ComenteazăProdusă în exclusivitate națională de Teatrul Avangardia din București, piesa e o adaptare a capodoperei Agathei Christie, „Zece negri mititei”. Vândut în peste 100 de milioane de exemplare din 1939 până-n prezent, e cel mai de succes roman polițist al tuturor timpurilor (un record meritat).
Despre ce vorbim?
Zece persoane se întâlnesc pe Insula Soldatului, în Marea Britanie, la invitația misterioșilor soți Owen. Pretextul e o petrecere desfășurată de-a lungul unui weekend în vila acestora, dar gazdele sunt de negăsit. Tot vorbind între ei, oaspeții descoperă că niciunul nu i-a cunoscut vreodată pe Oweni, iar situația devine tot mai bizară.
O poezie înrămată deasupra șemineului îi pune pe gânduri: versurile vorbesc despre zece soldăței care mor pe rând, în diverse moduri caraghioase. Când invitații încep și ei să dispară unul câte unul, devine evident că opera nu a fost afișată la întâmplare. Un maniac i-a strâns laolaltă pentru a le expune cele mai întunecate secrete și a-i pedepsi pentru ele. Cea mai tulburătoare parte e că asasinul trebuie să fie chiar unul dintre ei.
Piesa de teatru, care urmărește același sinopsis, e regizată de catalanul Ricard Reguant. A avut premiera la festivalul Borgio Verezzi în 2016, devenind imediat un fenomen cultural în Italia și Spania. Acum, spectacolul a ajuns și pe scenele din România.
În distribuție îi regăsim pe: Cristi Iacob (în rolul alcoolicului doctor Armstrong), Lia Bugnar (țâfnoasa Emily Brent), Claudiu Istodor (detectivul William Blore), Tudor Istodor (căpitanul Philip Lombard), Raluca Aprodu (secretara Vera Claythorne), Andrei Mateiu (valetul Thomas Rogers), Alexandru Conovaru (judecătorul Lawrence Wargrave), Camelia Pintilie (bucătăreasa Ethel Rogers), Dani Ionescu (teribilistul Anthony Marston) și Ion Haiduc (generalul Mackenzie).
Toți actorii prestează impecabil, dar Claudiu Istodor acaparează scena printr-o energie uimitoare și o expresivitate savuroasă. Gestica i se potrivește mănușă vocii colorate, pe care o vei recunoaște din varianta dublată în română a desenului „Jack, piratul cel teribil”. Lui i se datorează majoritatea chicotelilor din sală, deși umorul trăsnit al personajului întrece uneori măsura și contrazice tonul grav al piesei.
Condamnați, izolați, terorizați
Decorul rămâne neschimbat pe tot parcursul reprezentației: o cameră simplă, amenajată cu gust, în care găsim o canapea, două fotolii, un bar, un șemineu, un geam și câteva uși. Nu ai vreo clipă senzația că totul se petrece pe o insulă. Deși prin dialog sunt presărate replici despre vremea plăcută sau zgomotul valurilor, iar pescărușii se fac auziți prin difuzoare, nu vedem peisajul exterior nici măcar pe un tapet. Fereastra dă într-un zid lila care nu spune absolut nimic.
Static și inexpresiv, cadrul închis ne transmite senzația de claustrofobie care îi apasă pe cei zece condamnați. Absența cerului, a soarelui sau a plajei se traduce prin absența oricărei speranțe de a evada din capcana criminalului. Nimic la orizont.
Peretele ăla din spatele geamului poate părea o decizie creativă stupidă, dar – de fapt – accentuează izolarea personajelor și le prevestește destinul negru. Pe hârtie sună genial, dar pe viu e posibil să-ți inspire doar monotonie și să testeze răbdarea ochilor tăi.
Compusă de catalanul Pep Sala, muzica surprinde perfect atmosfera stranie a poveștii și te anunță din primele secunde că urmează o serie de întâmplări macabre. Cântecul soldățeilor e recitat de o voce subțire, dulce, care nu face decât să contrasteze cu versurile sadice și să învăluie sala într-o aură de neliniște.
Rătăciți printre cuvinte
Numele proprii englezești dau bătăi de cap unora dintre actori, „Claythorne” fiind cel mai pocit dintre toate. Nu din cauza pronunției incorecte a „th”-ului, care într-adevăr e un sunet dificil de reprodus, ci pentru că de multe ori se transformă inexplicabil în „Clayton”.
Și adaptarea textului în română lasă de dorit. Spre exemplu, Agatha Christie a gândit pseudonimul ucigașului, U.N. Owen, ca o denaturare fonetică a cuvântului „unknown” (necunoscut). În română ni se spune că, printr-un efort de imaginație, inițialele U.N. ar putea însemna „Un Necunoscut”. De unde până unde?!
Nici versurile poeziei nu oglindesc prea bine crimele. Ar trebui să interpretăm strofa „Zece soldăței au mâncat la cină ouă; / Unul s-a-necat și au rămas doar nouă” ca prezicând moartea prin otrăvire a unuia dintre personaje, deși cianura era în băutură și nimeni nu a mâncat ouă. Măcar de-ar fi avut lichior de ouă în pahar, dar nu…
Dacă ai citit cartea, experiența e compromisă
Per total, „Și din 10 n-a mai rămas niciunul” e o adaptare fidelă a romanului polițist, montată cu profesionalism și cu respect pentru viziunea autoarei. Teatrul Avangardia a produs un spectacol care cinstește textul original, deși traducerea și adaptarea pierd pe drum unele jocuri de cuvinte. Se puteau găsi soluții mai inspirate la capitolul ăsta. N-ar fi stricat nici puțină varietate în scenografie – măcar un act desfășurat în altă cameră, dacă exteriorul trebuia evitat.
Cred că cel mai bun mod de a urmări pe scenă „Și din 10 n-a mai rămas niciunul” e cu mintea complet goală, fără să fi citit romanul Reginei Crimei și fără să fi urmărit în prealabil vreuna dintre ecranizări. Doar așa poți rămâne mască la dezvăluirea ucigașului, iar imprevizibilitatea acțiunii ți-ar solicita neuronii în fiecare minut. Altfel, dacă te prezinți la teatru cu lecția învățată, nimic nu te mai poate impresiona. Apreciezi execuția, dar nu te bucuri de ea cât ar trebui.
Din punctul meu de vedere, experiența vizionării piesei nu se compară cu lecturarea cărții, o capodoperă căreia chiar i se potrivește clișeul „nu poate fi lăsată din mână!”. Nu se ridică nici la nivelul miniseriei TV din 2015, care are avantajul dinamismului vizual, grație mișcărilor de cameră. Poate că e nedrept să compari lucrări din medii total diferite, dar le poți clasa după impactul pe care-l are fiecare asupra ta.
Piesa „Și din 10 n-a mai rămas niciunul” a avut premiera națională în noiembrie 2018. O poți prinde la Teatrul Avangardia (București) pe 23-24 februarie sau la Casa de Cultură a Sindicatelor (Constanța) pe 25 martie. Mai multe detalii găsești pe site-ul oficial al Teatrului Avangardia.