1 comentariuCuprins:
Cum se bat șnițelele
Adică, o mare parte din produsul final se datorează metodei prin care tai și bați carnea. De aceea, este important să înveți tehnica prin care se bat șnițelele corect.
În plus, o poți aplica la orice fel de carne, fie din porc sau vită, pentru șnițele diferite, în funcție de garnitura și felul de mâncare pe care le faci.
Cu pieptul de pui nu trebuie să îți faci prea multe griji. De obicei el este fraged și se bate repede, fără să fie nevoie de mult efort. La șnițelele de porc sau vită ai nevoie de ceva mai multă forță, pentru că este o carne puțin mai densă și mai tare, care are nevoie de mai multă frăgezire. În plus, aceste cărnuri pot fi ținute în marinade, astfel încât să fie mai gustoase.
Mai mult, poți face șnițele și le poți păstra la congelator învelite separat, astfel încât atunci când ai poftă de ceva rapid, să iei câte o bucată de carne, să o dai prin ou și pesmet și să o prăjești sau să o pui la cuptor pentru o cină rapidă.
Trucul care funcționează de fiecare dată
Dacă aplatizarea puiului pare grea, există un simplu truc de echipament pentru a face treaba mai ușoară, mai puțin dezordonată și poate chiar puțin distractivă.
Ai nevie de un cuțit, un tocător și o pungă cu fermoar care să se închidă ermetic.
Această tehnică este solicitată în multe rețete clasice care cer o bucată subțire de carne.
În loc să folosești folie de plastic pentru a acoperi suprafața de lucru și pieptul de pui, pune o bucată de carne într-o pungă de plastic cu fermoar, eliminând cât mai mult aer posibil și sigilând înainte de a bate.
Poți folosi aproape orice obiect greu și plat pentru a bate pieptul – o tigaie, un ciocan de carne, chiar și o sticlă de vin goală. Și sucitorul este ideal pentru a face asta.
Dacă pieptul tău de pui este prea gros, feliază-l în bucăți mai groase astfel încât atunci când îl bați să devină mai mare.
După ce ai bătut puiul la grosimea dorită, poți scoate pieptul de pui din pungă și reutiliza punga pentru pieptul de pui rămas.
Tehnica cea mai bună este să lași pieptul de pui să ajungă la temperatura camerei. Încearcă să bați șnițelul cu un obiect care să acopere toată suprafața lui. O cratiță cu mâner este ideală.
În acest fel, aplatizarea se va face uniform și nu vei rămâne cu șnițele mai groase într-o parte și firave în alta.
Istoria șnițelului de pui
Șnițelul de pui este un deliciu popular și gustos servit în toată lumea. Schnitzel este de origine austriacă; carnea de vițel (cunoscută ca Wiener Schnitzel) sau carnea de porc erau cărnurile tradiționale alese. Șnițelul prăjit și-a găsit mai târziu drumul spre Israel cu evreii europeni.
La fel ca multe alte alimente, evreii au adaptat acest fel de mâncare regional pentru a se potrivi cu legile lor dietetice cușer unice. Carnea de porc și vițelul au fost înlocuite cu pui și curcan. Au devenit populare în toată lumea până astăzi, iar majoritatea restaurantelor din lume au o versiune de șnițel de pasăre, porc sau vită în meniul lor.
În mod tradițional, șnițelul este servit cu zeamă proaspăt de lămâie. Originea acestei tradiții culinare nu este chiar apetisantă.
Înainte ca refrigerarea să fie inventată, sucul de lămâie a ajutat la mascarea aromei cărnii stricată. Totuși, această practică s-a păsrtat și mai servim șnițelul și astăzi cu felii de lămâie, așa cum o fac austriecii.
Desigur, acum există tot felul de preparate cu șnițel, de la celebrul pui parmegiana, până la fâșii de șnițel de pui în wrap sau salate cu șnițel ori sandvșuri.
Oricum ai alege să îl servești, șnițelul este delicios în orice ipostază, fie că vine cu cartofi natur, prăjiți, cu legume sau într-o chiflă.
Dulceață de ceapă. Cum se face și cu ce să o mănânci
Sursa foto: 123rf.com
Vezi şi şnițel vienez – cum a apărut și cu ce este deosebită rețeta de șnițel vienez!