E drept că în contexte diferite copiii se comportă diferit, conform site-ului prokid.ro, însă la fel de valabil este şi faptul că atunci când apar plângeri cu privire la comportamentul unui copil, din toate direcţiile (grădiniţă, şcoală, familie, mediul de joacă etc) e necesar să acordam o atenţie deosebită posibilităţii de examinare a copilului şi de depistare a manifestărilor hiperactive şi opoziţionale.
Adesea mulţi părinţi se întreabă „Ce poate să facă familia cu manifestările şi comportamentele nedorite ale copilului?” şi constată că în spatele acestei întrebări stă de fapt o altă îngrijorare, o altă întrebare: în ce măsură familia chiar e dispusă să se implice şi să facă realmente un prim pas spre a fi mai aproape de înţelegerea problemelor cu care se confruntă copilul?
Întrebarea susţine conştientizarea faptului că manifestările nedorite şi neînţelese adoptate de un copil nu se pot ameliora şi transforma în comportamente adecvate decât în măsura în care familia e dispusă nu doar să investească (resurse, eforturi, timp, energie) într-o formă sau alta de terapie şi intervenţie pentru copil, ci e dispusă şi să parcurgă un demers de autocunoaştere şi conştientizare a relaţiilor (de multe ori de natură conflictogenă) între membrii familiei (în cuplul parental, în relaţiile dintre părinţi şi copii, între relaţiile dintre generaţiile apărute în familie etc).
Cu alte cuvinte, familia însăşi reprezintă aspectul central-esenţial în cazul copiilor cu manifestări hiperactive şi opoziţionale în familie.