ComenteazăCuprins:
Când se sărbătorește Crăciunul pe rit vechi
De-a lungul timpului, oamenii au folosit trei tipuri de calendare: cel lunar, se baza pe rotația Lunii, cel solar, fundamentat pe rotația Pământului în jurul Soarelui, și un sistem combinat. Calendarele lunare se ghidau după rotația și fazele Lunii, cu o Lună nouă care apărea la fiecare 29,5 zile, rezultând astfel un an cu 354 de zile.
În schimb, calendarele solare măsurau timpul conform rotației Pământului în jurul Soarelui, o mișcare care durează 365 de zile, 5 ore, 48 de minute şi aproape 46 de secunde, o valoare dificil de transpus într-un calendar.
Diferența de 11 zile între cele două sisteme era compensată prin adăugarea, o dată la trei ani, a unei luni suplimentare de 27 de zile, denumită Intercalaris, pentru a alinia calendarul lunar cu cel solar. În anul 46 î.Hr., împăratul Iulius Cezar a simțit nevoia să îndrepte această discrepanță, potrivit Timeanddate.com.
El l-a consultat pe astronomul egiptean Sosigene din Alexandria pentru a crea un calendar universal, care a devenit cunoscut sub numele de calendarul iulian și care a fost primul adoptat de creștinătate vreme de 15 secole. De altfel, Sinodul I Ecumenic de la Niceea s-a folosit de calendarul iulian atunci când a luat ca punct de plecare în calcularea datei Paștilor ziua de 21 martie, când avea loc echinocțiul de primăvară în loc de 24 martie, cât a fost în anul 46 î.Hr., când Iulius Cezar a îndreptat calendarul.
În calendarul iulian sau în calendarul pe stil vechi, Crăciunul este decalat cu 13 zile față de calendarul ortodox. Astfel, Crăciunul pe rit vechi va fi sărbătorit în 2025 în data de 7 ianuarie, adică în aceeași zi în care ceilalți ortodocși, care respectă noul calendar, îl prăznuiesc pe Sfântul Ioan Botezătorul.
De ce Nașterea Domnului este sărbătorită în două luni
Astronomii au observat însă că, la fiecare 123 de ani, echinocțiul de primăvară retrograda cu o zi, ceea ce i-a determinat pe învățații vremii, atât din Răsărit, cât și din Apus, să propună conducătorilor Bisericii corectarea calendarului, deoarece tabelele pascale nu mai erau în concordanță cu fazele astronomice ale lunii pline.
Pe 24 februarie 1582, papa Grigorie al XIII-lea a inițiat o reformă calendaristică prin care a eliminat zece zile, iar din acel moment, acest calendar a fost denumit „calendarul gregorian” sau „calendarul pe stil nou”. La Congresul inter-ortodox desfășurat la Constantinopol în 1923 s-a decis ca majoritatea Bisericilor Ortodoxe să abandoneze calendarul iulian și să adopte noul calendar gregorian, relatează Creștinortodox.ro.
Totuși, calcularea datei Paștelui a rămas legată de calendarul iulian, deoarece echinocțiul de primăvară are loc cu 13 zile mai târziu. Acest lucru explică diferențele de dată dintre sărbătoarea Paștelui Ortodox și Paștelui Catolic.
Odată cu implementarea calendarului gregorian, astronomii au observat o discrepanță anuală între acesta și calendarul astronomic, ceea ce ar putea duce, în decursul a 3500 de ani, la un decalaj de o zi și o noapte. Ca să țină cont de această diferență, calendarul ortodox a fost ajustat în 1924, când a fost adoptat și de Biserica Ortodoxă Română, care a urmat exemplul altor Biserici Ortodoxe. Atunci s-a hotărât corectarea calendarului pentru a elimina această diferență de aproape două săptămâni specifică calendarului iulian. Astfel, data de 1 octombrie a fost redefinită ca 14 octombrie, conform noului calendar.
Cine sărbătorește Crăciunul pe rit vechi
Cu toate că sărbătoarea Nașterii Domnului este celebrată pe stil nou de majoritatea creștinilor ortodocși de pretutindeni, există însă și anumite comunități și zone unde este încă respectată tradiția Crăciunului pe stil vechi. Acest obicei se păstrează în țări precum Rusia, Ucraina, Serbia, Grecia, Bulgaria și Georgia, acolo unde sărbătoarea reflectă atașamentul față de calendarul iulian și tradițiile religioase străvechi.
De asemenea, Patriarhia Ierusalimului și majoritatea mănăstirilor de pe Sfântul Munte Athos, cu excepția Mănăstirii Vatoped, continuă să folosească vechiul calendar iulian, marcând Sărbătorile de iarnă în conformitate cu noul calendar gregorian. Aceste biserici și comunități monahale „pe stil vechi” celebrează Crăciunul, Paștele și celelalte sărbători religioase conform calendarului iulian, păstrând în acest fel o tradiție care datează de secole. În România, Sărbătorile de iarnă conform ritului vechi, inclusiv Crăciunul, sunt prăznuite de mai multe minorităţi etnice, printre care sârbii, ruşii lipoveni şi ucrainenii.
Tradiții și superstiții de Crăciun pe rit vechi
La fel ca în cazul Crăciunului sărbătorit pe 25 decembrie, pregătirile pentru Crăciunul pe rit vechi încep cu postul, care durează 40 de zile și se încheie pe 6 ianuarie. În această perioadă, credincioșii urmează o dietă strictă, evitând carnea, lactatele și alte produse de origine animală.
Conform tradiției, în ajunul Crăciunului pe rit vechi se pun pe masă douăsprezece feluri de mâncare, câte unul pentru fiecare dintre cei doisprezece apostoli. Printre preparatele cele mai apreciate se numără grâul fiert cu nucă, compotul de prune afumate și sarmalele de post cu hribi.
De asemenea, există obiceiul de a pune sub fața de masă bani și fân, simbolizând atragerea bunăstării în casă. Aceste obiecte sunt scoase de sub fața de masă doar la Bobotează, pe stil vechi, pe 19 ianuarie. În multe localități se organizează târguri și festivaluri unde se pot cumpăra produse tradiționale, mâncăruri specifice și cadouri, iar întreaga comunitate respectă diverse tradiții în zilele de sărbătoare.
Pe 7 ianuarie, când se celebrează Crăciunul pe stil vechi, oamenii respectă multe dintre obiceiurile practicate și de cei care sărbătoresc Nașterea Domnului pe 25 decembrie. Astfel, în ajun, un obicei vechi care se păstrează la sârbi îl reprezintă aprinderea banjakului în curtea bisericii.
Tradiția spune că, în dimineața de dinaintea Crăciunului pe rit vechi, se taie crengi de stejar cărora li se dă foc seara, scrie site-ul Folclor-Românesc.ro. Se spune că astfel, oamenii se spală de păcate și, totodată, că flăcările mari vor aduce bunăstare, noroc și fericire în viața lor.
Tot în noaptea de ajun, copiii se îmbracă în costume tradiționale și colindă din casă în casă vestind Nașterea Pruncului Sfânt. La ora 12 noaptea se merge la biserică pentru snocne, așa cum se numeşte slujba de la miezul nopţii. După slujbă, în biserică se colindă și se cântă inclusiv cea mai veche şi mai lungă colindă, care conţine 17 strofe.
După colindat, fiecare familie se adună pentru „Cina Sfântă”, care se servește după răsăritul primei stele, care semnifică steaua care i-a ghidat pe cei trei magi către locul nașterii lui Iisus Hristos. În dimineața de Crăciun pe rit vechi, conform unei tradiții vechi care astăzi s-a pierdut în mare parte, o femeie din gospodărie trebuie să aducă o găleată de apă de la o fântână, un lac sau o apă curgătoare. Ea culege pe drum ramuri de salcie și de busuioc pe care le scufundă în apă, iar fiecare membru al familiei se spăla pe față cu acea apă și bea puțin din ea, pentru noroc și sănătate.
Data reală a nașterii Domnului Iisus Hristos
Nașterea lui Iisus Hristos a fost un moment crucial în istoria umanității și a dat naștere la numeroase teorii și ipoteze de-a lungul secolelor. Data exactă nu a putut fi niciodată stabilită cu certitudine, iar sărbătorirea Crăciunului pe 25 decembrie (pe rit nou) sau pe 7 ianuarie (pe rit vechi) nu reflectă momentul real al nașterii Sale.
Evangheliile lui Matei și Luca oferă relatări despre nașterea lui Iisus Hristos, inclusiv fapte precum locația Betleemului, numele Fecioarei Maria și al lui Iosif, fuga în Egipt ca să scape de regele Irod și îngerii care s-au arătat păstorilor, însă nu oferă o dată clară pentru acest eveniment important, potrivit Christianity.com.
Nici Biblia nu menționează nici o dată precisă când s-a născut Iisus Hristos (Luca 2), iar mulți istorici consideră că nașterea Sa a avut loc probabil primăvara. Unii cercetători sugerează chiar că data de 25 decembrie a fost aleasă ca dată simbolică deoarece coincide cu festivalul păgân Saturnalia, dedicat zeului agricol Saturn, care includea sărbători și schimburi de daruri.
Data nașterii Domnului Iisus Hristos poate fi estimată și pe baza perioadei istorice în care păstorii evrei își duceau oile la păscut din primăvară până la început de octombrie. Când începeau lunile reci de iarnă, turmele se întorceau de la câmp pentru protecție și căldură. Deoarece păstorii încă își îngrijeau turmele pe câmpurile din jurul Betleemului, se poate deduce că îngerii au anunțat vestea nașterii lui Iisus cel târziu în octombrie.
În același timp, 25 decembrie este sărbătoarea romană a solstiţiului de iarnă (Ziua Naşterii Soarelui Învingător), pe care creştinii au transformat-o în Ziua Naşterii lui Hristos, Soarele Dreptăţii, făcând din ea sărbătoare imperială, sfântă şi obligatorie. Ştiind că Irod, în timpul căruia S-a născut Iisus, murise în luna aprilie a anului 4 î.Hr, Naşterea Domnului a avut loc, cel mai probabil, în toamna anului 5 î.Hr. Este ştiut că în secolele II-III şi în unele locuri chiar mai târziu, Biserica Răsăriteană obişnuia să sărbătorească Naşterea Domnului în aceeași zi cu Botezul Lui, stabilită convenţional la 6 ianuarie, se menționează pe Doxologia.ro.