Comentează- Care
au fost obstacolele pe care le-ai întâlnit și cum te-a ajutat programul Plan de
Viață să le depășești?
Din punctul meu de vedere, este foarte greu să cunoști oameni. Spun asta
deoarece am schimbat orașul, școala, serviciul, proiectul în sine. Pur și simplu am luat-o de la zero cu totul, e ca o luptă de
supraviețuire, de adaptare, de acceptare.
Viața m-a pus mereu în fața faptului
împlinit și de fiecare dată când m-am lovit de o problemă, am reușit să găsesc
soluții.
- Dintre
atelierele la care ai participat prin programul Plan de Viață, care a fost
preferatul tău? De ce?
Atelierul “Gestionarea
Emoțiilor“, pentru că am aflat lucruri utile despre emoțiile pe care nu le
putem stăpâni. Ele trebuie trăite și luate ca atare, încercând să învățăm de pe
urma lor.
- Care
au fost experiențele tale în piața muncii? Ce loc/locuri de
muncă ai avut? Ce ți-a plăcut și ce nu? Ce ai învățat de la fiecare?
Eu nu mi-am schimbat locul de muncă de când am venit în București. Lucrez la Taco Bell în Afi.
Deși nu este jobul meu ideal, am
acceptat acest compromis pentru a mă putea întreține. Am învățat că este
important să am un job stabil, motiv pentru care îmi apreciez jobul. A fost
greu să mă adaptez, să învăț lucruri noi. Mi-am cunoscut colegii și am învățat
să relaționez.
- Care
sunt cele mai importante lucruri pe care le-ai învățat de când faci parte din programul Plan de
Viață? Cum crezi că te vor ajuta în viitor, ca adult?
Am învățat că e importantă integrarea în societate, că totul depinde de
mine și că trebuie să fac tot ce îmi stă în putință pentru a ajunge unde îmi
doresc. Am învățat să nu mă rușinez cu trecutul meu, ci că trebuie să îl accept
și să înțeleg că situațiile în care am fost pus nu au fost cauzate de mine.
Totodată, am mai învățat să fiu tolerant cu ceilalți din jur.
- Pe
plan profesional, ce ți-ar plăcea să faci în viitor? Dar pe plan personal, ce-ți dorești?
Pe plan profesional mi-aș dori să fac
parrte dintr-un ONG orientat către tineri. Să țin ateliere de educație
non-formală și să împărtășesc tinerilor trăirile și învățăturile mele.
Pe plan personal îmi doresc un loc al
meu, o familie, un job stabil și copii cărora să le ofer tot ce eu nu am avut.
- Ai un model care te inspiră în alegerile tale? Poate un asistent maternal sau cineva cunoscut prin programul Plan de Viață, poate o personalitate, de la noi sau internațională. Cum te motivează? Ce te-a inspirat să faci sau să-ți dorești?
Am multe modele, sunt multe persoane
pe care le admir și cu care țin legătura.
Eu cred și sunt sigur că Dumnezeu
lucrează prin oameni, eu unul am avut noroc să întâlnesc oameni minunați. Mereu
m-au motivat să fac lucruri, să cred în propriile puteri, să fac ce îmi
place, să spun lucrurilor pe nume și să
spun ce gândesc mereu.
- Ai spus că ți-ar plăcea să ajuți, în viitor, copiii din instituțiile statului. De ce au nevoie copiii care cresc așa cum ai crescut și tu și cum ți-ar plăcea să îi ajuți?
Eu am crescut alături de alți aproape 20 de băieți. A fost dificil, însă
odată cu terminarea gimnaziului, am reușit să am propria cameră. Mergeam și la
școală, dar și la muncă, pentru că m-am retras atunci de la centru. Cred că e
foarte important să oferim copiilor instituționalizat suport psiho-emoțional.
Am auzit mereu povești despre tineri care au ieșit din sistem și nu au reușit
să facă nimic cu viața lor. Cumva, concluzia celor din instituții era că sistemul
a făcut tot ce s-a putut pentru ei. Totuși, nu s-a pus niciodată întrebarea „Ce s-ar fi putut face mai bine ca
să nu se ajungă aici?”.
Sunt copii care au nevoie de atenție, au nevoie de încurajări, de
încredere în sine. Sunt mulți care, atunci când părăsesc sistemul, se simt ai
nimănui și sunt dezorientați cu privire la următorii pași.
Au nevoie de terapie, însă nu după ce părăsesc sistemul. Au nevoie de
ateliere de educație, suport emoțional și educație. Sunt oameni care au nevoie
de încurajări. Au nevoie de răbdare și mult suport.
- Care este un lucru pe care oamenii (societatea) îl înțeleg greșit despre tinerii care părăsesc sistemul de protecție a copilului? Cum crezi că poate fi corectat?
Oamenii cred că suntem needucați, că
fugim de muncă. Se tem, cumva, de comportamentul nostru. Acest lucru se
întâmplă pentru că lumea nu știe ce se petrece în spatele ușilor închise. Sunt
multe traume, experiențe neplăcute și multă durere, lucruri pe care oamenii ar
trebui să le cunoască, astfel încât să încerce să înțeleagă de unde venim.
- De ce crezi că e important programul Plan de Viață pentru tinerii care părăsesc sistemul instituționalizat?
Pentru mine este foarte important, pentru că îmi oferă oportunitatea de a mă dezvolta pe toate planurile. Mă învață să găsesc soluții la orice problemă cu care m-aș confrunta. În plus, învăț ce înseamnă independența am parte de suport, un lucru extrem de important. Ai libertate deplină pentru deciziile pe care le iei, învățând să îți asumi consecințele.