Accesibil doar unui număr restrâns de bărbați și, totodată, păstrându-și rigorile și regulile seculare, Muntele Athos continuă să fie un adevărat far al Ortodoxiei și al vieții monahale, atrăgându-i pe cei care caută o viață dedicată rugăciunii și contemplării divine. În cele ce urmează îți vom dezvălui cele mai interesante informații, dar și lucruri mai puțin știute despre acest loc sfânt din Grecia.

Informaţii despre Muntele Athos

Muntele Athos (n.n. – în greaca modernă Άγιοv Όρος – Sfântul Munte) este situat pe peninsula Hakidiki din nord-estul Greciei și ocupă cel mai estic dintre cele trei promontorii (brațe), care se întinde din regiunea Macedonia Centrală către Marea Egee. Este vorba despre promontoriul Aktí, care are o lungime de 50 de kilometri și o lățime maximă de 10,5 kilometri, la o arie totală de aproximativ 360 km2. Acesta are un șir muntos orientat pe lungimea „degetului de răsărit” al peninsulei elene, care culminează în extremitatea sudică cu masivul de marmură al Muntelui Athos (2.033 metri).

Mănăstirea Sfântul Pantelimon de pe Muntele Athos

Muntele Athos este o republică semiautonomă monahală ce datează din epoca bizantină unde sunt păstrate tradițiile și practicile străvechi care au rămas, practic, neschimbate de sute de ani. Aici trăiesc peste 1.500 de călugări greco-ortodocși, care locuiesc în 20 de mănăstiri, 12 schituri și alte dependințe antice (skíte s).

Mănăstirea Megisti Lavra, care a fost fondată în secolul al X-lea d.Hr., este cea mai veche dintre acestea. Capitala și singurul oraș al acestei subdiviziuni este Kareía (Καρυές, Karyaes). Muntele Athos a fost inclus în Patrimoniul mondial UNESCO în anul 1988.

Istoria Muntelui Athos pe scurt

Primele mențiuni referitoare la Muntele Athos apar încă din Antichitatea timpurie a Greciei, atunci când Homer a amintit de el în celebra „Iliada (sec. VIII-VII î.Hr.). În secolul al V-lea î.Hr., pentru a evita ca flota sa să ocolească periculosul promontoriu, regele persan Xerxes I a tăiat un canal lung de 2,4 kilometri prin „gâtul” lui Aktí ale cărui urme sunt vizibile și astăzi.

Cu toate acestea, istoria monahală a Muntelui Athos începe undeva în secolul al IX-lea d.Hr., atunci când călugării au început să se stabilească în această regiune pentru a trăi o viață în izolare și rugăciune. Primii anahoreți (pustnici) s-au instalat în această regiune în jurul unor înțelepți, în acest fel luând naștere primele comunități monahale în secolele V-VI d.Hr..

Se presupune că împăratul Konstantin Pogonatos, cunoscut și sub numele de Constantin al II-lea, ar fi luat în anul 670 hotărârea ca Muntele Athos să aparțină monahilor. Două secole mai târziu, în anul 885, împăratul bizantin Vasile I Macedoneanul, întemeietorul dinastiei macedonene și inițiatorul renașterii artei bizantine, a declarat independența Athos-ului, pe care l-a trecut sub stăpânirea călugărilor care se aflau deja acolo. Deși pustnicii locuiau în Athos înainte de 850 d.Hr., în anul 963 d.Hr., călugărul Athanasie Athonitul a fondat cu ajutorul patronului său imperial bizantin, Nicefor II Phocas, Mănăstirea Marea Laura, marcând începutul organizării comunității monahale, aflăm de pe enciclopedia online Britannica.

Mănăstirea Sfântul Pavel de pe Muntele Athos

Mai multe mănăstiri au fost construite în secolul al XI-lea. Odată cu înzestrarea mănăstirilor de către Rusia și alte țări slave, peninsula Halkidiki a căpătat un caracter aproape pan-ortodox. Până în 1400, numărul mănăstirilor ajunsese la 40 (dintre care jumătate au rezistat până astăzi), ultima construită fiind Stavronikita, care a fost reconstruită în secolul al XVI-lea după ce a fost afectată de mai multe ori de incendii.

De ce femeile nu au acces pe Muntele Athos

Accesul pe Muntele Athos este strict reglementat. Vizitatorii trebuie să obțină un permis special, care este denumit „Diamonitirion”, care este eliberat de Biroul de Pelerini ai Muntelui Athos. Aceste permise sunt emise într-un număr limitat și exclusiv bărbaților, conform unei tradiții care datează de secole, care interzice accesul femeilor, dar și al animalelor de sex feminin, cu excepția pisicilor pe Sfântul Munte, dar și la o distanță de 500 de metri de coastă, relatează BBC.

Interdicția accesului femeilor pe Muntele Athos a fost instituită în secolul al XI-lea, în anul 1060, de către împăratul Constantin al X-lea Ducas, după ce unii dintre tinerii călugări au fost seduși de femei cochete, care se presupune că aveau și tendințe histrionice. Mai exact, pentru a intra în contact cu călugării, acestea se dădeau drept ciobani și îi corupeau să întrețină relații sexuale. Acesta a reconfirmat autonomia Athosului și a oprit atât accesul femeilor, cât și copiilor, eunucilor și animalelor de sex feminin.

Mai există un motiv pentru care femeile nu au voie pe Muntele Athos, iar acesta este legat strict de tradiția ortodoxă. Concret, se spune că Fecioara Maria a fost dezorientată atunci când încerca să navigheze către Cipru și a debarcat pe Athos și atât de mult i-a plăcut aici, încât l-a rugat pe fiul ei să i-l dea ca al ei, iar el a fost de acord. De aceea, Athos se mai numește Grădina Maicii Domnului.

Curiozități despre Muntele Athos

  • 17 dintre cele 20 de mănăstiri ortodoxe de pe Muntele Athos se află sub suveranitatea grecilor. Celelalte trei sunt administrate de către frățiile georgiană, sârbească și, respectiv, bulgară. Călugării georgieni au întemeiat mănăstirea Iviron (anul 976), sârbii mănăstirea Hilandari (1197), iar bulgarii mănăstirea Zografou (1270).
  • În trecut, comunitățile neogrecești aveau mai multe mănăstiri sub jurisdicția lor. Cu toate acestea, călugării eleni le-au preluat atunci când numărul fraților a scăzut până la punctul în care mănăstirile nu mai puteau fi conduse de aceștia.
  • Atunci când turcii au preluat Peninsula Balcanică, în secolele al XIII-lea și al XIV-lea, aceștia au lăsat mănăstirile de pe Muntele Athos intacte. Însă nu oricum, ci în schimbul unor taxe, care nu erau deloc mici.
  • De-a lungul istoriei, o singură femeie a avut voie să pună piciorul pe terenurile comunității monahale de pe Muntele Athos. Este vorba despre Jelena (Elena), împărăteasa medievală a Serbiei, care era soția celui supranumit Dușan cel Puternic, care, așa cum sugerează și numele, a fost cel mai puternic conducător sârb din istorie.
  • O altă curiozitate despre Muntele Athos se referă la faptul că până și numărul de femele domestice este strict controlat. Doar pisicile, care țin sub control populația de rozătoare, și găinile pot fi văzute în această zonă, potrivit site-ului Ouranoupoli.
  • Mănăstirile Athos s-au dovedit a fi importante în crearea și împărtășirea artei ortodoxe. Operele de artă create de călugării din Athos decorează mănăstirile și bisericile din întreaga lume ortodoxă.
  • Pe timpul verii, pe Muntele Athos sunt organizate în mod regulat excursii cu barca în jurul acestuia. În timpul unei croaziere pot fi văzute doar câteva dintre cele 20 de mănăstiri, și anume Dochiariou, Xenophontos, Simonopetra, Dionysiou și Panteleimon Rusul.
  • Turiștii care vizitează Muntele Athos pot să petreacă noaptea în unele dintre cele douăzeci de mănăstiri. Cu toate acestea, numărul de locuri de cazare disponibile este limitat și, de aceea, este recomandat să fie rezervat sejurul cu mult timp înainte.
  • Există o serie de restricții în ceea ce privește vizitarea mănăstirilor. Astfel, doar un număr limitat de vizitatori este permis în fiecare zi și, totodată, trebuie purtată îmbrăcăminte adecvată, de culori în general închise, care să nu lase părți ale trupului la vedere. De asemenea, fotografiatul poate fi interzis în anumite zone.
  • Pentru a ajunge la Muntele Athos, vizitatorii trebuie să ajungă mai întâi în Salonic. De aici trebuie luată o barcă sau feribotul către micuța stațiune-port la Marea Egee, Ouranopolis, care se află la o distanță de 140 de kilometri est de orașul grecesc. Această localitate este accesibilă fie cu autoturismul personal fie cu autobuze care fac curse regulat între Salonic și Ouranopolis, notează Facts.net. Autoturismele pot fi lăsate într-o parcare cu plată aflată în imediata apropiere a portului Ouranopolis sau în stațiune, ceva mai departe de port. Odată ajuns în Ouranoupolis, te poți îmbarca pe o navă de croazieră sau poți aranja o excursie cu barca pentru a explora mănăstirile.
  • Călugării de pe Muntele Athos mănâncă două mese pe zi, ambele având o durată de 10 minute. Aceștia nu consumă carne și nu vorbesc între ei în timp ce mănâncă. Singurul sunet care se aude în tot acest timp este vocea unui călugăr, care citește din texte sacre.
  • Muntele Athos este nu doar un sanctuar spiritual, ci și unul natural. Aflat la intersecția mai multor zone climatice, „Sfântul Munte” oferă un habitat divers și bogat pentru o mare varietate de plante și de animale. Astfel, aici se regăsesc peste 2.000 de specii de plante, dintre care multe sunt endemice și nu există nicăieri în lume. În plus, pădurile și zonele sălbatice reprezintă un bun refugiu pentru animale precum lupi, pisici sălbatice, cerbi și numeroase specii de păsări. Comunitatea monahală face eforturi de conservare care ajută la menținerea acestui echilibru natural, protejând biodiversitatea unică a Muntelui Athos în fața dezvoltării și a schimbărilor climatice.

Vezi şi plaje din Grecia, unde să mergi în vacanță la mare în Grecia!

Urmărește-ne pe Google News