De ce nu este corectă expresia „mujdei de usturoi”

Ce este pleonasmul

Astfel de erori de scrirere ori sa vorbire provin de cele mai multe ori din obișnuința de a repeta anumite expresii fără a le analiza structura sau forma gramaticală. Unele greșeli s-au împământenit mai mult sau mai puțin voit în limbajul colocvial, însă conștientizarea acestor piedici lingvistice și corectarea lor contribuie la o comunicare clară și coerentă în limba română.

O greșeală de exprimare des întâlnită o reprezintă pleonasmele, iar „ieși afară”, „a reveni din nou” sau „a prefera mai bine” sunt doar câteva dintre capcanele întâlnite în limba română. O altă expresie care intră în această categorie de erori este „mujdei de usturoi”, iar în acest articol îți vom spune de ce nu este corectă această formulare.

Conform definiției din Dicționarul Explicativ al Limbii Române, termenul de pleonasm (n.n. – în franceză pléonasme, în latină pleonasmus, din greaca veche πλεονασμός = pleonasmós) se referă la o eroare de exprimare care constă în asocierea (folosirea alăturată) în aceeași propoziție a două sau mai multe cuvinte sau expresii care repetă în mod inutil același lucru sau care se subînțeleg.

Noțiunea de pleonasm este înrudită cu cea de tautologie, ambele având în comun exprimarea repetată a aceluiași semnificat. Unii autori le tratează ca sinonime, în timp ce alții consideră că pleonasmul nu trebuie confundat cu tautologia, care, în opinia lor, constituie repetarea unui cuvânt la aceeași formă gramaticală sau la forme diferite, potrivit Wikipedia. Pentru că sunt greșeli de exprimare, pleonasmele ar trebui evitate deoarece afectează claritatea mesajului și pot transmite impresia unei exprimări neglijente.

Recomandări

Browserul Google Chrome valorează 20 de miliarde de dolari. Gigantul american ar putea fi forțat de justiție să îl vândă

Pleonasmul ca eroare și procedeu expresiv

În majoritatea situațiilor, pleonasmul este perceput drept o eroare de logică, însă interpretarea sa variază în funcție de specificul său și de perspectiva lingvistului care îl analizează. Există fenomene care sunt considerate pleonasme de unii specialiști a căror corectitudine este rareori contestată, iar acestea sunt pleonasmele gramaticale. Alte pleonasme sunt în general acceptate atunci când au o justificare validată de lingvistica normativă, în timp ce lingvistica descriptivă evită să critice orice tip de pleonasm, mai precizează enciclopedia online Wikipedia.

De obicei, pleonasmul nu este tolerat nici în vorbire, nici în scriere dacă nu aduce nimic în plus unei exprimări deja clare. Un exemplu de pleonasm este expresia „Amintirea lui va dăinui pentru totdeauna în sufletele noastre”, unde adverbul de timp „pentru totdeauna” este redundant deoarece sensul său este deja inclus în verbul „a dăinui” și nu sporește expresivitatea enunțului.

Pleonasmul este justificat când ajută la clarificarea sensului unui cuvânt polisemantic, cum ar fi expresia „averse de ploaie” în meteorologie. Aceasta este o expresie pleonastică, având în vedere că ideea de ploaie este deja prezentă în noțiunea de „averse”. Cu toate acestea, atributul „de ploaie” poate fi necesar deoarece precizează tipul de averse, având în vedere că există și „averse de grindină” sau „averse de lapoviță și ninsoare”.

Recomandări

Nicolae Ciucă, interviu integral la 55 de întrebări – powered by Libertatea: „Mă scoate din sărite șmecheria” | EXCLUSIV

Unele pleonasme au o funcție expresivă de intensificare, fiind acceptate și folosite frecvent. Este cazul enunțurilor „Am auzit cu urechile mele”, „Am văzut cu ochii mei” ori „Mi-a scris scrisoarea cu mâna lui”. În schimb, în literatură, uneori, pleonasmele cu valoare expresivă sunt utilizate ca figuri de stil, în timp ce, în jurnalism, acestea sunt folosite pentru a adăuga o notă umoristică informației transmise.

De ce apar pleonasmele în scriere și în vorbire

Pleonasmele sunt generate de regulă de necunoașterea sensului cuvintelor pe care le folosește sau de neglijența în exprimare. Totodată, aceste capcane lingvistice apar și din dorinţa unora de a fi mai convingători ori de a vorbi într-un mod mai prețios sau pur și simplu din neatenţie, grabă sau ignoranță ori pe fondul slăbirii autocontrolului.

Utilizarea pleonasmelor în scriere sau în vorbirea curentă mai poate fi explicată și printr-o înțelegere incompletă a semnificației unor cuvinte sau din dorința de a folosi diferite neologisme, fără a înțelege, însă, sensul acestora sau din cauză că vor să insiste pe o anumită idee pe care o prezintă. Astfel că, cei care nu știu sau nu înțeleg ce înseamnă un anumit cuvânt îi mai adaugă acestuia încă unul care are, de fapt, acelaşi sens.

Recomandări

Milionarul Dorel Tamaș, urmărit internațional timp de 13 ani, a scăpat de închisoare prin prescriere. Unde s-ar fi ascuns în acest timp

Lingviștii susțin faptul că o altă sursă a pleonasmului o reprezintă cuvintele împrumutate din alte limbi deoarece acestea au fost traduse „mot-à-mot” în limba română și au fost preluate ca atare. O altă cauză a utilizării pleonasmelor este tendința unor oameni de a imita.

Expresiile pleonastice sunt des întâlnite în mass-media, iar acestea sunt preluate ca atare, chiar dacă sunt incorecte, iar unii le consideră un semn de „bonton” (n.n. – cod de maniere elegante al înaltei societăți), aflăm de pe site-ul Deștepți.ro. Spre exemplu, expresii redundante precum „a coborî jos” sau „a urca sus” indică ambele ideea de a merge în jos sau sus, făcând astfel inutilă una dintre ele.

De ce este greșită expresia „mujdei de usturoi”

Expresia „mujdei de usturoi” este folosită frecvent în limba română pentru a descrie renumitul sos din usturoi zdrobit, cremos sau mai fluid, la care se adaugă sare, puțină apă sau oțet și alte condimente și care se consumă de obicei cu preparatele tradiționale românești din carne sau legume la grătar. Trebuie spus că, deoarece sunetele „j” și „ș” sunt foarte asemănătoare în ceea ce privește pronunția, uneori, atunci când vor să spună „mujdei”, unii pronunță greșit „mușdei”.

Conform definiției pe care ne-o oferă Dicționarul Explicativ al Limbii Române, MUJDEI, mujdeie, substantiv neutru, este un preparat alimentar din usturoi pisat, apă (sau oțet) și sare, care servește ca adaos la unele mâncăruri. Cuvântul „mujdei” își are originea în sintagma „must de ai”, în care „must”, „mustum” înseamnă „suc” și „ai” este o formă arhaică/regională pentru „usturoi” (din latinescul „alium”), notează Cumsescrie.ro.

Alții cred că „mujdei” provine din cuvântul franțuzesc „mousse d’ail”, care se traduce prin „spumă de usturoi”. Totuși, „mousse d’ail” este un sos mai pretențios, care se obține amestecând usturoiul cu mult unt și crème fraîche (smântână maturată).

Conform altor surse, cuvântul „mujdei” provine din termenul turcesc „mujdai”, care înseamnă chiar „sos de usturoi”. Astfel, din punct de vedere etimologic, „mujdei” înseamnă „suc de usturoi”. În aceste condiții, spre surprinderea multora, din punct de vedere lingvistic, expresia „mujdei de usturoi” este una pleonastică deoarece sensul „de usturoi” se deduce din termenul „mujdei” care îl conţine deja.

Alte structuri pleonastice în limba română

Iată câteva structuri pleonastice în limba română care sunt folosite frecvent și pe care ar trebui să le evităm, potrivit Adevărul.ro:

• Migrenă de cap – Migrena este o durere intensă de cap, astfel că este suficient să spunem doar „migrenă” pentru a indica această durere.
• A colabora împreună – Verbul „a colabora” implică participarea comună a două sau mai multor persoane sau entități, deci folosirea cuvântului „împreună” este inutilă.
• Partaj între părți – Partajul reprezintă împărțirea unor bunuri între mai multe părți sau persoane, astfel că adăugarea „între părți” este inutilă.
• Foarte vast – Cuvântul „vast” semnifică deja ceva extrem de mare, deci „foarte” este redundant.
• A șopti încet – A șopti presupune să vorbești încet, astfel că „încet” nu adaugă nici o informație suplimentară.
• A coborî jos – „A coborî” înseamnă a se da jos dintr-o poziție mai înaltă, astfel că „jos” devine redundant. Totuși, această expresie poate fi folosită dacă „jos” adaugă o clarificare, cum ar fi „la parter” sau „în curte”.
• Protagonist principal – Protagonistul este, prin definiție, personajul principal, astfel că „principal” devine inutil.
• A împodobi cu ornamente – Verbul „a împodobi” sugerează deja decorarea cu ornamente, deci această expresie este pleonastică.
• Caligrafie frumoasă – „Caligrafie” înseamnă arta de a scrie frumos, așadar adjectivul „frumoasă” este redundant.
• Reprodusă cu fidelitate – „A reproduce” semnifică redarea întocmai a ceva ce este scris sau spus de cineva. Așadar, „cu fidelitate” este un adaos redundant.
• A exmatricula din școală – Verbul „a exmatricula” înseamnă a exclude un elev din școală, deci expresia este pleonastică, cu excepția cazului în care „din școală” se referă la o anumită unitate de învățământ.
• Cerere de demisie – „Demisia” este deja o cerere prin care o persoană renunță la o funcție, astfel că „cerere” este inutil.
• Pasaj de trecere – Cuvântul „pasaj” se referă la un spațiu destinat trecerii, astfel că „de trecere” este inutil.
• A ateriza pe Pământ – „A ateriza” înseamnă a lua contact cu solul la finalul unui zbor, deci „pe Pământ” este un adaos redundant.
• Hemoglobina din sânge – Aceasta este o expresie pleonastică deoarece hemoglobina este componenta organică ce dă culoare globulelor roșii din sânge, deci adăugarea „din sânge” este redundantă.
• A epila părul – Verbul „a epila” înseamnă a îndepărta părul, iar în aceste condiții adăugarea cuvântului „părul” face ca expresia să fie una pleonastică.
• Scurtă alocuțiune – „Alocuțiunea” este, prin definiție, un discurs scurt, deci „scurtă” este redundant în acest caz.
• A striga tare – „A striga” înseamnă a emite sunete puternice, deci „tare” este redundant.
• Pereche de doi – „Perechea” prin definiție este un grup de două ființe sau obiecte, astfel că „de doi” nu este necesar.

Foto: Shutterstock.com

Urmărește-ne pe Google News