, limba română este o limbă romanică, din grupul italic al familiei de limbi indo-europene, prezentând multe similarități cu limbile franceză, italiană, spaniolă, portugheză, catalană și reto-romană. Înainte de a deveni limba română, latina din Dacia s-a îmbogățit și cu unele cuvinte vechi grecești. Este vorba de cuvinte specifice latinei dunărene, transmise apoi limbii române, inexistente în celelalte limbi romanice.

Teritoriul de formare a limbii române a fost atât la nord, cât şi la sud de Dunăre, şi s-a încheiat aproximativ în secolul al VII-lea, moment de la care se poate vorbi de existenţa poporului român şi a limbii române.

Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei. Din motive de diferențiere tipologică, limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân. De asemenea, este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova.

Descoperă și câte dialecte are limba română.

Urmărește-ne pe Google News