ComenteazăCuprins:
Înțelegerea profundă a structurii și funcțiilor sângelui este crucială pentru avansarea medicinii și pentru tratamentul diverselor boli, însă la fel de important este să înțelegem de ce sângele este întotdeauna roșu, deși venele par albastre.
Ce este sângele
Sângele este un lichid vital care circulă prin vasele sanguine ale corpurilor majorității organismelor multicelulare, inclusiv cele ale oamenilor, și care este mai dens și mai vâscos decât apa. Temperatura sângelui în corpul uman este de 38° Celsius, ceea ce înseamnă că este cu aproximativ un grad mai mare comparativ cu temperatura corpului.
Cantitatea de sânge din corp depinde în primul rând de înălțimea și de greutatea fiecărui individ. Spre exemplu, un bărbat care cântărește în jur de 70 de kilograme are aproximativ 5 până la 6 litri de sânge în corp. Trebuie să știi că, din punct de vedere tehnic, sângele este un lichid care este pompat de inimă sau de o structură echivalentă către toate părțile corpului, după care se întoarce la inimă pentru a repeta procesul.
Ce transportă sângele în corpul uman
Totodată, sângele este și un țesut deoarece reprezintă un grup de celule similare care îndeplinesc funcții specifice și care sunt suspendate într-o matrice lichidă (plasmă) ceea ce face să fie un fluid. Dacă fluxul sanguin încetează, moartea va surveni în câteva minute din cauza efectelor unui mediu nefavorabil asupra celulelor foarte sensibile.
Sângele joacă un rol crucial în menținerea homeostaziei prin transportarea oxigenului, nutrienților, hormonilor și a altor substanțe importante către celule, eliminând în același timp dioxidul de carbon și alte deșeuri metabolice. Sângele mai contribuie la reglarea temperaturii corpului și la apărarea împotriva infecțiilor, aflăm de pe enciclopedia online Britannica.
Din ce este alcătuit sângele
Sângele este alcătuit din aproximativ 55% plasmă sanguină și circa 45% diferite tipuri de celule sanguine. Plasma sanguină este un lichid de culoare galben deschis, ușor tulbure, care conține peste 90% apă. Restul de zece procente este reprezentat de substanțe dizolvate, în special proteine, cum ar fi albumina, globulinele și fibrinogenul, hormoni, lipide (grăsimi) și deșeuri metabolice.
De asemenea, plasma mai conține electroliți, vitamine și substanțe nutritive, precum glucoză și aminoacizi. Aceasta joacă un rol esențial în menținerea presiunii osmotice și în transportul diferitelor substanțe prin corp. Peste 99% dintre particulele solide din sânge sunt celule cunoscute sub numele de globule roșii (eritrocite), precum și globule albe (leucocite) și trombocite (plachete sanguine), potrivit National Library of Medicine (NIH).
Ce sunt globulele roșii și ce rol au
Fiecare tip de celulă dintre cele care formează sângele are anumite caracteristici morfologice după care poate fi identificat. Aceste celule se găsesc în sânge într-un anumit număr, se produc şi se distrug în anumite locuri din organism şi îndeplinesc o serie de funcţii specifice, care pot să fie îndeplinite doar de către celulele mature, nu şi de către cele tinere (precursoare).
Globulele roșii arată ca niște discuri mai subțiri la mijloc. Acestea își pot schimba ușor forma pentru a se „strecura” prin vasele de sânge înguste. Spre deosebire de multe alte celule, globulele roșii sunt lipsite de nucleu şi reprezintă cea mai numeroasă populaţie de celule din sânge (4-5 milioane/mm3 de sânge).
Toate celulele roșii conțin un pigment roșu, care este cunoscut sub numele de hemoglobină (Hb). Oxigenul se leagă de hemoglobină și este transportat în acest fel în tot corpul. În vasele sanguine mici din plămâni, globulele roșii captează oxigenul din aerul inhalat și îl transportă prin fluxul sanguin către toate țesuturile din organism.
Celulele au nevoie de oxigen pentru metabolism, care generează dioxid de carbon ca produs rezidual. Dioxidul de carbon este absorbit din celule de către plasma sanguină (o parte din el se leagă și de hemoglobină) și este transportat înapoi la plămâni în fluxul sanguin de unde părăsește organismul atunci când expirăm.
De ce sângele este roșu
Celulele roșii din sânge pot prelua sau pot să elibereze hidrogen și azot. Prin captarea sau prin eliberarea de hidrogen, acestea contribuie la menținerea stabilității pH-ului sângelui, iar când eliberează azot vasele de sânge se dilată, iar tensiunea arterială scade.
Globulele roșii au o durată de viață de circa 120 de zile. Când sunt prea bătrâne sau deteriorate, ele sunt descompuse în măduva osoasă, splină sau ficat. Sângele uman este roşu datorită unei proteine numită hemoglobină, care conţine un compus roşu numit hem, o porfirină esenţială pentru transportarea oxigenului.
Hemul conţine un atom de fier care se leagă de oxigen, iar această moleculă este cea care transportă oxigenul de la plămâni la alte părţi ale corpului. Compuşii chimici sunt percepuţi de ochiul omului în diferite culori, în funcţie de lungimile de undă ale luminii pe care o reflectă.
Hemoglobina absoarbe lumină albastră-verzuie, ceea ce înseamnă că reflectă lumină de culoare roşie-portocalie, apărând roşie în ochii noştri. De aceea, sângele devine roşu-vișiniu strălucitor atunci când oxigenul se leagă de fier. Fără oxigen, sângele capătă o nuanţă de roșu mai închisă, precizează specialiștii de la Live Science.
De ce venele par să fie albastre
Monoxidul de carbon, care este un gaz potențial letal, se poate lega și de hem, formând o legătură moleculară de circa 200 de ori mai puternică decât cea a oxigenului. Cu monoxidul de carbon în loc, oxigenul nu se mai poate lega de hemoglobină, ceea ce poate provoca moartea. De asemenea, deoarece monoxidul de carbon nu renunță la hem, sângele rămâne roșu-vișiniu, făcând ca, uneori, o victimă a otrăvirii cu monoxid de carbon să pară că are obrajii roz chiar și în caz de deces.
Totodată, sângele poate să pară uneori albastru prin piele. Se spune destul de des că sângele bogat în oxigen este roșu, în timp ce sângele sărac în oxigen este albastru, asta pentru că se întoarce în plămâni. Această afirmaţie nu este adevărată, deoarece sângele uman nu este niciodată albastru, ci doar roșu.
Nuanța de roșu se modifică, însă, în funcție de nivelul de oxigen din sânge, iar culoarea albăstruie a venelor este doar o iluzie optică. Lumina albastră nu pătrunde în ţesut atât de mult precum cea roşie. Dacă vasul de sânge este suficient de adânc, ochii percep mai mult albastru decât roşu reflectat ca urmare a aborbţiei de lumină roşie a vaselor de sânge. În ceea ce privește sângele animalelor, cu câteva excepţii, și acesta este în general roşu.
De ce se spune despre nobili că au sânge albastru
Așadar, sângele omului este întotdeauna roșu, niciodată albastru. Cu toate acestea, știm cu toții că există o sintagmă „sânge albastru”. Aceasta este folosită de obicei pentru a se face referire la oameni care provin din familii nobile, deși, în mod tradițional, violetul este culoarea care este cel mai des asociată cu regalitatea și cu monarhia.
Prima înregistrare în limba engleză a expresiei „sânge albastru” ca descendență nobilă datează de la începutul secolului al XIX-lea, însă ea are origini mult mai vechi. Există o teorie conform căreia expresia „sânge albastru” și-ar avea originea cel mai probabil în expresia „sangre azul”. Aceasta datează din Spania medievală şi era folosită atunci când se făcea referire la familiile antice bogate și puternice din regiunea Castilia. Acestora le plăcea să clarifice puritatea liniei lor de sânge sau, altfel spus, că erau doar produsul familiilor și al genealogiei Castilia, și că nu aveau legătură cu nici una dintre națiunile opuse sau din jur.
Practic, ca parte a descendenței lor „pur gotică”, aceste familii pretindeau că nu s-au căsătorit niciodată cu o altă rasă, atrăgând atenția asupra pielii lor palide, care le făcea vizibil albastrul venelor, relatează HistoryExtra.com. Într-o publicație engleză din 1811 se preciza că nobilimea din Valencia era împărțită în trei clase – sânge albastru, sânge roșu și sânge galben – prima fiind „limitată la familiile care au fost făcute mari”.
În secolul al IX-lea, se pare că nobilii militari spanioli își dovedeau pedigree-ul afișându-și venele vizibile pentru a se distinge de inamicul lor maur, care avea pielea mai închisă la culoare. În toată Europa, expresia „sânge albastru” a ajuns să exprime diferența dintre clasa superioară și cea inferioară – prima prețuind pielea lor ca de marmură, cu vene vizibile, în contrast cu pielea bronzată a celor care munceau la soare.
În mod oarecum ciudat pentru ochii noștri, un domn pretendent ar putea face un compliment la adresa venelor turcoaz ale doamnei sale, care erau, de asemenea, deseori evidențiate în portretele nobilelor de la începutul epocii moderne. Ca semn de noblețe, era cu adevărat de dorit.
Vezi şi câte organe sunt în corpul uman!