ComenteazăCuprins:
Această abilitate a fascinat oamenii de știință de-a lungul timpului și a reprezentat subiectul a numeroase studii în domeniu pentru a putea descoperi motivele pentru care pisicile reușesc această acrobație impresionantă.
Pisica domestică: unde și când a apărut
Se spune că oamenii au început să domesticească pisici în urmă cu aproximativ 10.000 de ani, în Semiluna fertilă, o regiune care, în Antichitate, cuprindea Mesopotamia, Fenicia și Egiptul. Denumită astfel datorită formei sale, această regiune este considerată leagănul civilizației deoarece, deși era delimitată de deșert și de munți, era relativ fertilă motiv pentru care aici au apărut primele civilizații umane.
În acele vremuri, pisicile sălbatice erau, probabil, atrase de așezările umane, de unde își procurau hrana. Oamenii și-au dat seama că este util să aibă în preajma lor aceste feline pentru companie, dar și pentru a ține departe șoarecii, iar, în cele din urmă, cele două specii au început să trăiască împreună. Mai târziu, oamenii au început să aducă pisici și la bordul navelor pe măsură ce călătoreau prin lume, potrivit National Geographic.
Un studiu genetic realizat în 2007 arată că pisica de casă de astăzi descinde dintr-o subspecie de pisică sălbatică africană, denumită Felis silvestris lybica, divergența producându-se în jurul anului 8000 î.Hr., în Asia de Sud-Est.
Caracteristicile unei pisici domestice
Asemenea pisicilor sălbatice, rudele lor mai mari, pisicile de casă sunt carnivore, ceea ce înseamnă că trebuie să mănânce carne pentru a rămâne sănătoase. Deși, cum spuneam anterior, ele au fost domesticite cu mii de ani în urmă, acestemici prădătoare și-au păstrat un puternic instinct de vânătoare, bazându-se pe furișat pentru a-și urmări prada și pentru a o ataca cu ghearele și cu dinții săi ascuțiți.
De asemenea, fiind vorba despre o specie de animal în principal nocturn, pisica are o vedere și un auz excelente, cu urechi care se pot mișca întocmai ca niște veritabile antene de satelit. Reputația pisicilor de a avea nouă vieți provine în parte din capacitatea lor de a se descurca în medii dificile, folosindu-și, spre exemplu, coada pentru a-și menține echilibrul și pentru a-și așeza corpul suplu și musculos pe cele patru labe.
În același timp, discurile de amortizare situate între vertebre conferă corpului pisicii o flexibilitate și o viteză excepționale. Femelele ating maturitatea sexuală la doar patru luni și intră în călduri de câteva ori pe an. Sarcina durează aproximativ 64 de zile, iar în medie pisica fată patru pisoi. Tinerii sunt de obicei înțărcați la vârsta de două luni și cresc rapid, atingând dimensiunea adultului până la vârsta de 10 luni sau până la un an, mai precizează National Geographic.
Câte rase de pisici domestice există
Cunoscută și sub numele de pisica domestică sau mâța, pisica de casă, este un mamifer din ordinul carnivorelor, familia Felidae, subfamilia Felinae. Există cel puțin 45 de rase de pisici domestice. Acestea diferă foarte mult în funcție de culoarea blanii, lungimea cozii, textura părului și temperament, conform Asociației Cat Fanciers.
Pisica Maine Coon este cea mai mare, masculii ajungând să măsoare în medie un metru și să cântărească în jur de zece kilograme. Cea mai mică rasă este Singapura, originară din Singapore, care se distinge prin exemplare cu ochii foarte mari, iar femelele adulte cântăresc doar patru kilograme. Una dintre cele mai neobișnuite rase de pisici este Sphynx-ul, care nu are păr și care este cunoscută pentru faptul că este robustă și inteligentă.
Citeşte mai multe despre rase de pisici!
Cum reușesc pisicile să aterizeze în picioare
Pentru o lungă perioadă de timp, capacitatea pisicilor de a ateriza aparent mereu în picioare i-a derutat pe oamenii de știință încă de la începutul secolului al XIX-lea. Inițial, s-a crezut că, atunci când pisicile erau lăsate să cadă, acestea reușeau cumva să „împingă” mâna persoanei respective.
Cu toate acestea, în anul 1894, un om de știință francez, pe nume Etienne-Jules Marey, a testat acest reflex și avea să descopere că nu era așa. Folosind o cameră cronofotografică, el a reușit să capteze 60 de cadre pe secundă ale căderii unei pisici, după care a urmărit în slow-motion cum pisica a început să-și schimbe poziția în cădere și să reușească să aterizeze pe picioare.
Este important de știut că aparatul vestibular din urechea internă a pisicii acționează ca o busolă de echilibru și orientare, astfel încât felina știe întotdeauna care este poziția corectă. Odată ce o pisică aflată în cădere a determinat care parte a corpului său ar trebui să fie orientată în sus, ea își rotește capul pentru a vedea unde va ateriza. În continuare, intră în joc coloana vertebrală a pisicii.
Pisicile au o structură scheletică unică, lipsită de claviculă, și cu o coloană vertebrală neobișnuit de flexibilă, cu 30 de vertebre (oamenii au 24). Coloana vertebrală îi permite acesteia să își corecteze poziția în timpul căderii libere, aflăm de pe site-ul TreeHugger. Pe măsură ce își arcuiește spatele, pisica își poziționează picioarele din față sub ea, cu labele din față aproape de cap pentru a o proteja la impactul cu solul.
Când aterizează, articulațiile picioarelor suportă greutatea impactului. La fel ca veverițele zburătoare, pisicile au un raport scăzut între volumul corpului și greutate, ceea ce le permite să își încetinească viteza în timpul căderii, ca și cum ar avea o parașută. Ea îşi scoate ghearele ca să nu alunece în momentul aterizării şi, la final, îşi înconvoaie spatele pentru a diminua şocul la impact.
Graţie acestui instinct unic, se spune că pisicile au nouă vieţi. Şi nu doar pisicile adulte fac asta. Mişcarea este atât de instinctivă, încât şi pisoii în vârstă de doar şapte săptămâni fac să pară că totul este foarte simplu.
În ce mod afectează înălțimea aterizarea pisicilor
S-a dovedit științific faptul că pisicile au un sistem de echilibrare încorporat denumit „reflex de redresare”, care le ajută să se orienteze și să aterizeze în picioare. Deși, pisicile reușesc adesea să aterizeze în poziție verticală, ele nu aterizează mereu în picioare.
Asta din cauza faptului că înălțimea de la care cad le poate afecta capacitatea de a ateriza în siguranță. Potrivit oamenilor de știință, cu cât este mai mare căderea, cu atât pisicile au mai mult timp să se redreseze. Altfel spus, dacă înălțimea este prea mică, pisica s-ar putea să nu aibă suficient timp pentru a se redresa complet. Pe de altă parte, dacă ea cade de la o înălțime prea mare, riscul de a se răni crește semnificativ, în ciuda capacității de redresare.
Experții de la Centrul Medical pentru Animale din New York au realizat un studiu în 1987 în cadrul căruia au analizat înregistrările pisicilor care căzuseră de pe clădiri cu mai multe etaje. Aceștia au descoperit unele statistici incredibile, și anume majoritatea pisicilor au aterizat pe beton și, totuși, 90% dintre toate felinele studiate au supraviețuit căderii, iar doar 37% dintre ele au necesitat îngrijiri de urgență, potrivit site-ului Purina.co.uk.
De asemenea, pisicile pot atinge în cădere o viteză maximă de 100 km/h, mult mai mică decât cea a oamenilor, și anume aproximativ 193 km/h. Studiile au arătat că pisicile au mai multe șanse să aterizeze în picioare și să supraviețuiască atunci când cad de la înălțimi moderate, echivalentul înălțimii între două și șase etaje. La înălțimi foarte mari, viteza și impactul cresc riscul de suferi fracturi și alte leziuni grave.
Care este secretul aterizării în picioare al pisicilor
Capacitatea pisicilor de a ateriza în picioare și de a supraviețui unor căderi de la mari înălțime este influențată de faptul că ele își petrec mult timp cățărându-se în copaci. În aceste condiții, este probabil să cadă la un moment dat, așa că s-au adaptat pentru a suferi daune minime în urma unei căzături. Picioarele pisicilor pot părea lungi și subțiri, dar, de fapt, sunt foarte musculoase, având rolul de a reduce impactul și de a absorbi șocurile când aterizează pe sol. Picioarele lor unghiulare nu sunt construite doar pentru a fi ideale ca pisicile să poată sări și să poată ajunge la înălțimi mari, ci și pentru a reduce impactul în caz de cădere.
Deși au capacitatea de a se redresa singure în cădere, este totuși important să te asiguri că pisica ta nu va cădea de la înălțime. Este mult mai puțin probabil ca pisicile supraponderale să poată ateriza pe picioare deoarece acest lucru le reduce capacitatea de a se redresa în aer.
De aceea, dacă locuiești la bloc, este recomandat să te asiguri că ții ferestrele închise sau, dacă le deschizi, că instalezi diverse apărători pentru a preveni căderea pisicii tale. Dacă, din nefericire, aceasta a suferit o căzătură de la etaj, mergi cu ea imediat la medicul veterinar deoarece poate să fi suferit leziuni interne grave care i-ar putea fi fatale dacă nu sunt tratate, mai precizează sursa citată anterior.
Vezi şi 50 de curiozităţi despre pisici!