ComenteazăCuprins:
Rolul cratimei
Pentru început, trebuie discutat rolul cratimei. Scopul principal al cratimei este de a lipi cuvintele între ele. Ele informează cititorul că două sau mai multe elemente dintr-o propoziție sunt legate între ele. Deși există reguli și obiceiuri care reglementează folosirea cratimei, există și situații în care scriitorii trebuie să decidă dacă trebuie să o adauge pentru claritate sau pentru propoziții cursive.
În general, se pune cratimă pentru a marca pronunțarea împreună a două sau mai multe cuvinte, pentru a despărți cuvintele în silabe sau ca liniuță de unire pentru cuvinte compuse.
Cum se scrie corect de-a lungul/de-alungul sau dealungul
În orice situație, această expresie se scrie corect „de-a lungul”. Cratima vine între de și a, iar lungul reprezintă un cuvânt separat. Nu există nicio situație în care să se scrie „de-alungul” sau „dealungul”, ambele variante fiind greșite din punct de vedere gramatical.
Regula este valabilă și pentru alte structuri asemănătoare, precum de-a latul, de-a dura, de-a dreptul, de-a rândul, de-a rostogolul, de-a curmezișul, etc.
De-a lungul este o locuțiune adverbială. Adică, un grup de cuvinte cu înțeles unitar, care, din punct de vedere dramatic au aceeași valoare ca un adverb.
Locuțiunile adverbiale sunt de mai multe tipuri. De mod (ușor-ușor, de-a valma, de asemenea, etc), de timp (pe înserate, de-a pururea, zi de zi, etc), de loc (la dreapta, din loc în loc, în mijloc, etc), și nehotărâte (te miri cum, cine știe cum).
De-a lungul este o locuțiune de loc sau de timp, în funcție de sensul în care este utilizată. Când e folosită pentru a exprima felul în care este așezat, de-a lungul exprima poziția unui subiecte sau obiect în raport cu ceva. De exemplu: de-a lungul străzii, de-a lungul patului, etc.
Atunci când este folosită ca o locuțiune de timp, exprimă densitatea acțiunii. De exemplu: De-a lungul anului, de-a lungul zilei, de-a lungul vremii, etc.
Ce este o locuțiune adverbială
Adverbul
Pentru a înțelege ce este o locuțiune adverbială, ar trebui să înțelegi mai întâi ce este adverbul, ce rol are și cum și când se folosește.
Adverbul este definit ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial, cel mai des al unui verb.
Este o parte de vorbire neflexibilă și rareori însoțește adjectivul sau un alt adverb. El exprimă o caracteristică a unei acțiuni, stări sau împrejurare.
Ca să îți dai seama când o parte de vorbire este adverb, poți folosi întrebările: Când? Cum? Cât de des? În ce fel? Unde? Și alte întrebări de acest gen.
Orice verb sau adjectiv poate fi însoțit de un adverb. De exemplu: „Face pâine de casă”. „Are o mașină roșie”.
Adverbele sunt simple, compuse, de loc, de timp și de mod.
Ele pot fi, în funcție de înlocuirea unor cuvinte care exprimă împrejurimile: demonstrative, nehotărâte, negative sau interogative.
Locuțiunea adverbială
Locuțiunile adverbiale sunt grupuri de cuvinte care au valoarea unui adverb. Ele pot fi alcătuite din substantiv, adjectiv, participiu, numeral sau adverb și prepoziții (exemplu: din nou, pe de rost, pe neașteptate, de dincolo) sau din aceleași părți de vorbire (exemple: vrând-nevrând, cum-necum, ici-colo, așa și așa).
Locuțiunile adverbiale sunt diferite de adverbele compuse (niciodată, deocamdată) și de adverbele precedate de prepoziții precum de aici, de sus, de aproape.
Sursa foto: 123rf.com
Vezi şi cum se scrie corect s-a sau sa, s-au ori sau!