De ce cască oamenii şi când căscatul devine un motiv de îngrijorare

Ce este căscatul

Cascatul este un act reflex natural pe care îl experimentează oamenii, dar și animalele vertebrate, păsările, peștii, reptilele și mamiferele. Acest fenomen fiziologic este observat în aproape toate etapele vieții și începe din a 11-a săptămână de sarcină, când embrionul este în faza de fetus, și continuă toată viața.

Atunci când căscăm, deschidem gura, inspirăm adânc pe gură și pe nas, iar apoi expirăm încet, iar un agent de umezire, cunoscut sub numele de surfactant, acoperă micii saci de aer din plămâni (alveole), ceea ce ajută la menținerea acestora deschise.

De asemenea, în timp ce căscăm, se întâmplă să ne întindem brațele și să ne înclinăm capul pe spate, ceea ce îi face pe mulți oameni să se simtă mai relaxați după ce cască. De obicei, un căscat durează între cinci și zece secunde și se întâmplă de regulă atunci când ne trezim sau înainte să adormim, potrivit WebMD.com. Cercetătorii nu știu cu exactitate motivele pentru care căscăm, există mai multe teorii prin care se încearcă să se explice ce anume cauzează căscatul.

Cauzele pentru care căscăm

Experții susțin ideea că factorii declanșatori comuni ai căscatului sunt oboseala și plictiseala. Noi studii sugerează faptul că acest act reflex poate să nu fie întotdeauna un semn de oboseală ori de plictiseală, așa cum cred majoritatea oamenilor. Una dintre cele mai populare teorii este aceea a oxigenării, care sugerează că, prin căscat, creștem aportul de oxigen și eliminăm dioxidul de carbon. Totuși, această ipoteză a fost contestată de unele studii care au arătat că nivelurile de oxigen din sânge nu sunt semnificativ influențate de căscat.

Recomandări

Românca de pe malul Mării Adriatice care face torturi cu scufundarea Titanicului

O altă teorie se referă la reglarea temperaturii creierului. Astfel, căscatul poate acționa ca un mecanism de răcire a creierului, ajutând la menținerea funcționării optime a acestuia. Această ipoteză este susținută de observații conform cărora căscatul este mai frecvent în condiții de căldură sau oboseală mentală.

De asemenea, căscatul poate fi contagios sau spontan. Cascătul contagios are loc atunci când vorbim, vedem, auzim sau când ne gândim la cineva care cască. Pe de altă parte, căscatul spontan se produce fără nici un declanșator evident.

Nu în ultimul rând, dacă ai călătorit cu avionul, este posibil să te fi confruntat cu o presiune inconfortabilă la nivelul urechilor din cauza schimbării bruște de altitudine, iar căscatul te poate ajuta să scapi de această presiune. Unii cercetători cred că căscatul face parte dintr-un răspuns empatic, explică experții de la Sleep Foundation.

De ce este căscatul contagios

Recomandări

Militarii care devin atacatori: Unde greșește SUA în sprijinirea veteranilor care comit atentate

Căscatul este notoriu pentru caracterul său contagios. Dacă vedem sau auzim pe cineva căscând, avem tendința să imităm acest gest. Fenomenul poate fi explicat prin empatie și activarea neuronilor oglindă, un grup de neuroni care joacă un rol important în înțelegerea emoțiilor și intențiilor celorlalți.

Căscatul contagios a evoluat ca o modalitate de a rămâne alert și sincronizat într-un grup, spun cercetătorii. De asemenea, poate fi o modalitate de a le spune celorlalți oameni că simți la fel (poate plictisit) în legătură cu o situație sau cu o experiență.

Cercetările sugerează că căscatul contagios poate fi legat de empatie, care înseamnă a simți și a înțelege experiența altcuiva, iar persoanele care căscă după ce îi văd pe alții căscând manifestă o empatie mai mare. De asemenea, este posibil să căscați atunci când cineva de care sunteți apropiat sau la care țineți căscă.

Deși se spune că este un fenomen contagios, nu toate persoanele reacționează identic atunci când observă pe cineva căscând. Aproximativ 70% dintre oameni experimentează nevoia de a căsca atunci când văd pe altcineva făcând acest gest, fie în realitate, fie în imagini. Deși reflexul se manifestă și la animale, modul în care funcționează diferă de cel observat la oameni, iar cercetătorii au avansat mai multe ipoteze pentru a explica acest comportament.

Recomandări

Ce rol vor avea aleșii traseiști în 2025. Provocările partidelor pentru noul an ANALIZĂ

Preluarea căscatului și legătura cu empatia. Una dintre cele mai populare teorii sugerează că reflexul contagios de a căsca reprezintă o formă de comunicare nonverbală și indică faptul că suntem receptivi la emoțiile celorlalți. Dovezile care susțin această idee provin dintr-un studiu realizat în 2010 de cercetătorii de la Universitatea din Connecticut (SUA).

Studiul arată că oamenii încep să preia căscatul abia după vârsta de patru ani, moment în care copiii își dezvoltă abilitățile empatice. În cadrul experimentului, copiii cu autism nu au reacționat la căscatul altora, iar persoanele cu un nivel scăzut de empatie au manifestat o capacitate redusă de a prelua reflexul. Alte cercetări au descoperit o corelație între absența acestui act reflex și riscul apariției schizofreniei, o afecțiune asociată cu empatia scăzută. Totuși, relația dintre căscat și empatie rămâne subiect de dezbatere, aflăm de pe site-ul ThoughtCo.

Studiile despre factori implicați. Un alt studiu, publicat în jurnalul „Plos One”, a analizat factorii care contribuie la apariția căscatului contagios. Cercetarea a inclus 328 de voluntari sănătoși, care au completat chestionare despre somnolență, energie zilnică și empatie. Participanților li s-a arătat un videoclip în care apăreau oameni căscând, iar cercetătorii au înregistrat de câte ori fiecare persoană a replicat reflexul. Dintre cei 328 de participanți, 222 au căscat cel puțin o dată pe parcursul vizionării. Repetarea experimentului a confirmat că acest comportament tinde să fie constant în rândul subiecților.

Vârsta și predispoziția la căscat. Deși studiile nu au identificat legături semnificative între empatie, momentul zilei, nivelul de inteligență și căscatul contagios, cercetătorii au remarcat o asociere între vârstă și acest reflex. Persoanele mai în vârstă s-au dovedit mai puțin susceptibile să preia actul reflex, comparativ cu cele mai tinere. Totuși, vârsta a explicat această diferență în doar 8% dintre cazuri, ceea ce sugerează că cercetările viitoare ar trebui să se concentreze pe factorii genetici care ar putea influența acest comportament.

Căscatul excesiv: ce este și ce îl provoacă

Deși statisticile în domeniu arată că, în medie, oamenii cască de cinci până la zece ori pe zi, există și persoane care cască de mai multe ori de-a lungul a 24 de ore, în unele cazuri ajungându-se până la 100 de căscaturi într-o zi. Căscatul excesiv este adesea asociat cu alți factori decât somnolența sau plictiseala, iar unul dintre aceștia factori constă în utilizarea medicamentelor.

Cu toate acestea, având în vedere că în multe culturi căscatul este perceput ca o lipsă de respect, căscatul constant poate să aibă un impact negativ asupra vieții sociale a unei persoane. De asemenea, căscatul excesiv poate fi și un simptom al unei tulburări subiacente și poate fi cauzat de anumite afecțiuni.

Cauza principală a căscatului excesiv o reprezintă o stare de oboseală severă, care apare pe fondul unui deficit de somn. Căscatul și somnolența excesivă pot fi simptome ale altor tulburări de somn, cum ar fi narcolepsia și apneea în somn. De asemenea, mai multe studii de caz au arătat că un căscat excesiv poate fi un efect secundar al unor medicamente, cum ar fi cele utilizate pentru tratarea depresiei și a tulburărilor de anxietate.

În același timp, potrivit Sleep Foundation, tulburările neurologice pot crește frecvența căscatului. Persoanele care suferă scleroză multiplă, epilepsie, accident vascular cerebral sau boala Parkinson pot simți o ameliorare temporară a simptomelor când cască.

Uneori, căscatul excesiv poate fi și un semn al unei probleme medicale grave, probleme cardiace, cum ar fi insuficiența cardiacă sau atac de cord, afectarea trunchiului cerebral, care reglează multe reflexe automate, afecțiuni hepatice, unde acumularea de toxine poate afecta sistemul nervos central, accident vascular cerebral sau o tumoare cerebrală.

Când devine îngrijorător căscatul

Când începi să caști mult decât de obicei și nu te poți opri ar trebui să începi să-ți faci griji. Dacă faci ceva repetitiv sau neinteresant s-ar putea să nu te poți opri din căscat. Sarcini precum privitul la televizor, ascultarea unei prelegeri, studiul sau condusul îți pot induce o stare scăzută de activitate care te va face să caști mai mult, fără vreun motiv anume, avertizează specialiștii de la HealthLine.com.

Medicul te va putea ajuta să determini dacă căscatul excesiv apare sau nu ca urmare a unei afecțiuni medicale, cum ar fi tulburările de termoreglare, dureri intense de cap sau o disfuncție a aparatului circulator.

Faptul că nu te poți opri din căscat ar putea fi modul în care corpul tău îți arată că sistemul circulator nu funcționează sau că organismul nu își poate regla temperatura corpului. De aceea, în cazul în care începi să caști prea des și nu știi sigur de ce, ar trebui să iei degrabă legătura cu un medic specialist pentru că o condiție medicală subiacentă poate provoca căscatul excesiv.

Vezi şi curiozități despre somn!

Urmărește-ne pe Google News