De reținut însă, pentru cei mai curajoşi în experimentarea acestor asocieri, este că regulile sunt făcute pentru a fi… încălcate.

Oricum, dincolo de acest aspect non-conformist, trebuie precizat de la început că există niște reguli de bază, stabilite după numeroase experimente făcute de-a lungul evoluției bucătăriei moderne.

  • la peşte, stridii, melci, crustacee – vinuri albe seci, spumoase uşoare, şampanie brută;
  • la antreuri şi aperitive – vinuri albe, seci sau demiseci, vinuri rose;
  • la carne albă (viţel, miel, porc) şi la carne de pasăre – vinuri roşii buchetoase, uşoare, mai puţin pline, vinuri albe seci aurii;
  • la carne roşie (ovină, bovină) – vinuri de marcă roşii, pline, generoase şi puternice;
  • la vânat, aceleaşi recomandări ca şi mai înainte, rezervându-se însă vinurile delicate şi elegante pentru vânatul cu pene şi vinurile pline, pentru vânatul cu păr;
  • la sfârşitul mesei – vin roşu sau vin alb licoros;
  • la brânzeturi, după cum urmează: la cele fermentate, de consistenţă moale – vinuri roşii puternice, de mare sevă; la cele de consistenţă semidură, cu pete verzi în interior – vinuri roşii uşoare; la brânză de oi – vinuri rose, albe seci, roşii nesăţioase şi fructuoase; la brânză proaspătă, ca o pastă topită – vinuri albe şi rose dulci;
  • la desertul zaharat: vinuri spumante, demidulci, vinuri dulci natural;
  • la fructe: vinuri albe dulci, spumante, demidulci;
  • la cafea: vinars (distilate, învechite, de tip cognac), rachiu de fructe, lichioruri de marcă;
  • dacă la pregătirea unui fel de mâncare s-a folosit vin, se recomandă servirea aceluiaşi vin la masă.

Cum se servesc vinurile la masă

  • VINURILE ROSE se pot asocia oricărei compoziţii gastronomice.
  • VINUL SPUMANT se poate servi la o masă de la început până la sfârşit.
  • VINURILE ROŞII se servesc la temperatura camerei, iar atunci când sunt păstrate în pivniţe se aduc la temperatura de servire cu câteva ore înainte de masă. Vinurile roşii speciale se prezintă până la 22°C. Vinurile albe se servesc întotdeauna reci. Cu cât vinul este mai vechi, mai dulce, mai licoros ori mai spumant, cu atât se serveşte mai rece.
  • VINURILE NOI se servesc înaintea celor vechi.
  • VINUL SEC se serveşte înaintea celui demisec şi dulce.
  • VINUL ROŞU se serveşte după vinul alb sec şi demisec.
  • VINURILE VECHI se recomandă iarna, îndeosebi cele roşii.

Armonia dintre felurile de mâncare şi vinurile servite creează o stare de satisfacţie şi mulţumire pentru orice consumator, iar capacitatea de a alege sau propune vinul cel mai bine adaptat situaţiei este unul dintre cele mai importante criterii de apreciere a unui serviciu din restaurant sau în faţa invitaţilor, dacă suntem gazde.

Orice preparat culinar poate conţine unul sau mai multe din cele cinci elemente de bază ale gustului: dulce, acru, sărat, amar şi umami (un al cincilea element component al gustului, descoperit de japonezi la începutul secolului, care desemnează capacitatea proteinică a unei mâncări). Aceste nuanţe îşi pun amprenta şi asupra gustului vinurilor.

Deserturile reprezintă un tip de mâncare desprins din prima categorie de mai sus. În mod normal, majoritatea deserturilor sunt dulci şi vor fi asociate cu vinuri dulci. Chiar şi tartele de lămâie sau rubarba sunt reechilibrate gustativ prin adăugarea de zahăr. De cele mai multe ori, se cere a fi servite cu vinuri mai dulci decât deserturile, deoarece se echilibrează reciproc. Aciditatea va deveni mult mai pronunţată atunci când sunt servite vinuri dulci la desert.

Daca vinul este mai dulce decât desertul, consumatorul nu va sesiza aciditatea vinului la fel de mult. De cele mai multe ori se crede că dulceaţa vinului se va asocia foarte bine cu cea a desertului, însă acest lucru este greşit. Vinul va fi simțit ca fiind mai puţin dulce şi mai vioi”, e de părere prof. univ. dr. Dan Boboc, decan la Facultatea de Economie Agroalimentară și a Mediului.


REPORTAJ/ Cât costă masa de Paște și care sunt alimentele cu cele mai mari scumpiri

Urmărește-ne pe Google News