Până acum, am vorbit despre:
- conceptul de normalitate și cum este confundat adesea cu idealul pe care ni-l dorim;
- capacitatea de a ne adapta la nou;
- noua normalitate, în contextul pandemiei: în timp ce adulții resimt riscul pierderii sănătății, tinerii resimt alte riscuri.
Săptămâna aceasta vorbim despre certurile din familie și cum putem comunica mai eficient, mai ales atunci când vrem să ne plângem de ceva.
Certurile din familie pornesc de obicei de la cât/cum/despre ce/la cine se plâng oamenii, nu neapărat de la lucrurile de care oamenii se plâng. Una dintre soluții constă în construirea unui context (o plimbare prin parc, discuția de după cina în familie etc.) în care fiecare membru al familiei să se simtă în siguranță să le adreseze celorlalți plângeri, lamentări sau nemulțumiri.
Cum poți să te plângi într-un mod constructiv
Deși pare contraintuitiv, a te plânge de ceea ce te nemulțumește poate fi de fapt extrem de util, dacă iei în considerare câțiva factori. Să începem cu cele mai frecvente greșeli pe care le fac oamenii atunci când se plâng de lucruri, după psihoterapeutul Guy Winch, autor al cărții ”The squeaky wheel” (n.r. Roata care scârțâie):
- Nu știi ce vrei să obții
Dacă tot îți vine să te plângi de ceva ce face partenerul sau copilul tău, gândește-te și la cum ar arăta soluția problemei tale sau la ce te ajută să te plângi de lucrul respectiv. Lipsa scopului clar atunci când te plângi de ceva duce la nemulțumire și dezamăgire, așa că ia-ți câteva momente să îți dai seama ce te-ar ajuta pe moment să te simți mai bine și comunică-i asta și persoanei care te ascultă, ca să o ajuți să știe ce așteptări ai și să nu reacționeze fix pe dos.
- Îți lași furia sau agresivitatea să distragă atenția de la mesaj
Gândește-te cât de des auzi reproșul ”Ți-ai vărsat nervii pe mine” și cât de neplăcut este sentimentul de vinovăție atunci când îți dai seama că acela care îți spune asta mai are și dreptate. Dar chiar și în momentele în care vărsarea ta de nervi a fost bine-meritată, efectele sunt aceleași. Nu mai ești ascultat. De aceea, e mult mai eficient să îți transmiți mesajul orientându-te pe soluții, pe un ton cât mai calm, asertiv, fără reproșuri, acuzații sau țipete. Astfel de manifestări îl împing pe interlocutor să fie defensiv (să reacționeze și să se apere, mai ales copiii și adolescenții). Chiar dacă nu are de ce să se simtă vinovat, interlocutorul nu va mai auzi nemulțumirea ta, căci va fi preocupat să se apere.
- Te plângi de mai multe lucruri deodată
Dozează-ți inteligent plângerile și comunică-le pe rând, căci știi deja că ploaia de acuze și reproșuri nu aduce nimic bun. Chiar dacă ți se pare că funcționează pe moment, de fapt, nu vei obține cooperarea de care ai nevoie de la celălalt.
- Te plângi persoanei nepotrivite
Dacă acela căruia i te plângi nu te poate ajuta să soluționezi problema, nu vei face decât să acumulezi și mai multă frustrare și să te și simți ca o victimă pe deasupra. Sigur că e OK să mai împărtășești din greutăți, dar dacă te plângi mereu de soț/soție la prieteni sau de job la copii, nu ai multe șanse ca aceia care îți aud plângerile și nemulțumirile să poată să te și ajute să scapi de sursele lor.
De aceea, e important ca, pe lângă sentimentul de eliberare, să știi când vrei și ajutor pentru soluționarea problemelor de care te plângi.
- Confunzi detensionarea de moment cu soluționarea problemei
În psihoterapie există conceptul de ventilare, care se referă la eliberarea tensiunii prin verbalizarea nemulțumirilor. Dacă ai impresia că e suficient să ventilezi, să dai afară ceea ce te nemulțumește, te înșeli – uneori e chiar și mai frustrant, dacă interlocutorul tău nu e un bun ascultător și nu știe să îți valideze trăirile emoționale, sărind la concluzii și sfaturi sau venind mereu cu exemple din viața sa. E util să ventilezi, dar asta nu te va ajuta să soluționezi problema de care te plângi.
Nu te ascunde după argumente de genul ”Oricum nu am ce să fac” – există specialiști pentru orice fel de problemă, trebuie doar să fii dispus să le ceri ajutorul, dacă nu reușești să vizualizezi o soluție pe cont propriu sau cu ajutorul apropiaților.
Ce putem face chiar de azi? “Sendvișul plângerii”
Deși poate suna ciudat, așa sună traducerea exactă a tehnicii de mai jos, care vine tot de la psihoterapeutul Guy Winch. Ca orice sendviș, și acesta va fi compus dintr-o felie de pâine, peste care vom așeza salam sau brânză, după care punem încă o felie de pâine. Despre ce e vorba?
Prima felie de pâine. Începe cu o propoziție pozitivă, care să-i deschidă urechile și să-i atragă atenția persoanei căreia îi adresezi plângerea ta. Scopul ei este să faciliteze primirea plângerii tale și să evite intrarea în defensivă a celeilalte persoane.
De exemplu, dacă începi cu ”Am observat efortul tău din ultima perioadă și apreciez că încerci să ții cont de părerea mea”, urechile partenerului sau adolescentului tău vor fi muuuult mai deschise decât dacă începi cu ”Ți-am spus de un milion de ori și tu tot nu ești în stare să… ”, oricât de calm ar fi tonul vocii tale.
Interiorul sendvișului – plângerea însăși, care ar trebui să conțină și o cerință specifică pe care celălalt să o poată înțelege și aborda. Ține minte să păstrezi proporția echilibrată, mai multe plângeri deodată vor face sendvișul tău greu de mușcat și de mestecat.
Ca model de formulare, ai putea încerca ceva de genul ”Îmi dau seama că X (lucrul de care te plângi – un comportament anume, nu întreaga persoană) încă mă frustrează / mă face să sufăr / îmi creează insecurități etc.”
A doua felie de pâine are ca scop creșterea motivației celuilalt de a colabora și de a răspunde pozitiv și constructiv la plângerea ta. Din moment ce tu îi ceri ceva diferit decât face/oferă în prezent, cu siguranță asta va presupune un efort, de aceea e cazul să îl ajuți și tu pe celălalt să înțeleagă care vor fi beneficiile reale, cuantificabile, ale îndeplinirii cerinței tale.
Ca de exemplu, ”Îmi dau seama foarte bine că nu am cum să mă aștept să nu se mai întâmple X (lucrul care te nemulțumește), dacă eu nu mă asigur că tu știi cum mă simt și ce îmi doresc. Mi-a fost și mie greu să îmi dau seama de asta și s-o accept, dar până la urmă, așa e mai corect pentru amândoi”.
Alte strategii care te pot ajuta pentru o comunicare eficientă
- Tonul face diferența – cu cât va fi mai calm și însoțit de cât mai puține gesturi și note agresive, cu atât va asezona mai bine plângerea ta. Sigur va fi greu să accepți că poți fi agresiv sau intimidant fără să îți dai seama, cu toții facem greșeli din astea, oricât de maturi și responsabili am fi în general. Dacă vei provoca frică, vei primi revoltă sau disimulare.
- Plângerea ta trebuie să fie scurtă și la obiect – dacă vei transforma plângerea într-o critică generalizată, un pachet complet de nemulțumiri, celălalt sigur va fi tentat să îl ia pe NU în brațe, ba chiar foarte categoric.
- TE ROG și MULȚUMESC nu trebuie să lipsească din vocabularul tău, dar fii cu băgare de seamă să nu le folosești cu ironie sau doar de formă, căci lipsa de considerație și respect tot se simte în atitudinea ta și ele nu vor avea efectul dorit.
Săptămâna viitoare, psihoterapeuta Silvia Guță va răspunde unei întrebări primite de la un adolescent în cadrul proiectului In a Relationship.
Mai mult de 25.000 de tineri din România au fost consultați, direct sau prin chestionare online, despre felul în care comunică în relații, nevoile pe care le au și așteptările lor de la ideea de cuplu, în cadrul proiectului de prevenție a violenței domestice In a Relationship, desfășurat de Fundația Friends For Friends, cu sprijinul Avon România și parte din Campania Respectului. În urma proiectului a apărut și cartea “Relațiile adolescenților din România și ce spun ele despre noi”, disponibilă aici.
*Silvia Guță a absolvit Psihologia la Universitatea București și s-a specializat în psihoterapie experiențială (o abordare psihoterapeutică centrată pe importanța experienței directe și nemijlocite a oamenilor). Lucrează de 15 ani în proiecte de educație și cultură pentru tineri, cum sunt Ideo Ideis sau In a Relationship. Crede că oamenii fericiți trăiesc în prezent și că prezentul are loc pentru toți oamenii.