Cristi îşi doreşte să meargă din nou | Scrisoarea săptămânii

„Mâine băiatul meu împlineşte 21 de ani. Ar fi putut să se bucure de acest moment alături de prietenii lui, să serbeze aşa cum ar face orice tânăr de seama lui. El însă stă la pat. În urma unui accident produs anul trecut în iulie, când un autobuz a lovit scuterul pe care se afla Cristi, băiatul meu a ajuns în spital. A suferit cinci intervenţii chirurgicale. A stat 77 de zile la Terapie Intensivă. Numai eu, ca mamă, ştiu prin ce am trecut atunci şi cât am stat în genunchi şi m-am uitat spre cer şi m-am rugat la Dumnezeu să-i dea putere să lupte. Cristi are deficit de forţă musculară, hipoestezie nesistematizată, deficit motor paraparetic, spasticitate globală, spasme musculare, limitare severă de mobilitate şi calcifieri heteromasive. Acum face recuperare, care ne costă foarte mult. Eu am renunţat la serviciu după tot ce i s-a întâmplat şi de atunci am grijă de el. Mergem de trei ori la spital, iar fiecare drum cu ambulanţa ne costă 100 de lei şi de două ori face şedinţele de recuperare acasă. Până acum am cheltuit foarte mulţi bani, dar ne-au mai ajutat prietenii, rudele. În acest moment însă am ajuns la limita resurselor noastre financiare. Doctorii neau zis că băiatul e recuperabil, dar doi ani trebuie să facă tratamente. Pe noi, gimnastica medicală şi tratamentul ne costă lunar 5.000 de lei, ceea ce, vă imaginaţi, e enorm. Eu însă lupt, deoarece Cristi îşi doreşte din tot sufletul să meargă din nou. I-aş da picioarele mele, mi-aş da viaţa pentru ca el să se facă bine, dar am ajuns acum la un punct în care am nevoie de sprijinul dumneavoastră, al celor care citiţi aceste rânduri. Ajutaţi-mi copilul”, Virginia Radea, Bucureşti.