1 comentariuȘtim cu toții că relația cu școala începe chiar de acasă, așa că vă invit să facem o tură prin acest microunivers populat cu o mulțime de emoții – frici, speranțe, dezamăgiri, bucurii și, mai ales, presiune.
Un adolescent mă întreba cum să gestioneze stresul pregătirii pentru Bac, blocat fiind în aceeași cameră zi și noapte și simțind că îl “pândește biroul” chiar și când vrea să doarmă.
Alt adolescent povestea că părinții îl certau des că nu învață suficient în perioada carantinei, uneori ajungându-se chiar la violență fizică.
Aceste conflicte cu părinții erau de neînțeles pentru el, în contextul în care nici măcar profesorii nu prea își făceau treaba la școala online, mulți dintre ei fiind absenți sau neavând competențe digitale suficient de bine dezvoltate ca să poată transfera în online ceea ce făceau în clasă.
Adolescenții au trecut prin ultimele luni cu o presiune emoțională constantă, de la presiunea încheierii unui an școlar (pentru unii chiar un an terminal) sub marca pandemiei și până la presiunea reînceperii anului școlar, la pachet cu toate provocările ei: restricțiile de distanțare socială, purtarea măștii etc.
Silvia Guță:
La toate acestea, putem adăuga ceea ce se întâmplă chiar zilele astea: reacomodarea la un sistem de învățământ instabil și încă nepregătit pentru a asigura tuturor elevilor, profesorilor și părinților condițiile minime pentru a începe acest an școlar fără prea multe frici și în siguranță.
Adaptarea la noua realitate de pe băncile școlii este un proces dificil
În săptămânile care urmează, unii părinți vor avea tendința de a le cere copiilor și adolescenților lor să se activeze, să se concentreze, să fie ascultători și să se adapteze cât mai bine la începerea școlii.
Aceste cerințe pot deveni presiuni și se vor manifesta direct asupra copiilor și adolescenților, chiar dacă unii părinți depun eforturi susținute să-și protejeze și menajeze copiii.
Toți adulții – părinți și profesori deopotrivă – trebuie să fie conștienți că nivelul de dificultate al acestor adaptări și readaptări este unul ridicat și că tinerii au nevoie de sprijinul, ghidajul și înțelegerea lor.
Ghid pentru părinți
Am adunat mai jos câteva recomandări pentru părinții îngrijorați de rezultatele școlare ale copiilor lor, dar mai ales pentru aceia care deja s-au trezit în mijlocul unor conflicte pe tema școlii cu ăla micu, chiar dacă intențiile lor erau dintre cele mai bune:
- Apreciază și validează efortul depus de adolescentul tău, chiar dacă ți se pare că e mai mic decât ar fi necesar. După lunile de izolare în casă și școală online, urmate de cele de relaxare a restricțiilor și deconectare din vacanța de vară, adolescenții au de respectat o mulțime de reguli noi pe care le înțeleg sau nu, le acceptă sau nu, dar care sigur le consumă resursele de energie și motivație. Este vorba de un proces similar cu adaptarea la munca online de acasă a adulților, de exemplu.
În plus, chiar dacă bucuria de a fi din nou la școală, printre colegi, va fi foarte mare pentru mulți dintre ei, cu toții trebuie să facă față anxietății, cu atât mai mult cu cât adulții din jurul lor le vor cere constant să fie atenți și să respecte regulile.
- Renunță la condiționarea negativă – Mă refer la metoda pe care mulți dintre adulți o folosesc, fie ei părinți ca tine sau profesori – încurajarea prin amenințare: “Dacă nu faci asta, uite ce poți să pățești: …”.
Condiționarea negativă – instrument de control, nu metodă de educație
Asta în timp ce posibilele pedepsele și amenințarea reală a bolii sau chiar a morții unei rude ca urmare a unei eventuale infectări atârnă greu pe umerii tinerilor, provocându-le sentimente de anxietate și vinovăție sau revoltă și sfidare.
Studiile în științele educației au demonstrat că scopul acestei metode este să se asigure obediența tinerei generații față de reguli, fie și numai de frică. Condiționarea negativă funcționează ca un instrument de control, nu ca o metodă de educație. Rezultatul acestor practici de motivare este dezastruos pe termen lung – observăm asta aruncând o privire către părinții și bunicii noștri educați în comunism, care au păstrat acest stil de motivare prin condiționare negativă, multiplicându-și sursele de anxietate și ajungând să trăiască într-o permanentă stare mentală de pericol.
Soluția este să obții cooperarea adolescentului prin insuflarea unor valori pozitive, încurajându-i gândirea critică și susținându-l să ia decizii proprii. Astfel, vei avea încredere că va lua decizia corectă și când nu vei fi acolo, ca să îi aduci aminte câte riscuri are de luat în calcul.
Înlocuirea criticii cu afecțiunea
- Lasă deoparte observațiile critice sau acide despre cât de puțin efort depune la școală, haosul din cameră, hainele pe care le îmbracă, prietenii pe care îi are sau alte lucruri care te nemulțumesc. Dacă vrei să se schimbe ceva, ai de lucru la creșterea motivației adolescentului, adică să îl convingi de beneficiile pe care le-ar putea avea dacă îți respectă recomandările.
Chiar și o schimbare de poziționare în discursul tău e utilă, oricât ar fi de mică: în loc să zici “Nu mai fi atât de leneș!”, ai putea să spui “Mi-ar plăcea să văd că te implici mai mult”.
Reformulările pozitive sunt soluția de a evita amenințările și reproșurile în lanț, dar ține minte că ele necesită exercițiu, atenție sporită la propriile cuvinte și empatie pentru persoana cu care vorbești – copilul tău.
- Încurajează-ți copilul cu căldură și iubire, dintr-o poziție de aliat, cu focus pe punctele sale forte.
Dacă te poziționezi drept un inamic al adolescentului tău, chiar și cu cele mai bune intenții în minte, conflictele vor continua și nimeni nu va câștiga. Apropie-te fizic de el, îmbrățișează-l când îți permite, dar nu-l forța, căci îi pierzi încrederea. Când te lasă să-l îmbrățișezi, rămâi cu el în brațe câteva momente, cât să simțiți amândoi cu adevărat căldura celuilalt.
Chiar dacă poate suna neobișnuit pentru tine, când observi ceva ciudat în comportamentul sau atitudinea adolescentului, afirmă-ți disponibilitatea și testează terenul cu întrebări precum “Cum te simți azi?”/ “Ai nevoie de o îmbrățișare?”/ “Ai vrea să îmi pui o întrebare și nu știi cum?”.
De asemenea, te ajută mult dacă tu însuți ceri îmbrățișări atunci când ești stresat și apelezi cu încredere la cunoștințele sau abilitățile sale pentru a-ți rezolva anumite probleme – genul acesta de validare este dovada absolută a aprecierii tale oneste.
Dacă oferi bucurie, și tu te vei simți mai bine
- Pune-ți creativitatea la treabă și fă-i mici surprize plăcute – asta îi va scădea anxietatea și îl va face să se simtă în siguranță și, în plus, îl va convinge de iubirea ta necondiționată și disponibilitatea ta emoțională.
De exemplu, pregătește-i desertul preferat, organizează o activitate-surpriză în comun sau alte lucruri mici, care demonstrează că ai ascultat ce ți-a povestit sau ți-a arătat la un moment dat și ai ținut minte. Mai mult, momentele astea îți vor aduce și ție bucurie, îți vor descreți fruntea și îți vor încărca bateriile.
- Cere ajutor și feedback atunci când ai nevoie – dacă nu faci tu asta, nici adolescentul tău nu va avea multe șanse să o facă. Pe lângă modelul pozitiv pe care i-l oferi astfel, o privire din exterior te va ajuta să devii mai obiectiv și să ajungi mai repede la o soluție viabilă atunci când te confrunți cu o problemă.
Fie că apelezi la partenerul de viață, la prieteni sau la specialiști, disponibilitatea ta de a căuta și de a accepta un punct de vedere diferit de al tău îți va aduce un plus de claritate sau, cel puțin, te va ajuta să îți pui întrebări noi și să nu sari cu vederea lucruri importante.
Ce poți face? Uneori, este suficient să cauți mai multe informații despre subiectul respectiv pe internet, dar dacă ești în căutarea unor soluții personalizate, care să se potrivească bine pe specificul problemei și al contextului tău, sigur o analiză mai atentă alături de o altă persoană îți va furniza o mulțime de momente AHA!, în care vei răsufla cu satisfacție.
Săptămâna viitoare vom vorbi despre stilurile preferate sau adoptate inconștient de părinți față de copiii lor și despre ce spun ele despre viitorii adulți, copiii și adolescenții de azi: care vor fi punctele lor forte și ce vulnerabilități vor avea.
*Mai mult de 25.000 de tineri din România au fost consultați, direct sau prin chestionare online, despre felul în care comunică în relații, nevoile pe care le au și așteptările lor de la ideea de cuplu, în cadrul proiectului de prevenție a violenței domestice In a Relationship, desfășurat de Fundația Friends For Friends, cu sprijinul Avon România și parte din Campania Respectului. În urma proiectului a apărut și cartea “Relațiile adolescenților din România și ce spun ele despre noi”, disponibilă aici.