Cum se scrie corect: noștri sau noștrii

Noștri sau noștrii – forma corectă

Chiar dacă regulile limbii române sunt destul de clare în ceea ce privește modul de scriere al pronumelor noștri și voștri, se întâmplă câteodată să apară și greșeli de scriere. Cel mai frecvent, această confuzie apare din cauza felului în care aceste două pronume se pronunță, aparent cu doi de i.

Pronumele posesiv noștri, la fel ca și voștri, se scrie însă întotdeauna cu un singur i și nu există nicio excepție de la această regulă. Adăugarea unui al doilea i la forma noștri este o greșeală de ortografie și nu are corespondent în limba română.

În cele mai multe cazuri, cuvintele care se scriu cu doi i, cel de-al doilea i este articol, iar pronumele și adjectivele pronominale nu se articulează, indiferent de poziția lor în diversele structuri sintactice.

Exemple

• Prietenii noștri vor veni la petrecere diseară.
• Ne-am pregătit pentru excursie cu colegii noștri
• Ai noștri colegi de clasă au obținut rezultate bune la examen.
• Am fost surprinși de cadoul minunat oferit de părinții noștri.
• Vom împărți dulciurile cu toți prietenii noștri.

Există chiar și o poezioară haioasă pentru elevii care abia învață să scrie, astfel încât aceștia să rețină cu și mai multă ușurință varianta corectă: ”Noștri, voștri, orice-ar fi. Niciodată cu doi i!”

Recomandări

Planul „machiavelic” aplicat de un mecanic auto pentru a domina o femeie. Victima: „Mă duc şi mă omor, sincer, că nu mai pot”

Pronumele posesiv

Pronumeele este partea de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv . Pronumele este partea de vorbire ce formează o clasă de cuvinte închisă care nu este omogenă. Ex: Ea , el , lui , mie …

Pronumele posesiv înlocuiește obiectul posedat și numele posesorului obiectului. Prin formele pe care le ia, indică persoana și numărul posesorului, iar prin articolul posesiv, care îl precede, indică genul și numărul obiectului posedat. Pronumele posesiv este întotdeauna însoțit de un articol posesiv și poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale.

• pers. I -al meu, a mea, ai mei, ale mele
  pers. a II-a- al tău, a ta, ai tăi, ale tale
  pers. a III-a – al său, a sa, ai săi, ale sale
• plural pers. I al nostru, a noastră, ai noștri , ale noastre
  pers. a II-a al vostru, a voastră, ai voștri, ale voastre

Descoperă și ce este cratima. Cuvinte care se scriu cu cratimă.

Despre limba română

Limba româna este limba cu extrem de multe forme flexionare ale cuvintelor, de aici și greșelile repetate pe care le fac românii. Fie că vorbim de conjugarea verbelor, de acordul corect dintre subiect și predicat, de cuvintele care se scriu cu cratimă sau nu, confuziile apar des, iar până la greșeli gramaticale nu mai este decât un pas.

Recomandări

Cea mai dură critică a taxelor vamale anunțate de Trump: „Ziua ruinei! În materie de economie, afirmațiile lui Trump sunt o prostie totală”

Limba română este o limbă de origine latină. Mai exact, limba română este o limbă romanică, din grupul italic al familiei de limbi indo-europene, prezentând multe similarități cu limbile franceză, italiană, spaniolă, portugheză, catalană și reto-romană. Înainte de a deveni limba română, latina din Dacia s-a îmbogățit și cu unele cuvinte vechi grecești. Este vorba de cuvinte specifice latinei dunărene, transmise apoi limbii române, inexistente în celelalte limbi romanice.

Teritoriul de formare a limbii române a fost atât la nord, cât şi la sud de Dunăre, şi s-a încheiat aproximativ în secolul al VII-lea, moment de la care se poate vorbi de existenţa poporului român şi a limbii române. Numeroasele popoare migratoare (germanice, turcice, slavice, sau fino-ugriene) care au parcurs aria lingvistică românească, au contribuit la rândul lor, intervenind fiecare punctual, în evoluția limbii române, prin diversificarea fondului de cuvinte neprincipal, lăsând însă structura gramaticală „latină“ sau pre-latină aproape neatinsă.

Importanta influență slavă în daco-română este pusă în legătură cu bilingvismul, cu istoria țaratelor româno-bulgare și cu rolul slavonei, limbă liturgică și limbă oficială a voievodatelor române. În schimb, faptul că celelalte limbi romanice de est, din sudul Dunării, nu au suferit influența lexicală slavă cu aceeași intensitate ca daco-româna, este pus în legătură cu evoluția separată a populațiilor proto-române din nordul și din sudul lanțului munților Balcani după instalarea slavilor la Dunărea de Jos începând cu secolul VI.

Recomandări

Privatizare, terapie de șoc și spectrul extremismului: de la Republica de la Weimar la Viktor Orbán

Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei. Din motive de diferențiere tipologică, limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân. De asemenea, este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova.

Urmărește-ne pe Google News