Originea denumirii nu este foarte clară. Hugo Ball a susținut că numele provine din afirmația “Da”, folosită des în discuțiile pe care le aveau inițiatorii mișcării, de origine românească. O altă părere îi aparține poetului Richard Huelsenbeck, care considera că inițiatorii Dadaismului au creat acest cuvânt prin înțeparea unui dicționar francez-german și a deschis cartea acolo unde indicau loviturile.
Marcel Iancu, persoana menționată și în lucrarea ”Dada revolta artei”, de Marc Dachy a spus că numele mișcării a fost ales prin hazard, dintr-un dicționar Larousse. După ce Tristan Tzara a introdus un creion în Marele Dicționar Francez Larousse, acesta s-a oprit în dreptul cuvântului onomatopeic ”dada”.
Descrierea curentului literar Dadaismul
Curentul literar cultural și artistic nonconformist îndreptat împotriva rutinei în viață, gândire și artă, care a fost dezvoltat plenar între anii 1916 și 1923 și înființat la Zurich în 1916 de către poetul Tristan Tzara, care a fost ajutat de scriitorii Hugo Ball, Richard Huelsenbeck și artistul plastic Hans Arp.
În manifestul curentului literar Dadaismul se vorbește despre căutarea unei extreme limite a divorțului dintre gândire și expresie, neagă totul, contrazice absolut tot și ridică nihilismul și mistificarea la rangul de principii supreme.
Îți propunem să citești și ce înseamnă Suprarealism – cum a apărut curentul literar
Dadaismul și alte curente artistice
După ce Tristan Tzara se mută la Paris, mișcarea se mută aici și cunoaște noi scriitori care intră în grupul mișcării suprarealiste: Andre Breton, Louis Aragon, Paul Eluard și Phillipe Soupault. Mai mulți dadaiști publică în revista lui Francis Picabia “391”, se reiau spectacolele și în mai 1921 se regizează procesul intentat academicianului Maurice Barres.
Curentul literar Dadaismul reușește să supraviețuiască exclusiv personalității lui Tzara, care abordează tendințe protestar-anarhice și face din arbitrar și hazard principii ale creației.
Vezi lista de curente literare
Dadaismul în România
Curentul literar Dadaismul este vizibil parțial în România, în anumite producții poetice ori în domeniul artelor plastice publicate în reviste importante precum “Contimporanul”, “Integral”, “Punct” sau “75 HP”.
Caracteristica mișcării românești este chiar eclectismul, tocmai din acest motiv dadaismul în stare pură este greu de descoperit.