Cum se scrie corect: „să aibe” sau „să aibă”?

De ce se fac greșeli de vorbire și de scriere

Așa cum am mai precizat și cu alte ocazii, ortografia, care cuprinde regulile de scriere corectă a unei limbi, reprezintă una dintre cele mai mari provocări ale limbii pe care o vorbim. Acest lucru creează în mod frecvent confuzie atât în rândul copiilor, cât și la adulți, însă prin acordarea unei atenții deosebite la detalii și printr-o practică constantă putem să ne îmbunătățim în mod continuu abilitățile lingvistice pentru a evita greșelile de scriere. 

Greșelile de pronunție și de ortografie apar adeseori făcute din cauza lipsei de înțelegere a regulilor de ortografie de bază. Multe cuvinte din limba română au o pronunție diferită față de forma lor scrisă, ceea ce poate fi dificil chiar și pentru vorbitorii nativi. Un exemplu des întâlnit de greșeală îl reprezintă folosirea
greșită a verbului „a avea” la modul conjunctiv, timpul prezent, persoana a III-a, singular sau plural. Mulți oameni fac această confuzie din cauza faptului că, pe de-o parte, aceștia nu reușesc să facă distincție între aceste forme, iar pe de altă parte, că verbul „a avea” este unul neregulat, ceea ce înseamnă că nu respectă normele de formare ale modurilor și timpurilor.

Recomandări

Deciziile de recalculare a pensiilor din judeţul Alba, oprite de la distribuire. „Poştăriţa ne-a spus că trebuie toate revizuite”. Ministerul Muncii cere clarificări

De aceea, în cele ce urmează îți vom spune care este varianta corectă și care este explicația din punct de
vedere ortografic care stă în spatele acestei confuzii.

De ce trebuie să vorbim și să scriem corect

Scrisul reprezintă una dintre principalele modalități prin care putem comunica și prin care ne putem exprima idei, opțiuni sau diverse solicitări. În același timp, scrisul este un mijloc esențial de a obține informații și de a interacționa cu semenii noștri, indiferent de limbă. În acest context, scrierea corectă din punct de vedere gramatical este importantă dacă vrem să transmitem mesaje clare și coerente. Îmbunătățirea abilităților de comunicare în scris ne dă posibilitatea de a interacționa cu persoanele din jurul nostru.

O redactare corectă demonstrează competență în utilizarea limbii și poate să creeze o impresie pozitivă asupra autorului, sunt de părere experții în lingvistică de la Universitatea din Arizona.

Recomandări

Incursiunea Ucrainei în Rusia scoate la iveală slăbiciunile lui Putin: indecizia și paralizia în gestionarea crizelor. „Nu este un șobolan încolțit, este doar un impostor” | Analiză CNN

Scrierea corectă este crucială deoarece, de multe ori, înainte de a ne întâlni față în față cu unii oamenii, aceștia citesc textele pe care le scriem, fie că este vorba de un mesaj text, e-mail sau CV. Erorile de redactare sau expunerea ideilor într-un mod dezorganizat și incomplet îi pot face pe ceilalți să-și ridice semne de întrebare cu privire la inteligența și caracterul nostru. Dacă cel care citește un text scris de noi nu va înțelege mesajul, este puțin probabil ca, în cazul unei cereri, răspunsul să fie cel așteptat de noi.

Importanța îmbunătățirii abilităților lingvistice

După cum știm cu toții, în limba română există multe cuvinte care au forme asemănătoare, dar sensuri și utilizări diferite. Această caracteristică poate reprezenta o provocare atât pentru cei care învață limba, cât și pentru vorbitorii nativi. Capacitatea de a scrie corect reflectă în mod clar cunoașterea regulilor de ortografie. Acest principiu devine important mai ales atunci când scriem cuvinte care prezintă discrepanțe între forma scrisă și pronunție.

În ultimii ani, numărul persoanelor care întâmpină reale dificultăți în redactarea textelor simple a crescut, iar erorile de scriere, chiar și cele involuntare, sunt parcă din ce în ce mai frecvente, indiferent de cauze. Un exemplu des întâlnit este confuzia pe care o fac destul de multe persoane între formele „grijă” și „grije”. Din acest motiv, experții în lingvistică recomandă să ne îmbunătățim în mod constant competențele lingvistice, utilizând resurse precum dicționarele online, cărțile de gramatică ori cursurile specializate.

Recomandări

Analiză | Cât de neagră a fost ziua de 23 august 1944 pentru România. Alexandru Aioanei, istoric: „Frontul fusese distrus și eram un stat înfrânt”

Greșeli temporare sau obișnuință?

Se spune că a greși este o trăsătură umană, iar erorile de scriere sunt o realitate cu care ne confruntăm cu toții, fie că vrem sau nu vrem. Scrierea greșită poate fi acceptată, însă doar până la un anumit punct deoarece, dacă aceste erori de redactare devin o obișnuință, este clar că nu mai este vorba doar despre o greșeală nevinovată și, în consecință, pot afecta percepția pe care oamenii o au asupra noastră. Se întâmplă uneori să apăsăm greșit o tastă la laptop sau la smartphone ori pur și simplu să uităm pentru o clipă cum se scrie corect un cuvânt.

Aceste greșeli de scriere pot reprezenta un obstacol în exprimarea gândurilor și a emoțiilor. Deși unii cititori pot fi indulgenți, repetarea constantă a greșelilor de scriere le poate schimba percepția asupra credibilității tale ori a instituției în care îți desfășori activitatea, potrivit Hudson Fusion. Iar acest lucru este valabil în orice limbă, inclusiv în română.

De ce se scriu greșit cuvintele simple

Vocabularul limbii române include cuvinte care, deși sunt utilizate frecvent în scris și în vorbire, pot fi uneori dificil de scris sau de pronunțat pentru unii vorbitori nativi. Utilizarea excesivă a dispozitivelor inteligente, cum ar fi smartphone-urile, tabletele sau laptopurile, poate să fie o cauză pentru care oamenii fac astfel de erori, mai ales în cazul cuvintelor complexe. Aceste device-uri ne ajută să redactăm rapid diverse texte, însă, în același timp, pot face ca unii să comită erori de scriere sau de punctuație nepermise, în special atunci când folosesc cuvinte mai complexe. În plus, graba, neglijența sau necunoașterea regulilor de bază de ortografie pot să îi facă pe unii să facă astfel de greșeli.

Deși sunt instrumente de lucru esențiale în viața de zi cu zi, atât în plan profesional, cât și în plan personal, utilizarea lor frecventă pentru transmiterea de mesaje-text sau de e-mailuri, pentru conversații pe diferite platforme sociale sau aplicații de chat poate duce la neglijarea scrierii de mână și a regulilor de ortografie. În limba română există cuvinte lungi și complicate, cum este cazul cuvântului gastropiloroduodenojejunostomie”, care pot crea dificultăți, dar există și cuvinte mai simple care ar trebui scrise și pronunțate corect.

Cum se scrie corect: „să aibe” sau „să aibă”?

„Să aibe” sau „să aibă” reprezintă una dintre cel mai des întâlnite greșeli pe care le fac românii, atât în vorbirea curentă, cât și în scriere, ceea ce stârnește adeseori confuzie în rândul copiilor, dar și a adulților. În afară de aceste forme, mai există și o a treia formă, și anume „să aivă”, una care este total greșită. De altfel, trebuie să știi că ultimele două forme sunt complet greșite, atât „să aibe”, cât și „să aivă” fiind considerate regionalisme, notează site-ul Deștepți.ro.

În aceste condiții, unica formă acceptată în limba română este „să aibă”. Este vorba despre forma la timpul prezent, persoana a III-a, singular și plural, a verbului de conjugarea a II-a „a avea”, care are sensul de „a deține”,„a poseda” sau „a stăpâni”.

Explicația pentru care aceasta este unica formă corectă este una cât se poate se simplă și ea provine din simpla conjugare la modul conjunctiv a acestui verb. Modul conjunctiv este un mod personal, care arată o acțiune posibilă care poate fi realizată.

Iată cum se conjugă verbul „a avea” la conjunctiv:

• Eu să am
• Tu să ai
• El/ea să aibă
• Noi să avem
• Voi să aveţi
• Ei/ele să aibă

Exemple de propoziții cu forma „să aibă” a verbului a avea:
Este posibil ca el să aibă dreptate.
Maria și-ar dori să aibă casa ei.
Mi-aș dori ca ei să aibă o vacanță plăcută
Ar trebui să aibă timp ca să meargă la sală o dată pe săptămână.
Sperăm ca filmul să aibă un final fericit.

Ce tip de verb este verbul „a avea”

Este important de știut faptul că verbul „a avea” își modifică forma în cursul flexiunii, ceea ce înseamnă că este un verb neregulat, adică are un mod diferit de conjugare, asemenea altor verbe de acest gen, precum „a da”, „a lua” și „a sta”. Verbul „a avea” nu poate fi încadrat în categoria verbelor care respectă regulile privind formarea modurilor şi a timpurilor în limba română. Cu toate acestea, există un anumit mecanism pe care toate verbele neregulate îl respectă și care este predat mai ales cetățenilor străini care vor să învețe limba română.

Atunci când indicativul prezent se termină în „ă”, conjunctivul se va termina în „e”, iar când indicativul prezent se termină în „e”, conjunctivul se va termina în „ă”. (spre ex.: ea mănâncă – ea vrea să mănânce; el are – el vrea să aibă). Eexcepție fac verbele „a scrie” și „a umple”. De asemenea, atunci când verbele se termină în „ea”, adică sunt de conjugarea a II-a, forma de conjunctiv prezent, persoana a III-a, singular și plural, va avea terminația „ă”.

Urmărește-ne pe Google News