ComenteazăCuprins:
De ce poartă femeile batic în biserică
Dacă ai fost crescut în tradiția ortodoxă din România și mergi la biserică din când în când, vei vedea că majoritatea femeilor poartă batic sau își acoperă capul cu o eșarfă.
Bineînțeles, nimeni nu ar da afară dintr-o biserică ortodoxă o femeie cu capul descoperit, dacă ar intra, dar este foarte probabil să se confrunte cu niște priviri dezaprobatoare și critice, mai ales din partea femeilor în vârstă.
Din punct de vedere istoric, era potrivit ca toate femeile creștine să fie obligate să își pună batic pe cap, tradiția fiind născută în vremuri destul de vechi.
În prima epistolă din Corinteni 11, apostolul Pavel spune:
„Orice femeie care se roagă sau profețește cu capul descoperit își dezonorează capul – este același lucru cu a avea capul ras”. Iar în secolul I, capul ras al femeilor era privit cu dispreț.
În cultura antică, părul era considerat cel mai colorat element al frumuseții femeii, iar acoperirea lui arăta modestia. Hetairai (curtezanele) grecești umblau cu capul descoperit, în timp ce femeile de familie își acopereau capul, arătându-și loialitatea față de soț.
Astfel, cu disprețul lui Pavel, tradiția a fost asigurată: femeile modeste (adică creștinele cu frică de Dumnezeu) trebuie să-și acopere capul.
Tradiția se menține și astăzi
Astăzi, tradiția se menține și în creștinismul ortodox, chiar dacă a fost stabilită cu 20 de secole în urmă.
Există mai multe culte creștine în lume care au decis să lase femeile să intre în biserici cu capul descoperit. Chiar și Biserica Catolică de la Roma, oricât de conservatoare ar părea, a început să permită acest lucru în timpul Conciliului Vatican II din 1962-1965.
Cu toate acestea, creștinii din Europa de Est se numesc ortodocși cu un motiv – și nu vor să renunțe la tradițiile primilor creștini.
Cu toate acestea, există alte câteva biserici ortodoxe care au renunțat la tradiție – dar dintr-un motiv diferit.
Acoperirea creștină a capului, cunoscută și sub numele de văl creștin, este o practică tradițională a femeilor care își acoperă capul într-o varietate de confesiuni creștine.
Mulți dintre cei convertiți la creștinism erau evrei, la fel ca Isus și familia sa. În timpul lui Avraam (părintele iudaismului, al creștinismului și al islamului), acoperirea capului era un obicei așteptat pentru femei.
Îmbrăcămintea femeilor în Biserică
Cu timpul, creștinismul a devenit mai structurat. Surorile religioase din cadrul Bisericii purtau haine lungi și voaluri special confecționate, care desemnau ordinul lor religios.
Femeile au continuat să poarte rochii lungi și acoperitoare de cap. Pe măsură ce s-au format țări în Europa și identități etnice unice au căpătat formă politică, obiceiurile vestimentare au evoluat, dar principiul modestiei a rămas același.
După Reforma protestantă, femeile au continuat să poarte un acoperământ pe cap atât în catolicism, cât și în protestantism.
Societatea s-a schimbat încet în următoarele secole care s-au scurs. În această perioadă, așteptările societății au rămas aceleași – se aștepta ca femeile cu un anumit statut în societate să se prezinte modest.
Acum, își acoperă capul doar femeile care vor să facă acest lucru. Acoperirea capului nu mai este obligatorie, însă este un obicei pe care multe femei îl respectă în continuare.
Sursa foto: 123rf.com