ComenteazăEvită suprastimularea
Ar trebui să ţii cont că are o nevoie sporita de odihna şi de timp petrecut de unul singur sau în activităţi recreative după o zi foarte încărcată în care a interacţionat cu foarte mulţi oameni. În general, evita mulţimile, zonele sau evenimentele zgomotoase atunci când ieşi cu el. De exemplu, daca mergeţi la mall, alege orele mai puţin aglomerate. Ajuta-l să evite suprastimularea şi acasă. Nu îl expune la filme sau jocuri video violente şi nici la certurile din familie.
Lasă-l să fie creativ
Programează des momente în care să iasă în natură – fie în afara oraşului, fie într-un parc din apropierea locuinţei voastre. Ar fi bine şi sa îl laşi să experimenteze caţaratul, mersul pe bicicleta sau alte sporturi care sa-i dea încredere în propriile puteri. Daca are mici accidente, încearcă să ai o reacţie cât mai fi reasca şi detaşată. Lasă-l să fi e creativ şi ajută-l sa-şi descopere talentul. De obicei, copiii hipersensibili au înclinaţii artistice. După ce ai vazut ce îi place, încearcă să-l stimulezi sa evolueze – fie îl înscrii la nişte cursuri, îi cumperi un instrument muzical, îi faci cunoştinţa cu un prieten de familie care profeseaza în acel domeniu etc.
Poartă-te cu tact
Dacă este mic, petrece zilnic timp cu el şi jucaţi-vă împreună. Bineînţeles, şi dacă nu suferă de o sensibilitate exagerată se va bucura de prezenţa ta, dar, în special, aceşti copii au mai multă nevoie de interacţiunea constantă cu parinţii pentru a deveni la maturitate persoane echilibrate. Lasa-l sa aleaga. Mai ales daca este adolescent, va aprecia sa nu i se impuna ce sa faca. Nu înseamna ca îl vei lasa sa faca tot ce vrea, ci îi vei oferi mai multe variante corecte sau vei prezenta avantajele unei alegeri bune. De exemplu, îi poţi spune: „Dacă îţi termini mai repede lecţiile, poţi vedea un film”, dar lasa-l pe el sa decida daca face asta. Bineînţeles, nu îl vei lasa sa aleaga el daca îşi face sau nu temele, ci doar momentul în care şi le face.
Răbdarea, cheia succesului
„Copilul hipersensibil manifestă toleranţî scazută la frustrare şi, mai ales, la schimbare. Dacă îi este perturbată rutina, nu ştie cum sa gestioneze situaţia. În acest caz, modul de a reacţiona (comportament învaţat, care a dat roade) este unul negativ, cum ar fi plânsul, ţipetele sau retragerea în sine şi tacerea. În aceste cazuri, majoritatea parinţilor se simt depaşiţi de situaţie şi fie îl ignora şi îl lasa sa faca ce vrea, fie au un comportament anticipativ, prin care fac tot posibilul sa evite «crizele». Ar trebui sa nu dai vina pe bunici sau pe soţ ca l-au rasfaţat. El este aşa pentru ca simte mai mult ca alţi copii şi este mai atent la toate detaliile. Rabdarea şi empatia ta reprezinta cheia succesului. Pentru ca are o toleranţa scazuta la schimbare, este bine sa îi explici din vreme ce va avea loc şi sa aloci mai mult timp sa îi spui de ce şi pentru ce. Comunica deschis cu el şi învaţă-l să exprime ceea ce simte. Chiar daca pare retras, sa ştii ca are nevoie de colectivitate. Vorbeşte cu dirigintele lui pentru a gasi o soluţie buna pentru el şi a-l ajuta sa se integreze la şcoala.”