The Bridge (Podul) participă la a 15-a ediție a Quadrienalei de la Praga, cel mai mare festival internațional dedicat scenografilor, care are loc în perioada 8-18 iunie în capitala Cehiei.
Cu o tradiție de 56 de ani, evenimentul din Cehia are reputația globală de a aduce mai aproape de public scenografia și designul artelor performative.
Ce poți descoperi într-o prismă neagră
Instalația „The Bridge” a fost creată de scenograful Adrian Damian, împreună cu echipa tehnică, din care fac parte Robert Erdos (video), Mihai Dobre (muzică), Grig Burloiu (sunet), Cristian Șimon (lumini).
„Instalația e o cutie neagră, cu două intrări care sunt separate de lumea exterioară de niște fâșii tot negre. Așa că din exterior pare, pur și simplu, o prismă neagră, dar care te invită să intri în ea”, a detaliat într-un interviu pentru Libertatea scenograful Adrian Damian, 38 de ani.
„În interior însă este un pod transparent, sub care sunt niște ecrane LED ce reflectă o apă. Pereții, de jur-împrejur, sunt alte ecrane care proiectează conținutul, iar tavanul este o oglindă. Astfel, când treci dincolo de acele fâșii negre, intri într-un alt univers, un univers care reacționează diferit; în care plouă și în care mișcările noastre reverberează și generează sunet și lumină”, mai spune creatorul operei.
Instalația nu se bazează pe inteligență artificială, ci pe mai mulți senzori care detectează distanțele dintre oameni. Ea reacționează la tiparele de mișcare ale oamenilor și la viteza cu care aceștia se deplasează. Impulsurile înregistrate sunt apoi transformate în secvențe video și audio care creează universul interior. Inclusiv apa care curge de jur-împrejur este generată de această interacțiune dintre oameni.
Poate pare ceva mai complicat decât e de fapt. Experiența în sine este fluidă și foarte simplă. Și se schimbă de fiecare dată, în funcție de modul în care publicul reacționează în instalație.
Adrian Damian, scenograf:
„Oamenii sunt foarte încântați când ies”
Inspirația pentru realizarea instalației a fost starea de izolare în care s-a aflat omenirea în perioada pandemiei, moment în care a și început să lucreze la proiect. „Eram – și sunt în continuare – interesat de ce se întâmplă atunci când ne recâștigăm proximitatea și avem din nou voie să ne apropiem unul de celălalt; cum va arăta interacțiunea asta și ce se va întâmpla atunci când doi oameni trec unul pe lângă celălalt într-un spațiu mai îngust”, explică Adrian Damian.
Opera a fost aleasă pentru a participa la expoziția din Praga în urma unui concurs public, organizat de curatorul Dragoș Buhagiar. Din juriul care a făcut selecția au făcut parte și regretatul teatrolog George Banu, scenografii Maria Miu și Puiu Antemir, precum și regizorul Radu Afrim. Proiectul a fost finanțat de Institutul Cultural Român.
Podul lui Adrian Damian a fost foarte bine primit la expoziția internațională din Cehia. Primul semn al succesului a fost șirul lung de oameni care s-a format încă din prima zi pentru a traversa cutia neagră. „Oamenii sunt foarte încântați când ies, pentru că e un contrast foarte puternic între cum arată din exterior și senzația și experiența care există în interiorul ei”, povestește autorul.
Prezența României la expoziție a fost remarcată și de cotidianul britanic The Guardian, care a descris „Podul” drept „o operă de artă în sine, care poate include atât un performance profesionist improvizat, cât și participarea publicului”.
Este menit să evidențieze modul în care pandemia a transformat întâlnirile personale cu un străin în ceva «rar» (acest cuvânt este tema oficială a festivalului).
The Guardian, despre instalația României:
Arta face pod peste momentele grele
„Cred foarte tare că arta și cultura sunt singurele care pot să creeze punți și poduri – între oameni sau între națiuni. Ne pot ajuta să traversăm niște momente mai confuze, mai complicate. Și Quadrienala de la Praga are această putere fabuloasă. E atât de efervescent contextul de aici, în care vezi abordări și interpretări diferite ale aceleiași teme! Sunt extrem de plăcute conversațiile pe care le am cu alți artiști, discutând despre ce înseamnă scenografia în țara lor, și mă bucur că mulți oameni spun că România este foarte bine reprezentată la această ediție”, spune Adrian Damian.
Nu se știe încă dacă instalația va putea fi montată în viitor și în România, însă există unele discuții în acest sens, explică scenograful. Principalele dificultăți în reexpunerea ei sunt costurile cu echipamentele audio-video închiriate.
„Am o curiozitate reală pentru a înțelege noile tehnologii”
Adrian Damian este scenograf la Teatrul Odeon din București din 2019, instituție unde a deținut și funcția de director general adjunct (februarie-noiembrie 2019). A colaborat însă și cu alte teatre, precum cele din Oradea, Arad, Craiova, Timișoara, Teatrul Nottara din București, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, dar și Opera Grand Avignon și J.K. Theater din Polonia.
Videoproiecția a fost folosită în teatru, în premieră, în 1911
Așa cum se descrie pe blogul personal, autorul are „o predilecție pentru folosirea tehnologiei ca mijloc de expresie artistică”. De ce? Pentru că teatrul este sub vremuri, explică simplu Adrian Damian. Iar vremurile au o puternică „gravitație” tehnologică.
„Teatrul este o artă a momentului, spre deosebire de altele – cu efemeritatea lui și cu riscul de a fi un artist neînțeles. Peste o sută de ani, nimeni nu va descoperi că e genial un actor, un regizor sau un scenograf de azi. E o artă în care ne exprimăm cu mijloacele momentului”, explică scenograful. El amintește că videoproiecția a fost folosită în teatru pentru prima dată tocmai în 1911.
„Niciodată nu mi-am pus problema: «Hm, ce tehnologii au mai apărut? Ia să vedem ce să folosim ca să fim la modă». Am o curiozitate reală și o apetență pentru a înțelege noile tehnologii”, adaugă Adrian Damian.