Von Stauffenberg, împreună cu o parte dintre complotişti, a fost judecat pe loc şi executat prin împuşcare. Dar “operaţiunea Valkyrie” a fost spectaculoasă prin logistica bine pusă la punct şi, văzută acum în filmul lui Singer, nu poate să nu dea un vertij istoric: dacă atentatul ar fi reuşit, al Doilea Război Mondial s-ar fi terminat cu aproape un an mai devreme, iar onoarea Germaniei ar fi fost spălată în ceasul al doişpelea.
Povestea în sine este incredibilă: von Stauffenberg – care-şi pierduse ochiul stâng, mâna dreaptă şi două degete de la mâna stângă – a reuşit să armeze doar una dintre cele două bombe care ar fi trebuit să explodeze sub masa lui Hitler; după ce a părăsit camera, lăsând în urmă servieta în care pusese bomba, von Stauffenberg a văzut şi auzit explozia, fiind convins că Hitler a murit.
“Valkyrie” redă fidel acest moment ce-ar fi putut schimba faţa istoriei şi reuşeşte un moment excepţional atunci când familia von Stauffenberg se refugiază în adăpost în timpul unui bombardament, discul (opera “Walkiria” a lui Wagner) reîncepând să cânte după o zguduitură…
Distribuţia este perfectă, idem imaginea lui Newton Thomas Siger şi muzica lui John Ottman. Un singur lucru nu reiese clar din acest film: că “operaţiunea Valkyrie” a fost acţiunea unui grup de aristocraţi, care voiau să restituie Germaniei o aură de nobleţe călcată în picioare de “naţional-socialismul” unui zugrav paranoic.