Ea face lumină asupra fiziologiei, atrăgând atenţia asupra impactului traumei asupra corpului şi a fenomenului de memorie somatică.
Se crede acum că persoanele care au fost traumatizate păstrează o memorie implicită a evenimentului traumatic în creierul şi corpul lor. Această memorie se exprimă adesea în simptomatologia tulburării de stres posttraumatic – coşmaruri, flashback-uri, tresăriri şi comportamente disociative. În esenţă, corpul individului traumatizat refuză să fie ignorat.
În timp ce reduce distanţa dintre teoria ştiinţifică şi practica clinică şi creeaza punţi între psihoterapia verbală şi cea somatică, Rothschild prezintă principii şi tehnici non-contact pentru a oferi corpului ceea ce i se cuvine. Atentă la relevanţa lor pentru clinicieni, ea consolidează cunoştinţele actuale despre psihobiologia răspunsului la stres atât în situaţiile normale dificile, cât şi în situaţiile de traumă extremă şi prelungită. Aceasta pentru a oferi corpului ceea ce i se cuvine.
Atenta la relevanţa lor pentru clinicieni, ea consolidează cunoştinţele actuale despre psihobiologia răspunsului la stres atât în situaţiile normale dificile, cât şi în situaţiile de traumă extremă şi prelungită. Aceasta ofera clinicienilor din toate domeniile o bază pentru a specula asupra originii simptomelor clienţilor lor şi a încorpora în practica lor interesul pentru corp. Tehnicile somatice sunt alese având în vedere scopul de a face terapia traumei mai sigură, în timp ce creşte integrarea minte-corp.