Curiozități Despre Machu Picchu

Cuprins:

Machu Picchu continuă să fascineze oamenii de știință, care încearcă să afle adevărata poveste a orașului pierdut, care este, poate, cea mai populară destinație turistică nu doar din Peru, ci de pe întregul continent al Americii de Sud.

Cine a descoperit Machu Picchu

Adeseori supranumit „Orașul pierdut al incașilor”, Machu Picchu reprezintă unele dintre cele mai bine conservate ruine ale acestei civilizații. Se crede că acesta a fost construit în secolul al XV-lea, în jurul anului 1450, în timpul domniei împăratului Pachacuti, considerat de unii antropologi drept primul împărat istoric al incașilor. În secolul următor, orașul a fost abandonat în momentul în care Imperiul Inca a fost cucerit în urma invaziei spaniole.

Multă vreme s-a considerat că sanctuarul a fost descoperit de arheologul american Hiram Bingham, profesor la Universitatea Yale, care între 1906 și 1915 a condus cinci expediții în Peru. În vara anului 1911, când se afla în excursie în jurul orașului Cuzco (cel mai apropiat de Machu Picchu), omul de știință s-a întâlnit cu un fermier local, Melchor Arteaga. Acesta i-a povestit despre niște clădiri ascunse în munți, în mijlocul pădurilor, și s-a oferit să-l călăuzească.

Recomandări

Ideile care să-l convingă pe Donald Trump să sprijine „planul de victorie” al Ucrainei asupra Rusiei: „Lingușiri, profituri, pace”

Astfel, a rămas în conștiința publică că Bingham este descoperitorul orașului pierdut, deși el doar a raportat despre existența unui astfel de sanctuar incaș neatins undeva în Anzi. Adevăratul descoperitor al complexului arheologic a fost omul de știință german, Augusto Berns, care a trecut pe acolo cu 44 de ani mai devreme, în 1867. Mult mai târziu, în 1983, UNESCO l-a inclus în patrimoniul mondial, descriindu-l drept „o capodoperă absolută de arhitectură şi un testimoniu unic al civilizaţiei incaşe”, potrivit site-ului oficial UNESCO.

Unde se află Machu Picchu

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 3

Machu Picchu este un oraş-templu din secolul al XV-lea d.Hr., situat în regiunea Cusco sau Qosqo din Peru. Acesta este cocoțat deasupra văii râului Urubamba, într-o șa îngustă între vârfurile Machu Picchu („Vârful Vechi”) și Huayna Picchu („Vârful Nou”), în mijlocul unei păduri tropicale muntoase, la 2.430 de metri deasupra nivelului mării, relatează enciclopedia online Britannica.

Recomandări

Prima ninsoare în București. Imagini cu primii fulgi de zăpadă din acest sezon

Sanctuarul istoric de la Machu Picchu se întinde pe o suprafață de 32.592 de hectare de pante montane, vârfuri muntoase şi văi care înconjoară „inima” sa, spectaculosul monument arheologic „La Ciudadela” (n.n. – „Cetatea”). În total sunt peste 150 de clădiri separate – băi, case, temple și sanctuare.

De altfel, arheologii spun că Machu Picchu nu era un oraș adevărat, ci doar o colecție de temple, sanctuare, palate și observatoare. Istoria acestui loc este înconjurată de o mulțime de mistere, mulți vizitându-l nu doar pentru frumusețea lui, ci și datorită atracției spirituale.

Locul pentru construirea orașului nu a fost ales la întâmplare, ci a fost determinat de munții sacrii din apropiere. Poziționarea și orientarea clădirilor principale din Machu Picchu au fost puternic influențate de acești munți, care au un rol important în cosmologia incașă.

De ce a fost construit Machu Picchu

La ridicarea orașului incaș au contribuit mai mulţi arhitecți, ingineri şi astronomi ai vremii, precum și numeroși muncitori. Mai mult de 50% din efortul necesar în construcţia sa a fost utilizat la pregătirea terenului, fundaţiilor şi sistemului de drenaj.

Cele aproximativ 200 de structuri care alcătuiesc acest remarcabil centru religios, ceremonial, astronomic şi agricol sunt aşezate pe o creastă abruptă, care este străbătută de terase de piatră. Urmând un plan riguros, vechiul oraş incaş este împărţit în două părți, una inferioară şi una superioară, care separă agricultura de zonele rezidenţiale, cu o zonă pătrăţoasă mare între cele două.

Recomandări

Silviu Prigoană a murit. Avea 60 de ani și i s-a făcut rău într-un restaurant din Bran

Toate clădirile au fost construite din blocuri de piatră, fiecare dintre acestea cântărind 50 de tone. Principalele monumente arheologice sunt piatra Intihuatana (una dintre stâncile ritualice din cultura incaşă), Templul Soarelui şi Camera celor Trei Ferestre, care erau dedicate principalei zeităţi incaşe, Inti, zeul Soarelui. Construcţia corespundea nevoii incaşilor de a avea un centru religios, politic şi administrativ într-un spaţiu sacru, care era considerat legătura intrinsecă între munţii Anzi şi fluviul Amazon, se mai precizează pe site-ul UNESCO.

Ce comori ascunde Machu Picchu

Arhitectura masivă, dar rafinată din Machu Picchu, se îmbină excepțional cu mediul natural uimitor, cu care este strâns legată. Numeroase centre subsidiare, un sistem extins de drumuri și poteci, canale de irigare și terase agricole sunt mărturie pentru utilizarea umană de lungă durată, adesea continuă. Topografia accidentată, care face unele zone să fie dificil de accesat, a avut ca rezultat un mozaic de zone utilizate și diverse habitate naturale.

Pantele estice ale Anzilor tropicali, cu gradientul lor enorm de la pășunile „Puna” de mare altitudine și tufișurile de Polylepis la pădurile de nori montane, până la pădurile tropicale de câmpie, sunt cunoscute ca adăpostind o biodiversitate bogată și un endemism ridicat de importanță globală. În ciuda dimensiunilor sale reduse, proprietatea contribuie la conservarea unui habitat foarte bogat și a diversității speciilor, cu o floră și o faună remarcabile, endemice și relicte.

Adevăratele comori de aici sunt proiectele ingenioase pe care le-au folosit inginerii incași pentru a ridica Machu Picchu. Lucrările cele mai impresionante erau realizate din fundația clădirii și din pietre sfărâmate care erau folosite ca sistem de drenaj. Acest sistem le era de mare folos locuitorilor din Machu Picchu deoarece, în sezonul ploios, locul devenea alunecos și umed. Beneficiind de sprijin din partea universității și a National Geographic, Hiram Bingham a revenit la Machu Picchu în 1912, 1914 și 1915, excavând și explorând sit-ul. Astfel, au fost recuperate în jur de 40.000 de artefacte (mumii, oase umane, bijuterii, piese de argint și ceramică).

Cercetătorii cred că incașii au început să construiască Machu Picchu în jurul anului 1450 d.Hr. în timpul domniei lui Pachacuti Inca Yupanqui (1438-1471), adică cu un mileniu după căderea Imperiului Roman și cu mai puțin de un secol înainte ca conchistadorii spanioli să invadeze Peru.
Inginerii incași au reușit să construiască întreaga cetate Machu Picchu fără să folosească mortar. În schimb, au folosit o tehnică specială, denumită „shlar”, care implică tăierea pietrelor atât de precis, încât acestea se așează una peste alta fără să existe spațiu între ele.
Arheologii estimează că, în timpul construcției sale, în Machu Picchu au trăit între 750 și 1.000 de oameni, care îndeplineau diverse sarcini, inclusiv lucrări agricole, construcții, activități religioase și sprijinirea nevoilor elitei conducătoare.
Exploratorul american Hiram Bingham, care în expediția sa din 1911 a dat peste sit-ul incaș și a inițiat studiul său științific care l-a făcut celebru, căuta, de fapt, Vilcabamba, ultimul sat incaș folosit ca refugiu împotriva cuceririi spaniole în 1572, conform Papis Treks.
Peru este o țară cu o activitate seismică ridicată, iar Machu Picchu este situat la intersecția a două linii de falie. Știind acest lucru, incașii au folosit diverse tehnici pentru a face clădirile rezistente la cutremure. Ei au făcut uși și ferestre în formă de trapez, pereți înclinați spre interior și blocuri de contravântuire, astfel încât Machu Picchu este rezistent la cutremure.
Incașii nu aveau un sistem de scriere motiv pentru care nu există înregistrări scrise ale oamenilor care locuiau acolo. De aceea, scopul exact al acestui sit nu este nici astăzi cunoscut, însă cercetările sugerează că el ar fi putut servi ca reședință regală sau pe post de refugiu pentru liderii religioși de rang înalt și savanții din imperiul incaș.
Echipa lui Hiram Bingham a colectat zeci de mii de artefacte la Machu Picchu și le-a trimis la Universitatea Yale. Deși, guvernul peruan a cerut timp de zeci de ani ca acestea să fie returnate, Universitatea Yale le-a trimis înapoi de abia în 2012.
Unii savanți amatori cred că extratereștrii au construit Machu Picchu. Pentru ei, pare de neconceput ca un popor lipsit de unelte de fier, de animale de tracțiune sau chiar de roată – una dintre cele mai importante invenții ale umanității – să poată trage pietre atât de mari pe munte și să construiască astfel de structuri, relatează Peru for Less.
Datorită pooziționării sale la marginea Anzilor și a pădurilor tropicale amazoniene, Machu Picchu are o climă unică. Comparativ cu vremea relativ uscată din Cusco, orașul pierdut incaș are o vegetație luxuriantă și este adesea învăluit în nori și ceață. În plus, aici există o varietate de specii subtropicale de păsări și flori viu colorate.
Deși incașii au adus lame și alpaca cu ei în Machu Picchu, nici una dintre aceste specii nu este originară din această regiune a Peru, acestea trăind la altitudini de peste 4.000 de metri. Lamele de la Machu Picchu au fost aduse special pentru turism.
Pentru o scurtă perioadă de timp, în anii 1990, guvernul peruan a permis survolările zonei cu elicopterele. Cu toate acestea, autorizățile au interzis rapid excursiile cu aceste aparate de zbor din cauza daunelor pe care le provoacă florei și faunei native.
Machu Picchu a fost un observator astronomic, iar piatra sa sacră Intihuatana indică cu exactitate cele două echinocții. De două ori pe an, soarele acoperă piatra fără a crea umbră.