Comentează►Câștigă-i încrederea
Psihologul ne avertizează că aceste semne trebuie combinate și trebuie să dureze mai mult timp ca să îți tragă un semnal de alarmă. Dacă stă supărat câteva zile sau chiar o săptămână, nu înseamnă că va comite suicid. Partea bună este că problema nu apare peste noapte, ci se dezvoltă în circa două-trei luni, așa că părintele, dacă este atent, poate reacționa la timp. Cristina Ion-Rădulescu atrage însă atenția că există unii adolescenți care comunică doar superficial cu părinții. „Copiii mint de frica reacției părinților și de teama consecințelor. O soluție în acest caz ar fi o mai bună comunicare cu adolescentul. Părinții ar mai trebui să îi cunoască și pe prietenii copilului”, ne sfătuiește psihologul. Ar fi bine ca aceștia să fie bineveniți în casă și să se poată simți relaxați. Pot organiza petreceri și alte evenimente la care adolescentul să-și poată invita „gașca”.
►Asigură-l că îl iubești, orice s-ar întâmpla
Încă de la început, părintele ar trebui să comunice cu cel mic. Totodată, să petreacă suficient timp cu copilul, să aibă o relație bazată pe încredere și să nu reacționeze exagerat la orice mică greșeală. Adolescentul ar trebui să știe că se poate baza pe părinți, oricât de rău ar da-o în bară, și că le poate spune orice fără să își piardă dragostea lor.
► Implică-te în viața lui!
Psihologul îi mai sfătuiește pe părinți „să fie alături de adolescent, implicându-se în viața lui, să urmărească ce face la școală, să vorbească despre planurile lui de viitor. Ar trebui să fie atenți să nu îşi impună părerea lor, ci să îi asculte dorințele, călăuzindu-l, cu blândețe, într-o direcție bună. Nu ar trebui să-și proiecteze asupra copilului propriile eșecuri și dorințe neîmplinite și să-i impună o anumită profesie. În cazul unor probleme în viața adolescentului, fie ele școlare sau sentimentale, cei mari ar trebui să-l învețe că există căi de rezolvare și să-l îndrume să le găsească. Dacă vede că gândește în termeni de «alb și negru», părintele ar trebui să-l învețe că există și o cale de mijloc”.
MOTIVAȚII:
► încearcă să scape dintr-o situație insuportabilă, care pare fără ieșire (eșec sentimental, școlar, o greșeală pe care nu poate să o acopere);
► vrea să se răzbune pe o persoană apropiată;
► crede că astfel ispășește o greșeală reală sau imaginară;
► vrea să determine o altă persoană să facă ceea ce vrea el (de obicei, are loc o tentativă nereușită, dar se poate întâmpla să aibă și alt deznodământ);
► este un strigăt de ajutor către cei care nu par să îl bage în seamă (și de data aceasta, în cele mai multe cazuri, va avea loc o tentativă nereușită)
CUM GÂNDEȘTE ADOLESCENTUL CARE COMITE SUICID:
► este dezamăgit și deziluzionat;
► idealizează realitatea, are așteptări nerealiste;
► gândește numai în termeni de „bine-rău, alb-negru”, la el nu există nuanțe;
► dacă i se întâmplă ceva rău, consideră că așa va fi tot timpul;
► vede doar partea negativă în tot ceea ce i se întâmplă;
► este perfecţionist și, pentru a evita greşelile, recurge adesea la amânare;
► nu reuşește să găsească soluţii la problemele pe care le întâmpină;
► îi lipseşte stima de sine, se simte neatractiv, mai prost ca alţii.
SEMNE EXTERIOARE:
► nu iese din casă;
► plânge, e trist;
► nu primește și nu dă telefoane;
► nu vrea să meargă în vacanță, la concerte, la întâlniri cu prietenii;
► nu cere lucruri, nu-i pasă cum se îmbracă;
► și-a parolat calculatorul, are un jurnal și nu lasă pe nimeni să-l vadă;
► este dezorganizat;
► consumă alcool (în cantități excesive) sau droguri.
Material preluat din revista Libertatea pentru Femei