Sufrageria Regală, Scara Voievozilor, Sala Tronului. Locurile inițiale ale clădirii impunătoare de pe Calea Victoriei s-au transformat acum în gazdele operelor de artă ale MNAR. Totuși, existența lor nu a fost uitată undeva, în trecut, ci este subliniată, o dată pe săptămână și în al treilea weekend din lună, prin programul denumit Turul Spațiilor Istorice.
Astfel, Palatul reconstituie, prin intermediul unor fotografii de epocă, planuri ale clădirii, piese de mobilier și portrete ale membrilor familiei regale, câteva felii importante și romantice din istoria României.
Transformări decisive
Istoria Palatului Regal începe în prima parte a secolului al XIX-lea – a fost reşedinţa domnească a lui Alexandru Dimitrie Ghica (1834-1848), a lui Alexandru Ioan Cuza după Unirea din 1859, dar şi a principelui Carol I de Hohenzollern. Acesta din urmă a comandat ample lucrări de transformare a palatului într-o reşedinţă demnă de un rege. Între 1882 și 1885, arhitectul francez Paul Gottereau contribuie decisiv la noua față a clădirii și a formei de U a acesteia – corpul Kretzulescu adăposteşte apartamentele private ale familiei, iar corpul central găzduiește Sala Tronului şi alte săli de recepţie. Aripa Ştirbei a aparținut Corpului de Gardă și la etaj a avut apartamentele oaspeților de seamă.
Incendiul din decembrie 1926 a condus la refacerea Palatului, mai ales a corpului central, care a fost cel mai serios afectat de vâlvâtaie. A fost inaugurat, nou-nouț, în 1935, dar asta nu l-a ferit de pagubele făcute de război, de neglijența comunistă și de haosul din timpul Revoluției din decembrie 1989.
Deși urmele numeroaselor dezastre prin care a trecut Palatul nu au putut fi în totalitate reparate, clădirea păstrează elemente care au supraviețuit trecutului său agitat: marmura pavimentelor şi a unor coloane, candelabre maiestuoase, picturi şi sculpturi care au rămas în loc de aproape un secol.
Capul de bour al Moldovei și delfinii de aur din Dobrogea
Vizitatorii pot străbate Scara Voievozilor, care este construită din marmura de Carrara recuperată de la vechiul palat. Scara duce la Sala Tronului, aflată la primul etaj, și are ca decorații simbolice două coroane de bronz argintat. Pe plafon apare o scenă alegorică a Unirii, pictată de Artur Verona, și o suită de medalioane ale celor mai importanți domnitori ai țării, realizată de sculptorul Cornel Medrea.
Somptuoasa Sală a Tronului este un amestec de antichitate și inovație. Astfel, motivele clasice spectaculoase maschează sistemul de iluminat și pe cel de ventilație. Chiar deasupra ușii principale oaspeții pot vedea stema țării, împrejmuită de siluetele leilor. Pe ea apar blazoanele provinciilor istorice, în jurul scutului Casei Hohenzollern. Țara Românească este reprezentată de acvila cruciată, încadrată de soare și lună, în timp ce Moldova are capul de bour cu steaua de aur între coarne. Oltenia și Banatul sunt ocrotite de un leu de aur care trece peste un pod ce străbate o apă vălurită, iar cele șapte turnuri survolate de o acvilă neagră sunt simbolul Ardealului. Iar Dobrogea completează această hartă heraldică, prin cei doi delfini ai săi de aur.
Sub o cupolă susținută de patru coloane aurite se afla odinioară piesa centrală a sălii, tronul regal – un fotoliu aurit și el și bogat ornamentat. După naționalizarea bunurilor familiei regale acesta a revenit studiourilor de la Buftea și a ars, ca simplu obiect de recuzită, într-un incendiu care a afectat studiourile cinematografice. Plafonul Sălii Tronului a fost încredințat Ceciliei Cuțescu-Storck, iar artista a avut mână liberă să aleagă cum îl va decora. Astfel, fresca reprezintă artele – muzica, tragedia, poezia și așa mai departe. Opera de artă a fost, se spune, în întregime pe gustul regelui.
Toate locurile care fac parte din Turul Spațiilor Istorice din MNAR sunt înnobilate de lucrări artistice dintre cele mai valoroase. Un bilet întreg costă 20 de lei. Pensionarii plătesc 10 lei, iar elevii și studenții 5 lei.