ComenteazăCuprins:
Ce este adverbul
Adverbul este o parte de vorbire neflexibilă (nu se declină, nu se conjugă și nu își schimbă genul) care exprimă caracteristicile unei acțiuni, stări sau unei însușiri ori circumstanțele acțiunilor și stărilor.
Adverbele pot fi recunoscute cu ușurință folosind întrebări specifice precum: Când?, Cât de des?, Cum?, În ce mod?, Unde? Pe unde? sau alte întrebări de același tip. Cuvântul adverb provine din limba latină și este compus din ad (pe lângă) și verbum (verb). Așadar, adverbul stă, de obicei, pe lângă verb.
Adverbele se clasifică după formă
- Simple: așa, destul, aici, acolo etc.
- Compuse: azi-noapte, azi-dimineață, după-masă etc.
După înțeles:
- De loc: acasă, aici, acolo, dincolo, undeva, jos, etc.
- De timp: cândva, niciodată, acum, când, devreme, deocamdată etc
- De mod: așa și așa, abia, degrabă, uneori etc.
Ce este o locuțiune?
Definiția locuțiunii este următoarea: Grup de cuvinte cu înțeles unitar, care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire.
Acestea pot fi de mai multe tipuri.
Locuțiuni verbale – au în componență un verb (a băga de seamă).
Locuțiuni substantivele – corespund unor substantive (băgare de seamă).
Locuțiuni adjectivale – se comportă ca adjectivele (din cale-afară).
Locuțiuni pronominale – felul în care ne adresăm unor personalități, adesea regale. ( Alteța Sa Regală).
Locuțiuni adverbiale – se comportă ca adverbele (cu frumosul).
Locuțiuni prepoziționale – sintagme legate care au valoarea relațional a unei prepoziții (de-a latul).
Locuțiuni conjuncționale – au în propoziție rol de coordonare și subordonare (în caz că).
Cum se scrie corect: devreme sau de vreme?
Pentru început trebuie menționat că ambele cuvinte sunt corecte. Totuși, ele semnifică fiecare altceva.
Mulți români fac greșeala de a scrie devreme și de vreme alternativ, folosindu-le incorect în anumite propoziții. De fapt, „devreme” este un adverb care se referă la timp.
Oamenii folosesc cuvântul devreme atunci când se referă la oră. „Azi m-am trezit devreme” sau „E prea devreme ca să mă apuc de curățenie”.
Devreme este un adverb de timp și poate fi înlocuit cu cuvântul „timpuriu”.
Pe de altă parte, de vreme scris dezlegat se referă la condiția meteorologică. „Nu mi-e frică de vreme rea”.
„Se vorbește de (despre) vreme la știri, dă televizorul mai tare!”
Dar când locuțiunea „de vreme” este însoțită de „ce”, ea devine locuțiune conjuncțională.
„De vreme ce” capătă un nou înțeles și poate fi înlocuită cu „din moment ce”, „pentru că”, „astfel fiind date lucrurile”, „fiindcă”.
„De vreme ce nu vrei să faci ce ți-am propus, poți face ce vrei”.
„De vreme ce nu vorbești, înseamnă că ascunzi ceva”.
Așadar, devreme scris într-un cuvânt înseamnă „timpuriu” și se folosește cu sensul de timp.
De vreme scris dezlegat se referă la condițiile meteorologice. Pe de altă parte, de vreme ce este o locuțiune care poate fi folosită cu sensul de „pentru că”.
Curiozități despre limba română
Limba română și cea moldovenească – aceeași limbă
Pe măsură ce lingviștii au studiat limba română, ei au consultat și toate limbile moldovenești. Prin cercetări extinse, lingviștii au stabilit, în esență, că limba română și cea moldovenească sunt practic aceeași limbă.
Acestea fiind spuse, Republica Moldova (în istoria recentă) a afirmat că limba lor este complet unică și are propria identitate, ceea ce o face destul de distinctă de limba română. Acest subiect de discuție a fost sursa multor dezbateri și conflicte în Republica Moldova.
Clasificarea limbii
La fel ca multe alte limbi, limba română derivă exclusiv din latină și a fost clasificată ca limbă romanică. Mai exact, limba română a fost derivată din tipul de latină care se vorbea în Dacia, veche provincie a Romei.
În anul 106 d.Hr., dacii au fost cuceriți de romani, iar aceștia din urmă au început să influențeze locuitorii Daciei cu limba latină vulgară. În cele din urmă, latina a devenit limba principală în toată Dacia şi a dus cu timpul la limba română.
Fonologie și gramatică
Unul dintre cele mai interesante aspecte ale limbii române este faptul că are un tip de gramatică și fonologie incredibil de distincte în comparație cu alte limbi care sunt, de asemenea, clasificate ca limbi romanice.
Diferiți istorici au speculat asupra modului în care s-a produs acest lucru și cred că se datorează faptului că limba română s-a dezvoltat destul de departe de alte limbi romanice. De asemenea, este posibil ca și comunicarea dintre români și persoanele vorbitoare de limbă slavă să fi avut o mare influență asupra dezvoltării limbii.
Dialectele limbii române
Există patru dialecte românești principale.
Dacoromâna era limba oficială în Dacia istorică.
Limba aromână, adesea numită macedo-română, folosește alfabetul latin sau grecesc, în funcție de regiune, și prezintă multe aspecte de influență greacă.
Limba aromână este vorbită de o jumătate de milion de persoane, în unele părți din România, Albania, Macedonia, Bulgaria și Serbia.
Limba meglenoromână este vorbită astăzi doar de câteva mii de persoane în regiunea de graniță dintre Grecia și Macedonia.
Spre deosebire de aromână, în meglenoromână este evidentă o influență slavă notabilă.
Limba istroromână este vorbită doar de un număr restrâns de persoane în peninsula croată Istria.
Toți istroromânii sunt bilingvi din cauza locației geografice, ceea ce a dus, de asemenea, la o puternică influență croată asupra istroromânei.
Limba română literară
Primele înregistrări cunoscute ale limbii dacoromâne sunt din anul 1521.
În limba română sunt încă prezente câteva caracteristici latinești, care nu se mai regăsesc în alte limbi romanice.
În special, forma neutră a rămas, spre deosebire de toate celelalte limbi romanice.
De asemenea, flexiunea substantivală în diferite cazuri este încă foarte distinctă și apropiată de formele latine originale.
Limba română modernă are multe cuvinte împrumutate din limbile slave, precum și din greacă, turcă, maghiară și albaneză.
Alfabetul românesc
Până în secolul al XVI-lea, limba română a folosit alfabetul chirilic, apoi au început să apară tipărituri cu alfabetul latin.
În 1862, domnitorul Alexandru Ioan Cuza decis oficial folosirea alfabetul latin în locul celui chirilic.
Alfabetul românesc, care este folosit astăzi, este alcătuit din 26 de litere latine și cinci caractere speciale suplimentare: ă, â, î, ș și ț.
Sursa foto: 123rf.com
Vezi şi cum se scrie corect s-a sau sa, s-au ori sau!
La noapte se dă ora înapoi. Vezi cum trece România la ora de iarnă 2024!