ComenteazăÎndrăgitul serial SF britanic „Black Mirror” s-a întors pe Netflix într-o ediție specială. Creatorii au luat o pauză de la obișnuitele episoade antologice, invitându-ne, în schimb, să participăm activ la o aventură care-ți face mintea să stea în loc.
Suntem transpuși în 1984, când un tânăr programator numit Stefan (Fionn Whitehead) e pregătit să revoluționeze industria jocurilor video cu un proiect propriu. Puștiul lucrează de zor la adaptarea unui roman de tip „Alege-ți propria aventură”, în care cititorului i se cere constant să ia decizii în numele personajelor, apoi să răsfoiască până la o anumită pagină pentru a citi consecințele. Și tot așa.
Cartea se numește „Bandersnatch”, iar Stefan își dorește s-o transpună pe computer într-un joc cu același principiu: utilizatorul selectează din joystick varianta A sau B, iar asta dă startul unui anumit scenariu.
Foto: Netflix
O renumită companie de software e interesată de proiectul băiatului și promite că-l va face celebru dacă într-adevăr reușește să-și implementeze viziunea. Succesul lui Stefan depinde numai și numai de tine, spectatorul, pentru că filmul „Black Mirror: Bandersnatch” funcționează pe același șablon ca jocul și ca romanul.
Alegerile care schimbă totul
De-a lungul drumului, Stefan e pus constant să aleagă între două variante: să lucreze într-o echipă la firma de software sau să proiecteze jocul singur, de acasă? Să-și ia pastilele prescrise de psihiatru sau să le arunce la WC? Să ucidă pe cineva sau să-l ignore? Ce sortiment de cereale să mănânce la micul dejun? Unele decizii sunt aproape irelevante, altele influențează radical cursul poveștii.
Filmul e disponibil doar pe Netflix, deci alegerile le faci prin intermediul mouse-ului sau al touchpad-ului. Dacă ai Smart TV, poți și prin telecomandă.
Stefan (Fionn Whitehead), Colin (Will Poulter) și Tucker (Asim Chaudhry) / Foto: Netflix
Ideea de film interactiv nu e una nouă, dar rareori s-a bucurat de succes în trecut. În schimb, formatul i se potrivește ca o mănușă seriei „Black Mirror”, antologie care explorează latura întunecată a tehnologiei moderne și naivitatea cu care îi permitem să ne controleze toate aspectele vieții.
„Bandersnatch” își duce astfel comentariile sociale la un cu totul alt nivel, unul meta: Stefan începe să se întrebe dacă are într-adevăr liber arbitru, dacă nu cumva e dirijat de vreo forță externă misterioasă. Bineînțeles că despre noi e vorba, ceea ce te face să te-ntrebi, la rândul tău: „N-oi fi în aceeași situație ca Stefan, fără să-mi dau seama?”.
Tehnic, latura interactivă a lui „Bandersnatch” e excelent implementată. Indiferent ce opțiune alegi, atunci când se ivește meniul, povestea continuă instantaneu în direcția indicată de tine. Nu se întrerupe nici măcar o secundă pentru a încărca următorul capitol, iar asta asigură o doză neașteptată de realism.
Personajele sunt destul de plate, singura excepție fiind legendarul creator de jocuri Colin Ritman (Will Poulter). Colin e un programator excentric, care-și propune să-l inițieze pe Stefan nu în tainele industriei, ci în arta conspirației. Susține că viața pe care o trăim e doar una dintre multe realități paralele care se desfășoară simultan și că suntem controlați încă din fragedă pruncie. Plus alte teorii SF. Pe măsură ce te afunzi în mitologia filmului, începi să-i dai dreptate.
E greu să discutăm despre atractivitatea poveștii, pentru că firul narativ e atât de captivant pe cât îl faci tu să fie. Poți avea o poveste banală și dezamăgitoare de 40 de minute sau poți avea una dementă și suprarealistă care ține două ore. Scenariul e în mâinile tale.
Deși Netflix a calculat o medie de 90 de minute necesare unei singure vizionări, durata reală depinde de alegerile pe care le faci. Se spune că există în total de peste 5 ore de conținut video. Tot în funcție de hotărârile tale, sunt 5 încheieri principale la care poți ajunge. E posibil ca internauții să descopere și altele, cu timpul.
Deși formatul interactiv a dat numai rateuri în trecut, eșuând să se consacre în industrie, creatorii „Black Mirror” au găsit până la urmă rețeta succesului. Experiența e fascinantă cap-coadă și chiar provoacă dependență, în sensul că te vei trezi revizitând obsesiv diverse momente pentru a-ți schimba decizia anterioară, curios să vezi cum altfel ar fi putut decurge lucrurile.
Totuși, e ăsta începutul unei noi ere în divertisment? Pentru serviciile de streaming video, cum sunt Netflix sau Amazon Prime, ar putea fi. Ținând cont de succesul răsunător al lui “Bandersnatch” în mediul online, cu siguranță vor apărea imitații de-acum încolo. Poate că vom avea parte de aventuri mai lungi, mai complexe și chiar mai interactive (comenzile vocale merită luate în calcul).
În schimb, e infinit mai greu să aduci un asemenea proiect pe marele ecran. Fiecărui spectator i-ar trebui înmânată o telecomandă cu două butoane, A și B, iar filmul ar continua să ruleze abia după centralizarea voturilor și calcularea celei mai populare opțiuni. Închipuie-ți câte certuri s-ar isca de fiecare dată. S-a încercat deja asta în 92, cu filmul „Im Your Man”, un eșec dovedit.
E puțin probabil ca formatul să prindă pe scară largă. În primul rând, paradoxal, îi limitează enorm pe cineaști. În loc să se axeze pe propria viziune, sunt nevoiți să născocească scenarii alternative, care să fie pe placul cât mai multor spectatori, pentru ca aceștia să aibă de unde alege.
Apoi, povestea principală gândită de scenariști ar putea fi omisă complet din vizionare, dacă publicul nu face alegerile „potrivite”. În felul ăsta se poate rata un mesaj important, dacă nu chiar esența întregului film.
Nu în ultimul rând, e greu să numești „film” un asemenea proiect. Simți mai degrabă că rulezi un joc, deci dimensiunea artistică e automat eclipsată de inovația tehnologică. Dezbaterile ulterioare nu mai țin de „Ce a vrut regizorul să transmită?” sau „Cum ți s-a părut jocul actoricesc?”, ci apar întrebări precum „Ce ai ales în momentul X?” sau „Ce final ai obținut?”.
Filmele interactive sunt distractive, interesante și captivante, dar trebuie dozate cu grijă de producători. Câtă vreme rămân simple escapade, totul e bine și frumos. Dar dacă fenomenul ia amploare și scapă de sub control, ar putea fi începutul sfârșitului pentru cinematografie.
Până una-alta, poți urmări/juca „Black Mirror: Bandersnatch” pe Netflix, unde a fost lansat pe 28 decembrie 2018. Trebuie încercat măcar o dată-n viață.
Nota: 7,5/10