Decembrie este a 12-a lună a anului din calendarul gregorian, dar și una dintre cele șapte luni gregoriene care se întinde pe o durată de 31 de zile. Descoperă și alte curiozități despre luna decembrie.

Curiozități despre luna decembrie

Denumirea lunii decembrie provine din latină, decembris, de la cuvântul latinesc „decem”, care înseamnă „zece”, deoarece luna decembrie era a zecea lună în calendarul roman.

Grecii denumeau luna decembrie și Poseudin.

În România, luna decembrie se mai numește în mod popular și Undrea sau Andrea. Denumirea provine de la faptul că însă se mai păstrează amintirea Sfântului Andrei, care este prăznuit pe data de 30 noiembrie.

Luna decembrie începe în aceeași zi a săptămânii ca și luna Septembrie.

Ziua de 25 decembrie a fost initial o sărbătoare păgână și nu era legată de nașterea lui Iisus din Nazaret.

Luna Plină din decembrie este denumită, în mod traditional, și Luna Plină Rece.

Una dintre superstițiile lunii este ziua de 28 decembrie, considerate cea mai ghinionistă zi din an. Originea superstiției provine de la faptul că regale Irod a ordonat uciderea tuturor pruncilor sub 2 ani. În Biblie este menționat că ar fi ordonat uciderea tuturor pruncilor sub 2 ani la Betleem, descrisă în capitolul 2 din Evanghelia după Matei, eveniment despre care biografii recenți ai lui Irod sunt în mare majoritate (cu excepția lui Stewart Perowne) de acord că nu s-a petrecut în mod real. (Sursă info: Wikipedia.org).

Luna decembrie este una dintre cele mai așteptate luni pentru vacanțe și concedii. Este și perioada în care se închid școlile pentru sărbătorile de iarnă, și cei mai mulți oameni pleacă în destinații de vacanță pentru a vedea cele mai frumoase târguri de Crăciun din România.

Decembrie este luna cu cele mai multe tradiții și obiceiuri, în special pentru sărbătorile de iarnă.

Solstițiul de iarnă are loc în luna decembrie.

Pe data de 22 decembrie se face trecerea, în semnul zodiacal Capricorn, din zodiacal clasic european.

Curiozități despre luna decembrie

Sărbători naționale în luna decembrie

  • 1 Decembrie – Ziua Națională a României;
  • 8 Decembrie – Ziua Constituției;
  • 21 Decembrie – Solstițiul de iarnă;
  • 24 Decembrie – Ajunul Crăciunului;
  • 25 decembrie – Ziua de Crăciun;
  • 26 decembrie – A doua zi de Crăciun;
  • 31 Decembrie – Ajunul Anului Nou.

Sărbători creștine în calendarul ortodox din luna decembrie

  • 3 decembrie – Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica;
  • 4 decembrie – Sfânta Muceniță Varvara;
  • 5 decembrie – Sfântul Sava cel Sfințit; Sfântul Mucenic Anastasie; Sfântul Cuvios Nectarie;
  • 6 decembrie – Sfântul Nicolae;
  • 7 decembrie – Sfânta Muceniță Filofteia;
  • 12 decembrie – Sfântul Spiridon al Trimitundei;
  • 13 decembrie – Sfântul Ierarh Dosoftei;
  • 18 decembrie – Cuviosul Daniil Sihastrul;
  • 22 decembrie – Sfântul Ierarh Petru Movila;
  • 24 decembrie – Sfânta Muceniță Eugenia, Ajunul Crăciunului;
  • 25 decembrie – Nașterea Domnului – Crăciunul;
  • 26 decembrie – Soborul Maicii Domnului; Sfântul Nicodim de la Tismana;
  • 27 decembrie – Sfântul Ștefan.

Sărbători internaționale în luna decembrie

  • 1 decembrie – Ziua Mondială de Combatere a SIDA;
  • 2 decembrie – Ziua Internațională pentru Abolirea Sclaviei;
  • 3 decembrie – Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități;
  • 5 decembrie – Ziua Mondială a Solului;
  • 6 decembrie – Ziua Internațională a Voluntarilor;
  • 7 decembrie – Ziua Internațională a Aviației Civile;
  • 10 decembrie – Ziua Drepturilor Omului;
  • 11 decembrie – Ziua Internațională a Munților;
  • 13 decembrie – Ziua Etniei Tătare din România România;
  • 18 decembrie – Ziua Internațională a Migranților;
  • 19 decembrie -Ziua Limbii Arabe;
  • 20 decembrie – Ziua Internațională a Solidarității Oamenilor.

Sursă info: Wikipedia.org

Poezii despre iarnă și luna decembrie

Iarna pe uliță, de George Coșbuc

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.

Nu e soare, dar e bine,
Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt copii. Cu multe sănii,
De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.

Gură fac ca roata morii;
Şi de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureşe, când norii
Ploi vestesc.

Cei mai mari acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierate puşi;
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi plâng grămadă
Pe la uşi.

Colo-n colţ acum răsare
Un copil, al nu ştiu cui,
Largi de-un cot sunt paşii lui,
Iar el mic, căci pe cărare
Parcă nu-i.

Haina-i măturând pământul
Şi-o târăşte-abia, abia:
Cinci ca el încap în ea,
Să mai bată, soro, vântul
Dac-o vrea!.

El e sol precum se vede,
Mă-sa l-a trimis în sat,
Vezi de-aceea-i încruntat,
Şi s-avântă, şi se crede
Că-i bărbat;.

Cade-n brânci şi se ridică
Dând pe ceafă puţintel
Toată lâna unui miel:
O căciulă mai voinică
Decât el.

Şi tot vine, tot înoată,
Dar deodată cu ochi vii,
Stă pe loc – să mi te ţii!
Colo, zgomotoasa gloată,
De copii!.

El degrabă-n jur chiteşte
Vrun ocol, căci e pierdut,
Dar copiii l-au văzut!
Toată ceata năvăleşte
Pe-ntrecut.

„Uite-i, mă, căciula, frate,
Mare cât o zi de post –
Aoleu, ce urs mi-a fost!

Au sub dânsa şapte sate
Adăpost!.

Unii-l iau grăbit la vale,
Alţii-n glumă parte-i ţin –
Uite-i, fără pic de vin
S-au jurat să-mbete-n cale
Pe creştin!.

Vine-o babă-ncet pe stradă
În cojocul rupt al ei
Şi încins cu sfori de tei.
Stă pe loc acum să vadă
Şi ea ce-i.

S-oţărăşte rău bătrâna
Pentru micul Barba-cot.

„Aţi înnebunit de tot –
Puiul mamii, dă-mi tu mâna
Să te scot!.

Cică vrei să stingi cu paie
Focul când e-n clăi cu fân,
Şi-apoi zici că eşti român!
Biata bab-a-ntrat în laie
La stăpân.

Ca pe-o bufniţ-o-nconjoară
Şi-o petrec cu chiu cu vai,
Şi se ţin de dânsa scai,
Plină-i strâmta ulicioară
De alai.

Nu e chip să-i faci cu buna
Să-şi păzească drumul lor!
Râd şi sar într-un picior,
Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna
Mai cu zor.

Baba şi-a uitat învăţul:
Bate, -njură, dă din mâini:

„Dracilor, sunteţi păgâni?
Maica mea! Să stai cu băţul
Ca la câini!.

Şi cu băţul se-nvârteşte
Ca să-şi facă-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
Şi mulţimea năvăleşte
Iarăşi stol.

Astfel tabăra se duce
Lălăind în chip avan:
Baba-n mijloc, căpitan,
Scuipă-n sân şi face cruce
De Satan.

Ba se răscolesc şi câinii
De prin curţi, şi sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc miraţi bătrânii
Din bordei.

„Ce-i pe drum atâta gură?

„Nu-i nimic. Copii ştrengari.

„Ei, auzi! Vedea-i-aş mari,
Parcă trece-adunătură
De tătari!

Ninge, de Otilia Cazimir

Ssst! Micuţa gerului,
Cu mânuţa îngheţată,
Bate-n poarta cerului
Şi întreabă supărată;

– Unde-s stelele de sus?
– Iaca, nu-s!
Vântul rău le-a scuturat
Şi le-mprăştie prin sat.

Uite una: s-a desprins
Dintr-o margine de nor
Şi coboară-ncetişor…
– Oare-a nins?

E un fulg şi-i cel dintâi
Şi aduce-n vânt, ninsoare,
Drumuri albe peste văi,
Râs curat în ochii tăi,
Sănioare,
Zurgălăi…

Colinde, Colinde, de Mihai Eminescu

Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Căci ghiaţa se ‘ntinde
Asemeni oglinzilor.
Şi tremură brazii
Mişcând ramurele,
Căci noaptea de azi-i
Când scântee stelele.

Se bucur copiii,
Copiii şi fetele,
De dragul Mariei
Îşi piaptănă pletele…
De dragul Mariei
Şi al Mântuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului.

Citește și: Câte săptămâni are un an și câte zile

Urmărește-ne pe Google News