Curiozități Despre Ursul Polar

Cuprins:

Descoperiri recente sugerează faptul că aceștia se trag dintr-un strămoș comun al ursului brun, care a trăit pe Terra în urmă cu câteva milioane de ani. Strămoșul ursului polar a trecut printr-un proces evolutiv, care l-a ajutat să supraviețuiască în zonele înghețate ale Oceanului Arctic. În acest articol vom descoperi împreună ce sunt urșii polari, unde trăiesc aceștia, cu ce se hrănesc și, totdată, îți vom spune și multe alte lucruri uimitoare despre aceste animale de pradă deosebite pe care poate nu le știai.

Ce este ursul polar?

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 4

Ursul polar este o specie mare de urs, specifică regiunii polare. Este, de asemenea, cea mai mare specie de urs care există în lume la ora actuală, precum și cel mai mare carnivor terestru. Un mascul adult cântărește între 350 și 700 de kilograme și măsoară între 2,4 și 3 metri. Femela de urs polar adultă are aproximativ jumătate din greutatea masculului și are o lungime cuprinsă între 1,8 și 2,4 metri.

Interesant este faptul că, deși este cel mai mare animal de pradă de pe uscat, ursul polar este clasificat ca fiind un mamifer marin. Aceștia îşi petrec o mare parte din viață în apele Oceanului Arctic plimbându-se pe bucăți uriașe de gheață, fie stând pe acestea aşteptându-şi răbdători prada, foca, sau înotând în apele răcoroase. Primăvara și vara, urșii polari tind să doarmă mai mult ziua decât noaptea deoarece focile, prada lor principală, sunt mai active pe timpul nopții. La fel ca oamenii, majoritatea urșilor polari dorm între 7 și 8 ore.

Pe timp de iarnă, ursul polar doarme în gropi nu foarte adânci pe care le sapă în zăpadă și în care se așază cu laturile sau cu spatele împotriva vântului. Astfel, zăpada se adună deasupra lor oferindu-le și o „pătură izolatoare”, motiv pentru care rămân uneori acolo mai multe zile, până când trece furtuna.

Citeşte și: Ursul panda – unul dintre cele mai îndrăgite animale. Curiozități și lucruri mai puțin știute

Unde trăiesc urșii polari

Urşii polari sunt foarte bine adaptați frigului din regiunile arctice, ba chiar confortabili. Corpul lor e construit în aşa fel încât să reziste la temperaturi foarte scăzute. Blana lor este densă, izolantă şi previne aproape complet pierderile de căldură. Sub blană, au un strat gros de grăsime, ce poate măsura până la 11 cm, ce îi ajută să stea calzi, mai ales atunci când înoată. Blana lor e un foarte bun izolant, încât, atunci când aleargă, există riscul de a se supraîncălzi, iar uneori au nevoie să intre în apă pentru a se răcori.

Drept urmare, ei trăiesc într-una dintre cele mai reci zone de pe glob, unde temperaturile ating și –55 de grade Celsius. Este vorba despre regiunea situată de-a lungul coastelor înghețate din jurul Polului Nord. Majoritatea exemplarelor sunt în regiunea de nord a Canadei, iar restul trăiesc în Alaska, Groenlanda, Rusia și Norvegia.

Scurt istoric al ursului polar

Vestitul explorator englez Constantine John Phipps a fost primul care a descris ursul polar ca pe o specie distinctă. Acesta a publicat în 1774 raportul despre expediția pe care o efectuase în anul anterior către Polul Nord. El a ales denumirea științifică Ursus maritimus (n.n. – denumirea latinească pentru „urs maritim”) datorită habitatului natal al animalului. În același timp, ursul polar era denumit nanook de către poporul inuit din regiunile arctice din Alaska, și nanuuk de către poporul Yupik din Siberia.

Se crede că familia ursului, Ursidae, s-a despărțit de alte carnivore în urmă cu vreo 38 de milioane de ani, iar subfamilia Ursinae a apărut acum circa 4,2 milioane de ani, potrivit Wikipedia. cea mai veche fosilă cunoscută de urs polar este un os maxilar vechi de 130.000 până la 110.000 de ani, care a fost descoperit pe insula Prins Karls Forland în 2004. Fosilele arată că acum 10.000-20.000 de ani, dinții molari ai ursului polar s-au schimbat semnificativ comparativ cu cei ai ursului brun. De altfel, se presupune că urșii polari au derivat dintr-o specie de urși bruni, care s-a izolat în timpul unei perioade glaciare în Pleistocen din partea de est a Siberiei, din Kamchatka și Peninsula Kolym.

Citește și: Ursul koala nu este, de fapt, un urs. Curiozități și lucruri mai puțin știute

50 de lucruri mai puțin știute despre ursul polar

Urșii polari supraviețuiesc în cele mai severe condiții climatice, iar în unele situații chiar sunt nevoiți să reziste fără hrană, să îndure vântul puternic și gerul. Cu toate acestea, aceste animale sunt deosebit de inteligente, reușind să-și găsească hrana sub un strat gros de zăpadă și gheață. În cele ce urmează îți vom prezenta o serie de lucruri pe cât de interesante, pe atât de uimitoare despre urșii polari mai puțin știute.

Blana urșilor polari nu este albă cu adevărat. Ea este formată din fire transparente care reflectă lumina, dându-le aspectul alb, scrie site-ul 100-Facts. În plus, pielea lor este de neagră.
Blana unui urs polar numără 9.677 de fire de păr pe centimetru pătrat. Urșii polari au două straturi de blană.
Majoritatea urșilor polari se nasc fără blană.
Speranța medie de viață a urșilor polari este de circa 40 de ani.
Cel mai bătrân urs polar din lume a trăit mai bine de 47 de ani.
Picioarele urșilor polari sunt strâmbe pentru a asigura echilibrul și pentru o prindere mai bună a pradei în apă.
Limba unui urs poate să atingă o lungime de 25 cm.
Un urs polar poate alerga cu o viteză de până la 65 km/h.
Dintre toate speciile de urși, doar cei polari au gheare lungi și drepte. Ghearele de pe labele din față ale unui urs polar sunt mai mari decât cele din spate.
Pulsul normal al unui urs polar este de peste 40 de bătăi pe minut. În timpul hibernării, pulsul este de 8 bătăi pe minut.
Urșii sunt printre animalele care pot distinge culorile.
Un urs polar poate sări din apă până la o înălțime de 2,4 metri.
Stomacul unui urs polar poate ține până la 68 kg de carne.
Termitele sunt hrana preferată a urșilor leneși.
Urșii polari sunt excelenți înotători. Ei pot înota fără oprire până la 160 km.
Simțul mirosului unui urs polar este de 100 de ori mai puternic decât al unui om.
Ursul polar își poate simți prada de la o distanță de până la 32 km.
Un urs polar este capabil să simtă mirosul unei căprioare de sub un strat de gheață gros de 3 m.
Pentru a reduce pierderile de căldură când urșii polari stau pe gheață, blana acoperă golurile dintre degete.
Dinții urșilor polari sunt diferiți ca mărime.
Hibernarea unui urs polar poate dura până la 195 de zile.
În timpul hibernării, urșii polari nu își fac nevoile.
Doar femelele de urs polar gestante hibernează.
Femela de urs polar își alege partenerul cu un an înainte de împerechere.
Sezonul de împerechere al urșilor polari durează din martie până în iulie.
Potrivit site-ului MentalFloss, urşii polari sunt animale solitare, cu excepția perioadelor de împerechere sau atunci când femela are grijă de pui.
Femelele de urs polar pot concepe cel puțin 5 pui pe parcursul vieții.
Un urs polar nou-născut cântărește mai puțin de un kilogram.
În primele luni, mama nu bea, nu mănâncă şi se concentrează exclusiv pe puii ei, pe care îi alăptează şi îi ține calzi.
Femela de urs polar îşi petrece timpul învățându-și puii să supraviețuiască în Arctica. Timp de 2-3 ani îi învață să înoate, să vâneze, să mănânce etc.
Popoarele asiatice folosesc organele de urs polar în scopuri medicinale.
În fiecare an, pe 27 februarie, se sărbătorește Ziua internațională a ursului polar.
În afară de focă, ursul polar se hrănește și cu iepure de mare, care este un melc de mare.
Oamenii sunt rar atacați de urși polari.
Vârsta unui urs polar poate fi determinată în funcție de numărul de inele de pe o secțiune a molarului.
Urșii polari suferă adeseori de supraîncălzire în Arctica.
Ca să mențină o temperatură normală a corpului, urșii polari se mișcă destul de atent și de încet.
Pentru a se încălzi, urșii își acoperă nasul cu labele în timpul hibernării.
După ce mănâncă, urșii polari își curăță corpul timp de 20 de minute. De altfel, urșii polari petrec mai mult de o oră pe zi spălându-se.
Spălatul și curățarea blănii se află printre cele mai dese activități ale ursului polar.
Urșii polari pot avea accese de furie din când în când.
Ursul polar poate digera alimente atât de origine animală, cât și vegetală.
Viteza unui urs polar este echivalată cu cea a unui cal.
Ficatul de urs polar este bogat în vitamina A.
În sălbăticie, găsim urși polari în Canada, SUA (Alaska), Rusia, Norvegia şi Groenlanda.
Aproximativ 60% din urşii polari se află în Canada.
Numărul urşilor polari este estimat a fi între 22.000 şi 33.000, potrivit Arctic WWF.
Urșilor polari le plac „băile de zăpadă” care îi ajută să-și curețe blana murdară după vânătoare.
Urșii polari nu au prădători naturali, fiind vânați doar de oameni.
Atingerea „bot în bot” este modul prin care un urs polar cere să împartă mâncare.